DURERE… „Am fost, sunt si voi fi absurdã”, asa se caracteriza pe un site de poezii Evelina Carabas, tânãra ziaristã care a decis sã-si punã capãt zilelelor aruncându-se, luni dupã-amiazã, în fata trenului. O fire introvertitã, linistitã si extrem de sensibilã. Asa si-o vor aminti cu totii. Se refugia scriind poezii, de cele mai multe ori triste. Încerca sã arate cã e împlinitã, cã are o fetitã minunatã, pe care o iubeste pânã la cer si înapoi, însã ochii ei mai mereu tristi îi trãdau suferinta interioarã. Se pare cã se iubea în secret cu un bãrbat cãsãtorit, din elita societãtii vasluiene. „Pãcat cã a ales aceastã cale. A preferat sã plece cu secretul în mormânt, pentru a nu compromite acea persoanã”, spune un apropiat al Evelinei. Ultima melodie postatã de aceasta pe Facebook, si anume „Luna” a trupei Taxi, îi exprima foarte bine starea interioarã: „Am stiut sã m-ascund/Atât de bine-n mine, în locuri/În care n-am cum sã pãtrund”. „Am obosit sã mai fiu om, as vrea sã dorm la cãpãtâiul unui stâlp de pom”, scria Evelina, în urmã cu ceva timp, într-o poezie, parcã prevestindu-si moartea.
Evelina Carabas avea 36 ani, nu fusese cãsãtoritã niciodatã, dar avea o fetitã pe care o iubea foarte mult. Vecinii povestesc cã cele douã erau nedespãrtite si aveau o relatie foarte frumoasã. O ducea si o aducea de la scoalã, ieseau împreunã aproape zilnic la plimbare si era vizibil faptul cã aveau o relatie foarte bunã. Din exterior, nimic nu pãrea cã sufletul îi e mãcinat de griji si visuri neîmplinite.
„Cutremurãtor! Haideti sã nu judecãm, sã ne rugãm si atât…”
Gestul sãu i-a socat pe toti cei care o cunosteau. „Am cunoscut-o. O fatã deosebitã, o femeie puternicã, desteaptã, înteleaptã, care trãia singurã, demnã, lângã puiul ei, respectându-si cu sfintenie viata. Nu-i posibil. Doamne, ce alegere. Fericirea e o himerã, o iluzie. Nu existã fericire absolutã pentru nimeni. Stefania, fetita ei, ar fi trebuit sã-i fie raza de soare, care sã-i încãlzeazã sufletul. Dumnezeule, ce nesãbuintã! Nu-mi gãsesc cuvintele. Orice om poate sã cadã în rãtãcire, dar o strãfulgerare de constiintã e îndeajuns sã te trezeascã, sã-ti învie speranta, sã-ti alunge tristetea. Ultima postare a Evelinei pe pagina sa de facebook: „Luna” a trupei Taxi… Groaznic! „N-am stiut sã aleg, sã mã dezleg”, versuri de reflectie, dar si singura imagina e clipului e de înteles, ce negurã era în sufletul ei”, spune un apropiat al Evelinei. „Nu a auzit melodia asta live, în 2012, când Taxi a venit în Vaslui, o va auzi de acum din ceruri. Dumnezeu sã te ierte, Evelina”, „Cutremurãtor! Haideti sã nu judecãm, sã ne rugãm si atât…”, au scris pe Facebook cei care au cunoscut-o pe femeie.
„Pedeapsa divinã o va rãzbuna”
Se pare cã Evelina obosise sã mai lupte cu suferinta ce îi mãcina sufletul. „O iubire secretã a adus-o în situatia asta. Un santajist emotional, cãsãtorit, din elita societãtii vasluiene. E ca un cal breaz al meleagurilor noastre. Îi voi urmãri evolutia cât voi trãi, inclusiv a copiilor lui. Are si el fete si Dumnezeu nu doarme. Ea a plecat cu secretul în mormânt, pentru a nu compromite acea persoanã. Povestea e lungã, dar nu-i corect pentru memoria ei sã dezvãlui vreo ceva. Ultima melodiei postatã de ea pe Facebook,”Luna” a trupei Taxi, spune totul. De unde era sã-mi dau seama ce va urma. E pãcat pentru sufletul ei, sã nu fie linistit si dupã crunta moarte. Sã o lãsãm sã se odihneascã, sã doarmã asa cum zic eu la cãpãtâiul unui stâlp de pom. Chiar asa scria ea undeva: „am obosit sã mai fiu om, as vrea sã dorm la cãpãtâiul unui stâlp de pom. Vouã ce vã spun aceste versuri? Pe Dumnezeu nu-l putem minti. Pãcat, uite cã uneori dragostea e ucigãtoare. Pedeapsa divinã o va rãzbuna”, ne-a povestit un apropiat al femeii.
„Încremenesc spasmotic”
Evelina scria poezii. Iatã douã dintre acestea: „… în ceasca mea cu ceai roscat/Tãcere autumnalã. Degetele s-au pierdut/într-o apoteozã de gesturi./La capãtul lor/nu am gãsit atunci/vibrând/nicio silabã./Nici un sãrut/pe cicatrice la trezire./Nu îmi rãmâne/decât sã pictez violent/pe cerul gurii verbe/si sã le înec apoi/în ceasca mea cu ceai roscat”; „Gute nacht, meiun Peter… /Cuvinte colturoase/cad apatic pe trotuar/palmele înfrunzite/încremenesc spasmotic/gândurile tipã/în ritmuri de jazz/la colt/un câine schiopãtând,/cerându-si scuze,/iar schiopãtând,/într-una cerându-si scuze/trecãtorului distrat”
„În Vaslui, depresia este destul de accentuatã, si ca severitate, si ca numãr de cazuri”
Doctorul psihiatru Aurelian Olimp Strãulea, din cadrul Spitalului Judetean Vaslui, trage un semnal de alarmã cu privire la aceste cazuri: „Depresia nu este o boalã usoarã, nu trebuie luatã în râs, de aceea trebuie ca lumea sã constientizeze si sã apeleze la ajutor atunci când simte nevoie de un specialist. Se produc acele discrepante care pot afecta câmpul gândirii si se ajunge la gesturi de suicid. În Vaslui, depresia este destul de accentuatã, si ca severitate, si ca numãr de cazuri. Intervin foarte multe probleme de ordin social, financiar, sunt multe cazuri cu parteneri plecati la muncã în strãinãtate, care nu mai suportã singurãtatea. Depresia este o tulburare a afectiunii, caracterizatã printr-o scãdere a dispozitiei, a stimei de sine, a poftei de mâncare, o scãdere în greutate, o lipsã a poftei de somn, sunt prezente tulburãri de memorie, tulburãri de concentrare si o stare de obosealã resimtitã aproape permanent. Depresia are trei grade: usor, mediu si sever. În cazul primelor douã, usor si mediu, se poate trece printr-o stãpânire de sine, cu sau fãrã un consult psihologic. Gradul sever este cel care ne pune probleme si ne trimite la medic. Dacã o persoanã prezintã simptomele amintite minimum 10-14 zile, atunci ar trebui sã consulte un psiholog, iar, apoi, dacã situatia este foarte gravã, un psihiatru”. Potrivit doctorului Strãulea, depresia este mai frecvent întâlnitã la femei, cu o incidentã chiar dublã fatã de bãrbati, dar simptomatologia este aceeasi. Sprijinul familiei conteazã foarte mult. Poate determina aparitia depresiei, poate mentine sau poate agrava simptomele.
