Iosif Aliodor Timofticiuc
Usturoiul este aliatul nostru cu miros puternic, dar cu efecte si mai puternice. Acesta a fost folosit încã din Antichitate ca remediu pentru întãrirea organismului. Soldatii romani si egipteni îl consumau pentru a-si creste rezistenta, iar în Evul Mediu era considerat o protectie împotriva epidemiilor. Secretul puterii lui stã în alicinã (allicin), un compus sulfurat care se formeazã atunci când cãteii sunt zdrobiti sau tocati. Aceastã substantã, responsabilã si de mirosul puternic al usturoiului, este în acelasi timp arma sa biologicã. Studiile moderne au demonstrat cã alicina inhibã dezvoltarea unui spectru larg de bacterii, inclusiv a celor rezistente, si are efecte antifungice asupra unor agenti patogeni precum Candida albicans. Mai mult decât atât, compusii organosulfurati din usturoi pot distruge biofilmurile bacteriene, acele straturi protectoare care fac bacteriile mai rezistente la antibiotice, si pot bloca mecanismele prin care microbii comunicãîntre ei. Aceasta înseamnã cã usturoiul nu doar opreste cresterea bacteriilor, ci le face si mai vulnerabile. Un alt aspect interesant este cã extractele de usturoi au demonstrat eficientã împotriva unor bacterii extrem de periculoase, cum ar fi Staphylococcus aureus (Stafilococul auriu) rezistent la meticilinã (MRSA). Într-o perioadã în care rezistenta la antibiotice este consideratã o amenintare globalã pentru sãnãtate, aceste rezultate atrag atentia cercetãtorilor si deschid posibilitatea folosirii usturoiului ca adjuvant în terapiile antimicrobiene. Pentru a beneficia de toate aceste efecte, modul de consum conteazã foarte mult. Alicina este o substantã instabilã, care se degradeazã rapid la temperaturi înalte. De aceea, specialistii recomandã ca usturoiul sã fie zdrobit sau tocat si lãsat câteva minute sã „respire” înainte de a fi adãugat în mâncare. Astfel, reactiile chimice au timp sã genereze alicina, iar efectele sale vor fi mult mai puternice. Adãugarea usturoiului crud în salate, sosuri sau mujdei este o metodã simplã si eficientã de a valorifica întregul sãu potential.
Ceapa, sora mai blândã, dar la fel de valoroasã
Ceapa, desi mai putin intensã ca aromã si efecte imediate, este la fel de importantã pentru sãnãtate. Ea contine compusi sulfurici asemãnãtori celor din usturoi, dar si un flavonoid deosebit: quercetina. Aceastã substantã are un puternic efect antioxidant si antiinflamator, protejând celulele împotriva radicalilor liberi si reducând riscul unor boli cronice. S-a demonstrat cã dupã consumul unei mese bogate în ceapã, organismul nostru este capabil sã absoarbã eficient si rapid quercetina la nivel circulator. Aceastã acumulare este însotitã de o îmbunãtãtire a capacitãtii antioxidante totale a sângelui, semn cã ceapa are un impact real asupra sãnãtãtii la scurt timp dupã consum. Beneficiile nu se opresc aici. Cercetãrile au arãtat cã extractele de ceapã bogate în quercetinã pot îmbunãtãti functia peretilor vaselor de sânge, astfel contribuind la prevenirea aterosclerozei si a altor afectiuni cardiovasculare. În plus, ceapa are efecte antibacteriene si antifungice proprii, care se pãstreazã sau chiar se intensificã în functie de modul de preparare. Consumatã crudã, ceapa este un tonic excelent pentru imunitate si digestie. Prin coacere sau cãlire usoarã, ea îsi pãstreazã o parte importantã din quercetinã si devine mai dulce, mai usor de acceptat chiar si de cei care nu tolereazã iuteala sa naturalã. În feluri simple precum salatele, ciorbele sau garniturile coapte, ceapa adaugã nu doar gust, ci si un aport semnificativ de substante protectoare.
Traditia si stiinta merg mânã în mânã
Nu este deloc întâmplãtor cã usturoiul si ceapa sunt ingrediente omniprezente în retetele traditionale. Generatii întregi le-au folosit instinctiv pentru a preveni si trata diverse probleme de sãnãtate. În timpul epidemiilor, usturoiul era consumat zilnic pentru a întãri organismul, iar ceapa crudã era adesea folositã ca remediu pentru rãceli, tuse sau dureri de gât. Astãzi, medicina modernã oferã explicatii clare pentru aceste observatii. Extractele de usturoi si ceapã au efecte antimicrobiene dovedite, contribuie la reducerea inflamatiilor si sustin sãnãtatea cardiovascularã. Mai mult, cercetãrile recente sugereazã cã, prin actiunea lor antioxidantã, aceste plante pot avea un rol preventiv în aparitia anumitor tipuri de cancer. Astfel, traditia si stiinta nu se contrazic, ci se completeazã reciproc.
Cum le consumãm pentru beneficii maxime?
SFATURI… Pentru ca efectele usturoiului si ale cepei sã fie cât mai vizibile, modul de preparare si combinare este esential. Usturoiul trebuie zdobit si lãsat 5-10 minute înainte de a se folosi, pentru a permite formarea alicinei. Trebuie evitate temperaturile foarte mari care o distrug. Ceapa trebuie consumatã crudã în salate sau adaugatã coaptã ori cãlitã usor. Astfel se asigurã un aport optim de quercetinã si compusi sulfurici. Dar mai este si combinatia dintre cele douã legume. Usturoiul si ceapa, consumate împreunã, îsi potenteazã efectele si oferã o protectie mai bunã împotriva infectiilor si a stresului oxidativ. Un exemplu simplu si la îndemâna oricui este mujdeiul, adãugat la preparatele din carne slabã sau legume. Asociat cu o salatã de ceapã rosie crudã, nu doar cã dã savoare mesei, dar devine si o combinatie puternicã pentru întãrirea imunitãtii. În acest fel, ceea ce pare o retetã banalã se transformã într-un adevãrat „scut” natural împotriva bolilor de sezon.
Cecetãtorii au statuat: ceapa si usturoiul superalimente
Concluzie… Usturoiul si ceapa nu sunt doar condimente obisnuite care dau gust mâncãrii. Ele sunt douã superalimente cu proprietãti demonstrate stiintific, capabile sã întãreascã imunitatea, sã protejeze inima si sã contribuie la preventia unor boli grave. Consumate regulat, în forme simple si cât mai putin procesate, aceste plante se transformã într-un sprijin real pentru sãnãtate. Uneori, cele mai puternice remedii nu se aflã pe rafturile farmaciilor, ci chiar în bucãtãria noastrã, în cele mai banale ingrediente pe care le folosim zilnic.
Citeste mai mult (referinte stiintifice): https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10594976/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34394014/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10099940/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36500255/
