Simbolul rezistenței și stindardul credinței de la Huși, schitul Vovidenia
LECȚIE DE DÂRZENIE…. „Ziua de duminică 22 octombrie 2023 va rămâne ca dată de reper în istoria Schitului Vovidenia din Huși, fiind momentul în care, după mulți ani, s-a reluat slujirea liturgică ce prefațează readucerea la viață a lăcașului de cult devenit simbol al Hușului”! Acesta a fost anunțul prin care Episcopia Hușilor a dat de veste oamenilor din întreaga zonă că biserica ruinată din dealul Moțocului, rămasă acum doar în câteva ziduri pe jumătate distruse, va fi refăcută. Nimeni nu se mai aștepta ca bătrânul schit, acest străjer devotat al Hușului, să mai aibă vreo șansă la viață, de vreme ce decenii la rând, sub privirile unui oraș întreg, a fost lăsat să se dărâme bucată cu bucată. S-a invocat „terenul nesigur” de fiecare dată când unii au adus în atenția publică o eventuală refacere a lăcașului, însă, deși dealul cu panta abruptă a rămas același, iată că în 2023, ceva s-a schimbat. Specialiștii și-au dat acordul de construire a unui așezământ monahal pe coasta Moțocului, semn că demersurilor mai insistente sau poate mai hotărâte ca în trecut ale actualei conduceri a Episcopiei Hușilor (din 2017, n.r.), reprezentantă de Preasfințitul Ignatie, Episcopul locului, au reușit să salveze, in extremis, Schitul Vovidenia.
Bătut de ploi și de viscol zeci de ani la rând, cu pereții șubreziți și cu pământul de dedesubt alunecând la vale, schitul Vovidenia de pe dealul Moțocului a reprezentat pentru cei care l-au tot privit cum se încăpățânează să rămână în picioare, un stindard al rezistenței întru credință a acestor locuri. Mulți îl consideră, pe bună dreptate, un simbol al Hușului și un slujitor devotat și tăcut, care a refuzat să se prăbușească, rămânând demn, ca o materializare a speranței oamenilor din orașul înconjurat de dealuri cu vii. Pe 15 octombrie s-au împlinit 84 de ani de când s-a făcut târnosirea lui de către Episcopul Nifon Criveanu, unul dintre cei mai vrednici ierarhi pe care i-a avut vreodată Episcopia locului, sfințindu-se, totodată, și azilul de bătrâni din vecinătate, construit cu mari eforturi în acele vremuri grele. În cartea numită „Documente privind istoria Episcopiei Hușilor”, apărută la editura Horeb, sub semnătura profesorului Costin Clit, se găsesc înscrisurile vremii care arată cu câtă jertfă s-a făcut acest schit și azilul de alături. Episcopul Nifon Criveanu a cerut și Guvernului bani, spunând în emoționante cuvinte că Episcopia s-a îndatorat deja foarte mult, ca să ducă la bun sfârșit aceste edificii de mare folos comunității. Pentru ca lucrările să nu rămână nefinalizate, comitetul coordonator a venit cu o initiațivă care emoționează și acum, după opt decenii: a făcut o scrisoare adresată femeilor din întinsul Episcopiei Hușilor, considerând că apelul la sensibilitatea, credința și spiritul de ocrotire al acestora va fi sprijinul de care era atâta nevoie, pentru a duce totul la bun sfârșit. „(…) S-a găsit că nimerit lucru ar fi, ca în unire și colaborare, să cheme ajutorul inimilor și simțirilor vii ale femeii. Lucrul cel temeinic și absolut trebuitor obștei noastre locale – pe lângă multe altele, de bună seamă, este ridicarea Azilului de bătrâni”, a fost rugămintea scrisă de comitetul coordonator către cele care erau suficient de sensibile, încât să ajute fără ezitare la zidirea construcțiilor atât de necesare comunității.
„Ziua hramului, 21 noiembrie 2023, este momentul în care, oficial, prin Sfânta Liturghie arhierească, se va redeschide lăcașul monahal”





Mai mult, schitul a fost construit de legionari, care au intrat în istorie ca antisemiți, rasiști și ucigași!
Publicitate.