Marfa ajungea la Iaşi şi apoi la Bucureşti, unde o aştepta irakianul Sultan al-Mohammed. Procurorilor le-au trebuit 5 ani să finalizeze dosarul.
Un irakian naturalizat în România şi cinci ieşeni au pus la cale o afacere cum nimeni nu se mai gândise până la ei. Grupul a acţionat timp de doar trei luni, în Iaşi şi Bucureşti, investigatorii intrând pe fir de la bun început şi interceptându-le convorbirile telefonice. Ancheta procurorilor a durat mai bine de 5 ani, după care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a trimis dosarul în instanţă sub acuzaţia principală de „constituire de grup infracţional organizat”. La o primă sentinţă s-a ajuns abia anul trecut, la peste un deceniu de la comiterea faptelor. Magistraţii Tribunalului au dat doar condamnări cu suspendare, decizia finală aparţinând Curţii de Apel. Aproape incredibil este „obiectul muncii” reţelei de traficanţi: usturoi moldovenesc şi cartofi franţuzeşti.
Depozite la Leţcani, Horpaz şi Iaşi
Grupul s-a constituit în septembrie 2010, centrul operaţional fiind depozitul deţinut în Afumaţi, la intrarea în Bucureşti, de către Muhanad Albulridha Sultan al-Mohammed, iar puncte de lucru fiind organizate într-un garaj din Leţcani, un depozit din Horpaz şi altul din complexul Tamaz. Ideea se baza pe reglementările micului trafic de frontieră cu Republica Moldova. La frontiera estică a României este limitată drastic şi supravegheată introducerea tutunului şi alcoolului, ca şi a produselor alimentare perisabile, dar prevederile în domeniul fructelor sau legumelor sunt mult mai relaxate. Aşa că grupul s-a orientat spre un produs agricol cu volum mic şi valoare relativ mare: usturoiul. Reglementările vamale permit introducerea în ţară a cel mult 15 kg de usturoi, aşa că traficul s-a făcut la cel mai propriu mod cu sacoşa şi geanta de rafie, cu autocarul. Cetăţeni moldoveni treceau graniţa şi de 10-15 ori pe zi, transportând diverse cantităţi de usturoi, într-un mod aparent legal. La orice s-ar fi gândit vameşii, numai nu la faptul că chiar dacă toţi ieşenii s-ar fi apucat de împănat slănină, pus murături sau făcut mujdei, cantitatea adusă într-o singură zi ar fi depăşit cu mult necesarul. La un singur transport se aduceau în total 150-200 kg.
Usturoiul adus de moldoveni era ţinut în cele trei depozite din Leţcani, Horpaz şi Iaşi, pentru se aduna o cantitate suficientă, de regulă între 3 şi 10 tone. Apoi era transportat cu microbuzul până la depozitul lui Sultan al-Mohammed. Un membru al grupului asigura, pentru situaţia vreunui control pe traseu, facturi care atestau în fals că usturoiul ar fi fost cumpărat de pe piaţa comunitară. Facturile false erau emise strict pentru durata transportului, fără a fi înregistrate în contabilitatea vreunei firme. …https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/sultanul-usturoiului-povestea-retelei-de-carausi-ce-tranzitau-peste-granita-zeci-de-tone-cu-sacosa–287544.html
