Te vrea tara sãrac si ignorant?

Andreea Atasiei

Am scris rândurile urmãtoare din umila pozitie a cetãteanului simplu, îngrijorat si înrobit de mãsurile adoptate în ultima jumãtate de an, care par la prima vedere mai degrabã punitive pentru cei multi, sãraci si fãrã vinã, desi scopul lor declarat este sã scoatã tara din putul în care a fost aruncatã de cei putini, bogati si plini de vini. În momentul de fatã, mai mult ca oricând, între românii de rând si clasa conducãtoare existã o piedicã insurmontabilã.

Stiu, compromisul este elementar în politicã si nu doar la bãtaia pentru ocuparea unor functii, ci inclusiv când vine vorba de a adopta mãsuri nepopulare care uneori sunt inevitabile. Înteleg cã idealismul nu existã în acest domeniu si cã trebuie sã primeze spiritul practic, dar, automat, când vine vorba de România, te întrebi: pânã unde se întinde pragmatismul si unde încep interesele meschine ale celor aflati la butoane si nestiinta care lovesc direct în popor?

Scriu asta pentru cã nu trebuie sã fii expert în finante sã îti dai seama de neputinta protipendadei românesti de a veni cu proiecte si reforme în urma cãrora sã se vadã cã economia se miscã în directia potrivitã. Opinia publicã este împãrtitã, adicã Ilie Bolojan are atât contestatari, cât si sustinãtori care îl vãd ca pe un bun administrator. Totusi, existã critici virulente din partea unor economisti respectati cu privire la aceste mãsuri. Și atunci, ce sã mai înteleagã românii îngenuncheati? De la centru li se tot aratã cã drumul spre renastere economicã este falimentul total al amãrîtilor. Doar nu crede cineva cã smecherii au de suferit.

Îmi spunea la un moment dat un cunoscut cã nu întelege oamenii care nu cumpãrã cãrti, nu merg la teatru si nu viziteazã muzee. Rãspunsul pe care i l-am dat este mai valabil acum decât atunci. La baza piramidei lui Maslow sunt nevoile fiziologice: mâncare, apã, somn, odihnã, adãpost etc. Omul care are venituri minime reuseste cu greu sã îsi plãteascã chiria si utilitãtile, sã îsi hrãneascã copiii, sã îsi încãlzeascã locuinta. Este continuu pe modul „supravietuire”, tensionat, îngrijorat si, de multe ori, flãmând. Când nu ai strictul necesar, a învãta, a te dezvolta, a te cultiva nu mai apar pe radarul tãu, altele devin prioritãtile. Nu te mai intereseazã când se joaca piesa „Take, Ianke si Cadâr”, ce cãrti a mai publicat editura X si de ceramica de bunã calitate a culturii Cucuteni. Și oricum nu ai avea bani sã le accesezi.

Când mãsurile menite sã scoatã la liman o tarã au ca rezultat foamea si lipsa de educatie, nu ai cum sã nu te întrebi: factorii decizionali ne vor sãraci si prosti sau doar atât îi duce capul?