DÃUNÃTORI…În grãdinile noastre au apãrut o multime de dãunãtori. Printre ei se remarcã musca cepei si viermele sârmã, doi dãunãtori periculosi care, dacã ajung sã infesteze o culturã, greu mai scapi de ei. De asemenea, cei doi sunt cei mai mari dãunãtori ai cepei si ai usturoiului. Mai jos vã vom prezenta metode de a scãpa de acesti dãunãtori, dar si o prezentare a lor, pentru a evidentia cât de periculosi sunt. De retinut este si faptul cã musca cepei este un dãunãtor care poate produce o pagubã de pânã la 30-40% în culturile de liliacee. În ceea ce priveste viermele sârmã, în stare de larvã acesta poate cauza distrugeri cu impact economic negativ major la cartof, porumb, floarea-soarelui, rapitã, sorg, rãdãcinoase, legume, inclusiv cele cu bulbi (ceapã usturoi etc).
Unii dintre cei mai periculosi dãunãtori pe care-i putem întâlni, atât în câmp, cât si în grãdini sau solarii sunt, asa cum spun specialistii, viermele sârmã si musca cepei. Odatã infestate, culturile cu acesti dãunãtori este dificil sã mai scãpãm de ei. De aceea, vã vom prezenta mai jos o metodã simplã si eficientã ce poate fi folositã mai ales în grãdinã, dar si o metodã ecologicã. Pentru a prepara solutia, avem nevoie de un litru de apã în care se adaugã o lingurã cu vârf de boia de ardei iute. Amestecãm apoi bine. Luãm doi cãtei de usturoi si îi rãzãluim bine de tot si îi punem în solutie. Amestecãm bine si ne asigurãm cã solutia este omogenizatã. O lãsãm apoi la macerat apoi minim 8 ore. Dupã acest interval de timp putem lua solutia si o strecurãm într-un recipient pe care o aplicãm apoi doar la baza plantei si nu direct pe frunze. De asemenea, o altã metodã eficientã este aceea a aplicãrii cenusei la baza plantei. „În urmã cu 20 de ani, acesti dãunãtori erau de top, dar acum am mai scãpat de ei. Ne-au ajutat, la acele vremuri, substantele (insecticide – n.r.) care acum sunt interzise de Uniunea Europeanã. În plus, acesti dãunãtori au mai dispãrut si datoritã faptului cã, acum, mai ales în agricultura mare, sunt folosite seminte tratate, lucru care nu prea se fãcea pe vremuri. Pentru a nu avea probleme, pe lângã semintele tratate, este bine ca atunci când avem de-a face cu un sol infestat, atunci este indicatã arãtura adâncã si tratamentul solului, si asta pentru cã este mai greu sã scapi de acesti doi dãunãtori în timpul vegetatiei culturii pentru cã trãieste în sol”, ne spune prof. doctor Mihai Tãlmaciu din cadrul Universitãtii de Stiintele Vietii „Ion Ionescu de la Brad” Iasi.
Ce este musca cepei si cum poate fi prevenitã infestarea culturilor
Musca cepei este un dãunãtor periculos, ce produce pagube în culturile de ceapã, usturoi, praz si alte liliacee. În anii cu conditii optime de dezvoltare, dãunãtorul poate cauza pierderi cuprinse între 30 – 40%. Femelele sunt foarte fertile si în timpul vietii, dacã ies din pãmânt, pot depune 60 – 70 de ouã albe cu dungi longitudinale distinctive pe frunzele cepei sau în apropierea bulbilor. Fiecare ou are aproximativ 1 mm lungime. lerneazã în stadiul de pupã în sol, la o adâncime de 10 – 20 cm. Prezintã doua-trei generatii pe an si ierneazã în faza de pupã, în stratul superficial al solului. Prima generatie apare în câmp, primãvara, la sfarsitul lunii aprilie si pânã la început de iunie, în functie de temperaturã. Femelele adulte depun ponta pe sub bulgãrii de pãmânt, în apropierea plantelor de ceapã. Larvele din prima generatie atacã frunzele, treptat, pãtrund în tesuturile plantelor, unde sapã galerii pentru a se hrãni. În caz de invazie puternicã, pot distruge complet plantele. Larvele din generatia a Il-a si a IIl-a atacã numai bulbii, prin care înainteazã si produc galerii profunde, atacul fiind însotit de degradarea tesuturilor pe care se instaleazã diferite ciuperci si bacterii. Pentru limitarea atacului, dintre mãsurile preventive, se recomandã rotatia culturilor, ceapa poate reveni pe acelasi teren dupã 4 ani. De asemenea, se recomandã strângerea si distrugerea resturilor vegetale rãmase în câmp dupa recoltare, arãturi adânci de toamna pentru a îngropa adânc pupele hibernante, prãsile repetate. În plus, este recomandatã si semãnarea anticipatã de benzi capcanã din arpagic pentru atragerea adultilor în timpul pontei (dupã depunerea ouãlor, benzile se distrug- n.r.) dar si însãmântarea sau plantarea arpagicului sã se facã cât mai timpuriu, în terenuri bine pregãtite, asigurându-se în acest fel o dezvoltare mai viguroasã a plantelor. De retinut este si faptul cã culturile de ceapã trebuie controlate periodic, iar plantele atacate vor fi scoase si distruse prin ardere sau îngropate.
Ce este viermele sârmã si cum putem preveni infestarea culturilor
DÃUNÃTOR PERICULOS…Viermele sârmã este larva gândacilor pocnitori. Larvele au corpul cilindric, alungit, tare la pipãit, de culoare galben-castanie. Pagubele provocate de viermii sârmã pot fi foarte mari dacã nu sunt luate mãsuri de prevenire si combatere adecvate. Viermii sârmã reprezintã larvele gândacului pocnitor, denumire asociatã cu zgomotul pe care acesta îl produce prin atingerea a douã segmente ale toracelui atunci când se îndoaie cu intentia de a sãri, pentru a avertiza prãdãtorii din jur sau pentru a reveni la postura normalã dintr-o pozitie incomodã. Adultul nu produce daune în mod direct, însã larva în stadii avansate de dezvoltare este cauza unor distrugeri cu impact economic negativ major la cartof, porumb, floarea-soarelui, rapitã, sorg, rãdãcinoase, legume, inclusiv cele cu bulbi, unde putem aminti ceapa, iar lista poate continua. În ultimii ani, combaterea viermelui sârmã a devenit o practicã des întâlnitã în majoritatea zonelor de culturã agricolã si horticolã din tara noastrã. Retragerea anumitor substante active de pe piatã, schimbãrile climatice si rotatia culturilor prãsitoare în asolament sunt factori decisivi pentru înmultirea viermilor sârmã. La fel, buruienile din culturã si flora spontanã din apropierea solei (pãsuni sau terenuri nelucrate) sunt gazde ideale pentru proliferarea insectei. Studiile atestã cã pagubele pe care viermele sârmã le produce în culturi pot provoca pierderi economice însemnate. Doar la cartof, acestea totalizeazã 12% din valoarea de piatã, care echivaleazã cu o pierdere de pânã la 70% dintr-o culturã. Chiar si atunci când rata de dãunare este mai scãzutã, din cauza procesului foarte dificil de sortare, fermierii cultivatori de cartof se vãd nevoiti sã considere productia compromisã în mare mãsurã. În ceea ce priveste culturile de câmp, sunt situatii în care, de exemplu, la porumb, viermele sârmã poate cauza pierderi de 65 – 70 % într-o singurã solã.
