Un fermier din Vaslui a inventat un sistem care poate scoate România din criza energetică. Cum a ajuns acesta să cultive sorgul și năutul

POATE FI UN MINISTRU BUN…Emil Enache este un fermier vizionar. Lucrează 3.400 de hectare de teren și, cu produsele obținute, livrează populației, făină de grâu, mălai, secară, sorg sau boabe de năut, mai nou. Vinde și produse exotice, precum alunele de copac, struguri sau prune. Anul acesta a făcut un experiment pentru a arăta că nu numai la Harghita și Covasna se fac cartofi și a scos o producție record de aproape 40.000 de kg la hectar. O altă invenție a fermierului este că folosește energia termică de la paiele pe care le produc cerealele cultivate de acesta. Acesta usucă circa 12.000 de tone de cereale cu paiele pe care le obține și care înseamnă în greutate cam 2.000 de tone. Transformat în motorină, ar fi însemnat să ardă cam 9.000 de tone. Procedeul este simplu. Mai întâi paiele intră într-un cliclu de producție, care înseamnă mai întâi mărunțire și apoi comprimare. Astfel se obțin peleții, care ulterior în centrale cu arzătoare speciale sunt transformate în energie termică. Randamentul la paie este mult mai bun, fiindcă acestea au umiditatea între 6-8%, pe când lemnele se duc și la 25%, când sunt verzi. Am spus că Enache este un fermier vizionar, fiindcă acesta încearcă tot soiul de hibrizi, mai ales la porumb, o cultură care nu mai este profitabilă în județul nostru din cauza secetei pedologice instalată în Moldova în ultimii ani. De aceea, ușor, ușor, a înlocuit cultura de porumb, cu năut sau sorg, plante rezistente la stresul hidric. Sorgul și secara sunt cereale care nu conțin gluten, iar pâinea făcută din aceste plante este benefică pentru persoanele care au intoleranță la gluten. Ca și culturi exoctice, pe lângă năut și sorg, la fermele lui Enache mai sunt înființate 25 de hectare de alun, o cultură care rezistă și 80 de ani, struguri de masă (15 ha), dar și o livadă de pruni (20 de hectare). Livezile au sistemul de irigație îngropat în pământ, iar deasupra au pergole pentru a elimina arșița.

Pe Emil Enache l-am găsit sâmbătă după-amiază la birou, îngropat în hârtii. Era supărat că nu a reușit să mai cultive în această toamnă secara, însă se consolează și spune că are stocuri din alți ani pentru moara sa. Până la această oră a pus 1.340 de ha de grâu, 53 de ha de mazăre și 500 de hectare de rapiță. “E o structură de la care noi nu ne abatem. Culturile de toamnă trebuie să aibă o pondere undeva la 60-65% pentru că sunt culturile cu riscul mai mic decât culturile de primăvară. În anul 2024 am avut 1.360 de hectare de grâu. Am avut secară pe 80 de hectare. Am avut cultura de năut pe 140 de hectare, dintre care 15 hectare le-am lăsat pentru sămânță. Producem în fiecare an sămânță pentru că este obligatoriu în cultura de năut. Nu este preferabilă sămânță după sămânță cu declasare biologică. Trebuie să avem o clasare biologică bună ca să vorbim de o răsărire bună. Am avut și 80 de hectare de sorg și mazăre. Mazărea, în general, o folosim pentru culturile de acoperire, pentru că noi lucrăm în sistemul no-ttil (n.r. este o metodă nouă în agricultură, care elimină aratul și alte lucrări de pregătire a solului înainte de semănat, prin plantarea directă a semințelor printre resturile vegetale ale culturilor anterioare) și este obligatoriu ca să avem terenurile acoperite. De obicei folosim cultura de mazăre, pe care o înființăm undeva în luna august-septembrie. În plus mazărea aduce și un aport de azot în sol. Când condițiile sunt bune, cum a fost anul acesta cu umiditate destul de bogată în toamnă, mai folosim, la culturile de acoperire, sorgul pentru că are o rădăcină destul de penetrantă și lungă, ceea ce ajută la aerisirea solului în timp. Culturile de toamnă, să spunem așa, în marea lor majoritate, au fost la un nivel de randament bun. Dar culturile de primăvară, cum ar fi porumbul, floarea soarelui, au avut un randament scăzut în continuare din cauza secetei. Nu numai seceta pedologică este factorul determinant care scade randamentul la culturi. Este și cantitatea de raze ultraviolete, prin urmare insolația foarte mare, care distruge țesuturile la plante. Distrugând țesutul plantei, distruge practic bucătăria plantei. Fără bucătărie, din păcate, nu se pot dezvolta plantele. Problema cea mai mare, care am observat-o de-a lungul timpului, nu este generată de seceta pedologică, ci de temperaturile foarte mari, arșița și cantitatea de raze ultraviolete foarte puternice, care bănuim este din cauza efectului de seră. Anul acesta, porumb am avut 840 de hectare și floare 280.

La floarea soarelui am avut, între ghilimele, un noroc că a venit o furtună care mi-a culcat la pământ 130 de hectare și am primit bani din asigurare. Dar, cu asigurările, cum spune țăranul român, n-ai să vezi cocoș cântând pe gard. La porumb, din cauza arșiței și a secetei, producțiile au fost undeva la 2.800-4.500 kg/ha. Foarte puțin pentru porumb în condițiile în care hibrizii pe care-i utilizez eu ar trebui să aibe o producție de 8 su 9 tone la hectar», și-a început povestea Emil Enache.

Emil Enache este printre puținii fermieri care plantează sorgul

Emil Enache lucrează terenuri în zona Hoceni, Dimitrie Cantemir, Găgești, dar și la Pogonești, lângă Prut. Acesta în ultima perioadă a încercat și culturi rezistente la secetă cum este năutul sau sorgul. Sorgul nu conține gluten și poate înlocui mălaiul în alimentația vasluienilor. Fermierul spune însă că nu avem o tradiție legată de utilizarea făinei de sorg care este foarte bună. “Făina de sorg nu a fost promovată niciodată, nici prin media, prin niciun canal. Făina aceasta nu este, să spunem exotică, dar, din punct de vedere nutrițional, calitativ, din punctul de vedere al proteinei, sigur este peste porumb. Din punctul de vedere al stresului la cultură, când toate culturile erau, să spunem, de culoarea galbenă-maro din cauza uscăciunii, sorgul era singurul care era verde. La cultura de sorg am obținut 5 tone la hectar. Cheltuielile pentru cultura de sorg sunt mai mici decât pentru porumb sau alte culturi. Este o plantă rezistentă și la secetă, la arșiță, creată cu producții mai mari la hectar și mai important, cheltuiala este mai mică. Plus că este o cultură premergătoare pentru alte culturi, sorgul având o rădăcină penetrantă lungă, fixează și solul și permite drenarea cantităților de apă. Dar, decidentul este consumatorul care, în general, nu știe beneficiile acestei plante. La fel și cultura de năut, o plantă care este rezistentă la stresul hidric și chiar la temperaturile ridicate. Dar este și o plantă ceva mai pretențioasă în sensul că, pentru erbicidare nu prea sunt soluții. Dar noi îl ambalăm la pungi de jumătate de kilogram care ajung apoi la vânzare cam la 6 lei. Vindem în cantități mai mari tot celor care ambalează și au, să spunem, o vizibilitate mai bună în piață decât noi și vânzări mai bune decât noi. Am achiziționat și un sortator optic, care poate curăța în proporție de 99% cam orice produs, nu numai năutul”, spune Emil Enache.

Emil Enache regretă că România a pierdut banii pentru împădurirea a 56.000 de hectare de teren, care ar fi ajutat mult agricultura: “suntem campioni la pierdut trenurile care trec prin gara noastră”.

Emil Enache ne spune ce ar trebui să facem pentru a scăpa de seceta pedologică, dar și de arșița din timpul verii. Soluția ar fi plantarea de liziere de pădure în jurul tarlalelor de cereale, dar așa cum acesta ne-a spus, România a pierdut acest tren, fiindcă prin PNRR am avut această oportunitate. “Am să vă spun că prin programul PNRR, cine l-a întocmit, n-am să comentez prea mult, a fost făcut pentru înființarea a 56.000 de hectare de pădure. Noi am mai avut o discuție și am făcut un calcul estimativ simplist, care ar fi însemnat, nu mai rețin cu exactitate, ca în fiecare comună din județul Vaslui să fie în jur de 16 hectare de pădure plantate, în unele, chiar mai puțin sub 10. Deci, fără doar și poate, s-ar fi putut planta în România, la momentul acela, 56.000 de hectare de pădure. Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit mult mai mult. Pentru că se poate observa că lângă păduri temperaturile sunt mai mici cu 4-6 grade. Plus că, pentru împăduririle acestea se primesc bani europeni și pentru plantare (100%) și pentru întreținere. Dacă ne gândim de ce nu s-au putut realiza suprafețele acestea în România, cine a făcut ghidul a greșit profund. L-a făcut din birou, de sus, dintr-un borcan de sticlă undeva, fără să aibă contact cu realitatea. Ce se întâmplă, de fapt? Este o adevărată aventură să scoți din circuitul agricol suprafețele care sunt improprii agriculturii. Eu am reușit la ferma mea, într-o zonă în care avem acte de proprietate, 4,5 hectare, pentru că atât s-a putut. Dorința ar fi fost să punem mult mai mult, pentru că noi cunoaștem efectele benefice a plantațiilor și a împăduririlor. Ar fi trebuit ca în toate zonele în care sunt constatate astfel de probleme să se înființeze o comisie mixtă din zona agricolă, să le scoată din circuitul agricol, să le treacă în proprietatea statului, statul la rându-i să le concesioneze celor care ar fi vrut să pună păduri și astfel se simplifica treaba. Când veneau proprietarii, ori îl împroprietăream pe pădurea existentă, ori le despăgubeam la valoarea pieței. Subvenția este 100% pentru împăduriri, așa că se primesc toți banii și 400 de euro pe hectar pentru conservare. Aș veni cu un amendament referitor la 416, la numărul de persoane pe care fiecare primărie îl are. Consider că sunt foarte multe dosare și prin urmare se plătește ajutor social unor oameni care sunt în putere, care sunt capabili să dezvolte o activitate economică, ori privată, ori în alt sistem, dar preferă ajutoarele sociale. Eu vă pot spune că am avut surpriza ca din zilierii pe care îi avem în perioadele în care sunt necesare activitățile agricole, nu au mai venit la muncă. Și au spus că refuză deoarece o să figureze la primării cu venit și nu o să mai primească ajutorul social. Din punct de vedere al abordării, mi se pare cel puțin ciudat mai ales că eu am vrut să le fac și angajare pe termen nelimitat, dar preferă ajutorul social. Cred că din sistemul administrativ românesc de la vârf până la ultima primărie ar trebui să-și pună niște întrebări. Și referitor la criza de lichidități și de bani, ce se întâmplă în România? În loc să generăm forță de muncă pentru a aduce plus valoare, o ducem în zona socială”, a mai spus fermierul. Acesta mai este de părere că pentru terenurile degradate programul este aur curat: “Noi am pus pădure pe terenurile care, din punct de vedere al randamentului agricol, era foarte mic. Eu nu scoteam 400 de euro profit pe acel teren. Plus că am stabilizat terenul și, în 10-15 ani, cât de cât se uniformizează microclimatul. În orice context, varianta împăduririi era în avantajul românilor. Dar noi suntem campioni la pierdut trenurile care trec prin gara noastră”.

Toate paiele din România ar produce energie electrică cât centrala nucleară de la Cernavodă

Emil Enache folosește resturile vegetale de pe suprafețele pe care le cultivă și fabrică peleți. Spune că cele 2.000 de tone de paie le folosește la uscarea a 12.000 de tone de cereale. Practic a eliminat din consum 9.000 de tone de motorină. Acesta spune că România produce 18 milioane de tone de paie și dacă acestea ar fi folosite pentru încălzirea locuințelor ar scoate România din criză, mai ales acum când UE ne pregătește surpriza cu interzicerea lemnelor pentru foc în locuințe. Acesta a dezvoltat și un prototip de arzător, fiindcă principalul dezavantaj al arderii resturilor vegetale este zgura obținută în urma arderii. Acesta folosește zgura care conține 16% potasiu și 12% siliciu pe care o amestecă cu găinaț din fermele de pui și obține cel mai bun îngrășământ. “Am văzut cu toții nenorocirile acestea care s-au întâmplat în București și în alte localități din România. Vorbim de rețele de gaz metan.Gazul metan, explozii, oameni morți, blocuri dărâmate. Eu am încercat să explic mai multor factori decidenți avantajele care ar exista ca urmare a utilizării energiei termice centralizate, prin arderea de resturi vegetale. Cvartale de blocuri, cvartale sau comune în totalitate ar fi încălzite cu energie termică realizată din biomasă vegetală, care n-ar mai trebui tăiată din păduri, decât numai pentru a crea mobilă de înaltă calitate și a crea plus valoare. Ideea e să nu utilizăm lemn de foc absolut deloc. Capacitatea României ar fi de 9 milioane de hectare. Dacă s-ar strânge masă vegetală în jur de, punem minimum 2 tone la hectar, ar fi de 18 milioane de tone. Cu 18 milioane de tone se poate obține energie electrică, fără să fiu un specialist, dar cel puțin cât Cernavodă. Când s-au lansat programele din PNRR, am fost invitat de către Rompan. Cu această ocazie am ridicat problema finanțării programelor pentru producerea energiei electrice și termice din biomasă.

Și răspunsul suna cam în felul următor (n.r. opinia formulată de fostul ministru al Programelor Europene, Marcel Boloș), că ne interzice Uniunea Europeană, întrucât nu vrea să tăiem pădurile. Am încercat să-i explic, fiind și domnul ministru Daia lângă dânsul, că e o diferență mare dintre biomasa forestieră și biomasa din resturi vegetale. Dar nu s-a întâmplat nimic. Deci, în continuare, se utilizează energia clasică din gaz metan, din carbon. Nu numai că trebuie respectate împăduririle de care am discutat anterior, dar în același timp nu mai tăiem din păduri decât ceea ce se poate utiliza pentru mobilă, să devenim iar competitivi în plan mondial, cum am fost până în 1989. Uscarea paielor se face intensiv în zona noastră până la Dunăre. Lemnul, în general, are umiditate minimă de 25%. Paiele au 6-8%. Diferența de apă, din păcate, nu produce energie termică, plus cenușa realizată. La 2.000 de tone de paie arse, 7% înseamnă cenușă. Cu cenușa poți să creezi un îngrășământ natural, foarte util, în comparație cu un îngrășământ chimic, plus că îmbogățești solul natural. După experimentul făcut cu cei de la Politehnică (Emil Enache a comandat un studiu la Politehnica București pentru a examina zgura rezultată în urma arderii), cenușa mai are 16% potasiu și 12% siliciu și fosfor între 2,5 și 3%”, a mai spus Enache. L-am întrebat pe fermier cam câte tone de paie ar trebui să ardă sătenii într-un sat de 100 de familii, pentru a face o centrală să încălzească tot satul. Iată ce ne-a spus fermierul: “Se poate face un calcul simplu. Într-o casă de la țară mai micuță, nu este necesar mai mult de 12 kW. Înmulțim casele și aflăm cîți kW sunt necesari. Trebuie luat în calculul acesta energetic și distanța. Pentru că, de la 25 de metri, în general, se pierde un grad pe țevi. De aceea trebuie gândită foarte bine amplasarea acestor sisteme de producere a energiei termice, în ceea ce privește distanțele”.