În cea de-a douăzeci şi una zi de când s-a reîntors în ţară, Teo nu s-a refăcut nici pe departe complet. Se ţine de ziduri ca să poată să meargă, cade pentru că nu suportă să depindă de nimeni şi încă nu-şi mai aduce aminte toate cuvintele pe care le ştia. În spital a uitat numele unor prieteni sau i-au trebuit 24 de ore ca să-şi aducă aminte cuvântul „lighean”.
Teo vorbeşte despre cum îşi reface viaţa după boală într-un interviu pentru cancan.ro. Spune că trage de ea să se mişte prin casă, dar este greu întrucât a pierdut pe perioada spitalizării 30 de kilograme şi multă masă musculară: „Îmi este greu să-mi susţin corpul, să mă aşez şi să mă ridic, mă ţin de pereţi ca să învăţ să merg. Şi nu cobor în garaj pentru că am două nefericite de trepte. Am şi căzut, pentru că sunt încăpăţânată şi nu suport să depind de nimeni. Mă doare tot corpul, dar mă simt bine cu capul, spiritul nu mi-a fost afectat”.
Nici când a scăpat de tuburi Teo nu a putut vorbi, uitase cuvinte: „De exemplu, cuvântul lighean… mi-au trebuit 24 de ore să mi-l aduc aminte. Voiam să cer un lighean să mă spăl, deşi mi se făcea zilnic igiena. Ziceam în capul meu găleată, nu, vas, nu, nu, nu, dar cum mama mă-sii se zice. Şi uite aşa îmi treceau zilele. Uitasem nume de prieteni, de mari actori”.
REALITATEA.net
