LA MULTI ANI… A fost sãrbãtoare, luni, la cãminul cultural din comuna Deleni. Numerosi cetãteni din localitate, dar si oficialitãti locale si judetene, în frunte cu primarul Doru Esanu si presedintele CJ, Dumitru Buzatu, au sãrbãtorit, asa cum se cuvine, singurul veteran de rãzboi din comunã, care în data de 11 aprilie a împlinit venerabila vârstã de 100 de ani. Membrii familiei Pãscan, nepoti, prieteni, apropiati si vecini, cu totii au dorit sã-l sãrbãtoreascã pe mos Gheorghe, asa cum îl cunosc toti cei din sat si de a-i ura „La multi ani”. Gheorghe Pãscan este nãscut pe 11 aprilie 1922 iar în 1944, a luptat pe front, în cel De-al Doilea Rãzboi Mondial. „În Ungaria si Cehoslovacia am participat la cele mai grele lupte dintre toate. Eram soldat la Infanterie, puscã-mitralierã. A fost infernal. Am avut camarazi de armã care au murit lângã mine, si eu am fost rãnit într-un schimb de focuri”, declara veteranul de rãzboi din comuna Deleni, într-un interviu acordat, anul trecut, ziarului Vremea Nouã. Vizibil emotionat de primirea în aplauze de ieri, mos Gheorghe Pãscan s-a arãtat mirat si deopotrivã fericit de cãldura si respectul cuvenit cu care a fost întâmpinat.
Desi a împlinit 100 de ani, Gheorghe Pãscan îsi aminteste, de parcã a fost ieri, momentul în care a plecat pe front pentru prima datã. „Aveam 20 ani când am primit ordinul de înrolare în armatã. Nu eram cãsãtorit, locuiam cu pãrintii mei. Am fost vreo 20 de bãieti care nu ne-am prezentat la timp, motiv pentru care, la început, ne-au bãgat în închisoare. Timp de o lunã am stat închisi, hrãniti cu câte o bucatã de pâine goalã. A fost o perioadã grea pentru mine, dar am depãsit-o. Dupã ce am terminat armata, am luat calea frontului. Prima datã am trecut Prutul, spre rusi. Amintirile de acolo nu sunt deloc plãcute pentru cã pe frontul acela mi-am pierdut un frate mai mare, pe Neculae. Acolo a fost îngropat, de alti bãieti din sat care si ei au plecat la rãzboi. Ajunsesem pânã la Bug când a venit ordinul care ne-a întors din drum”, îsi aminteste veteranul de rãzboi din Deleni într-un interviu acordat ziarului Vremea Nouã. Dupã episodul de pe frontul de est, vasluianul a trecut si pe frontul de vest, luptând pânã în Cehoslovacia, în muntii Tatra, de data aceasta împotriva Germaniei naziste. Era 12 septembrie 1944, când România a semnat Armistitiul cu Natiunile Unite, asumându-si obligatia de a contribui cu 38 de divizii la efortul de luptã antihitlerist. La 25 octombrie, sunt eliberate ultimele localitãti românesti: Carei si Satu-Mare. România participã la eliberarea Ungariei si Cehoslovaciei, mobilizând pentru aceasta circa 567.000 de soldati, printre care câteva sute de pe meleagurile vasluiene. Cele mai grele lupte s-au dat la asediul Budapestei si în muntii Tatra, ele fiind soldate cu mari pierderi de vieti omenesti. Cele 260 de zile de participare la rãzboiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945, lãsând loc întãririi influentei sovietice în România. „În Ungaria si Cehoslovacia am participat la cele mai grele lupte dintre toate. Eram soldat la Infanterie, puscã-mitralierã. A fost infernal. Am avut camarazi de armã care au murit lângã mine, si eu am fost rãnit într-un schimb de focuri”, îsi mai aminteste veteranul de rãzboi.
Împușcat în cap, salvat de prosopul care înlocuia cascheta antiglonț
Pentru cã armata României nu dispunea de armamentul si echipamentul fortelor inamice, soldatii erau nevoiti sã improvizeze tot felul de metode pentru a-si salva viata. Gheorghe Pãscan îsi aminteste cã de multe ori cascheta antiglont era înlocuitã cu câte un prosop, pe care si-l înfãsura pe sub un soi de sapcã, improvizatã si ea. „În muntii Tatra am pierdut cei mai multi camarazi, printre care si pe ofiterul Magda. Era în spatele meu, rãnit, când mi-a pus mâna dreaptã pe umãr si mi-a ordonat sã trag în tot ce miscã în fatã. Eram la câteva sute de metri de inamic, noi într-o vale, ei undeva mai sus, cocotati pe un deal. Am tras si la ordin, dar si pentru cã nu aveam încotro. Ori muream noi, ori ei. Când m-am uitat în spate, dupã munitie, ofiterul murise, împuscat. Imediat dupã aceea, un glont m-a lovit si pe mine în cap. Cei care nu aveam caschete antiglont ne puneam un prosop pe sub sapcã, tot un fel de protectie. N-a fost suficientã, prosopul a fost strãpuns, iar eu rãnit. Împuscat si plin de sânge, am fost luat de camarazi, pansat, iar dupã câteva zile trimis acasã. Rãzboiul a mai continuat, dar cei care nu mai puteau erau trimisi înapoi în tarã”
Zeci de kilometri strãbãtuți zilnic
Eroul din Deleni se numãrã printre soldatii români infanteristi care au fost nevoiti sã se întoarcã pe jos, tocmai din muntii Tatra din Cehoslovacia pânã la Bucuresti. De la începutul lunii iunie si pânã la începutul lunii august, Gheorghe Pãscan a parcurs pe jos nu mai putin de 1.500 de kilometri, alãturi de alti zeci de camarazi de arme. „Mergeam zeci de kilometri pe zi, iar noaptea ne odihneam prin diferite localitãti. Din când în când ne mai urcam într-un tren, dar pe distante mici, nu mergeau foarte departe. Am ajuns în Bucuresti, iar de acolo m-am întors acasã. Am stat acasã doi ani si pe urmã m-am angajat la o întreprindere din Bucuresti, la cablare, de unde am si iesit la pensie. Si acum, la vârsta mea, îi multumesc lui Dumnezeu pentru cã mi-a salvat viata pentru cã eu trebuia sã fiu mort de la acea împuscãturã în cap. Si pe front si în viatã am mers înainte doar cu credintã în Cel de Sus. Pe oriunde m-au tinut picioarele am întâmpinat greutãti multe, dar m-am rugat tot timpul, n-am fãcut niciodatã prostii, n-am furat, mi-am vãzut doar de ce e al meu. Iar Dumnezeu m-a rãsplãtit si mi-a dat tot ce am avut nevoie. Dupã ce m-am întors de pe front, mi-am întemeiat o familie, sase fete si un bãiat. Noi am fost acasã sase bãieti si o fatã, mie mi-a fost orânduit sã am sase fete si un bãiat” ne-a mai declarat Gheorghe Pãscan în interviul acordat anul trecut. Dintre cei care au supravietuit frontului si apoi epurãrilor din închisorile comuniste mai trãiesc azi câteva mii. Ei sunt ultimii eroi adevãrati ai României, oameni care s-au luptat cu moartea pentru ca generatiile viitoare sã aibã o tarã pe care sã o iubeascã. Anul trecut, autoritãtile locale din Deleni au denumit o stradã „Veteran Pãscan” drept recunostintã pentru sacrificiile pe care unicul veteran de rãzboi din comunã le-a fãcut în timpul celui De-al Doilea Rãzboi Mondial.
Felicitat, de ziua lui, inclusiv de ministrul Apãrãrii
Ieri, Gheorghe Pãscan a împlinit frumoasa vârstã de 100 de ani, fiind sãrbãtorit la Centrul Cultural din localitate de zeci de localnici, tineri si în vârstã, alãturi de preotul paroh. Veteranul de rãzboi a fost înconjurat de copii, care i-au recitat poezii si i-au cântat cântece patriotice, dar si de familie, cei patru copii, nepoti si strãnepoti fiind martori la un eveniment unic. Si presedintele Consiliului Judetean Vaslui, Dumitru Buzatu, a tinut sã participe la aniversarea celor 100 de ani de viatã, oferindu-i lui Gheorghe Pãscan o plachetã de excelentã, un cos cu flori, dar si o icoanã, urându-i sãnãtate si traditionalul „La Multi Ani!”. „Este unul dintre aceia care a avut norocul sã scape din ultima mare conflagratie mondialã de la care se împlinesc anul acesta, peste câteva zile, 77 de ani. Numai norocul a fãcut ca oamenii acestia care au trecut prin urgia rãzboiului sã se mai afle astãzi printre noi. Trebuie sã ne amintim cu totii de cei care au dat dovadã de jertfa supremã. Au fost în orice moment gata sã-si jertfeascã viata pentru tara noastrã. Toti acestia meritã cinstirea noastrã, mai ales cei care încã mai sunt printre noi. Pe ceilalti, de care ne amintim an de an, în special la 9 mai, ale cãror oase au albit câmpiile, dealurile si muntii patriei noastre, nu mai avem cum sã-i cinstim, decât comemorându-i, amintindu-ne de faptele lor. Pentru aceste lucruri, pentru valorile pe care le-a apãrat, pentru credinta lui nestrãmutatã fatã de patrie, domnul Gheorghe Pãscanu meritã aprecierile noastre si îi urãm multã sãnãtate si sã-i dea bunul Dumnezeu cât mai multe zile pe pãmânt”, a spus Dumitru Buzatu, presedintele Consiliului Judetean Vaslui. „Vã multumesc pentru aceastã frumoasã adunare. Sã dea Dumnezeu sãnãtate la toatã lumea, cã toti au nevoie de sãnãtate. Am fost în rãzboi, am fost si prizonier, am fost împuscat la cap, însã m-a ajutat Dumnezeu si am scãpat. Când am fost prizonier, îmi fãceam cruce cu limba, iar Dumnezeu m-a ajutat. Am dus greul pânã la ora actualã. De aici, cum vrea Dumnezeu. N-am fãcut rãutãti. Am muncit prin toatã tara si sunt pensionar de CFR. N-am pus niciodatã mâna pe munca altuia. Am fost si în Cehoslovacia, dar si în Rusia, dar pe unde am fost nu am fãcut rãu. Asa am fost crescut, sã nu fac rãu nimãnui. Dacã am primit ceva, am multumit de fiecare datã si am spus bogdaproste”, a spus Gheorghe Pãscan. Seful Centrului Militar Judetean Vaslui, col.Dan Osoianu, i-a oferit veteranului aniversat o diplomã, dar si tricolorul, pe care l-a apãrat cu sfintenie în Al Doilea Rãzboi Mondial. Daruri simbolice au mai fost oferite de Primãria comunei Deleni, dar si de Asociatia Veteranilor de Rãzboi „Penes Curcanul” Vaslui, prin col. (r) Marin Costia. De asemenea, ministrul Apãrãrii Nationale, Vasile Dâncu, a trimis o scrisoare de multumire si felicitare veteranului Gheorghe Pãscan.
