Vă mai place Nicușor?

De fiecare datã când sunt alegeri prezidentiale, românii încep sã se comporte ca furnicile în musuroi sau ca albinele dintr-un stup: se raporteazã la câte un canditat de parcã ar fi o reginã/matcã sau, mai bine spus, un Mesia autohton. Unul gata sã rezolve problemele care treneazã în tarã de ani buni, asta desi functia cu pricina nici nu are în fisa postului ce viseazã acesti români cam… dezorientati. Din punctul lor de vedere, coruptia, versatilitatea, clientelismul, lipsa de responsabilitate, incompetenta, lipsa de transparentã ș.a.m.d. ar putea fi rezolvate în mod miraculos de un singur om, noul ales. Istoria ne aratã ca nici unul dintre presedintii de dupã ’89 din România nu a rezistat prea mult pe piedestalul pe care votantii l-au ridicat. Cele mai recente cazuri: Petrov turnãtorul, combinatorul de case din Sibiu si Nicusor, în cazul cãruia gafele sunt la ordinea zilei.
Desi nu am lipsit de la niciun scrutin în ultimii 20 de ani, niciodatã, dar niciodatã nu am pus stampila pe un candidat / partid (indiferent despre ce alegeri a fost vorba) convinsã cã este o variantã foarte bunã. Nu am privit pe nimeni ca pe un salvator, basmele sunt pentru copii. Am votat, deja cliseic, rãul cel mai mic din perspectiva mea. Cred cã trebuie sã ai o dozã prea mare de naivitate sã mai crezi cu adevãrat în populismele vândute de unii si de altii. Și totusi, sunt cetãteni care le înghit încã.

Nici la ultimele alegeri prezidentiale nu am votat din convingere, ci pentru cã mi s-au pãrut mai valabile un discurs echilibrat, inteligent si un background educational înalt decât ce oferea contracandidatul. Cu toate cã nu l-am urcat pe un soclu, fiind convinsã cã nu va strãluci în niciun fel, dar având speranta cã va face mãcar minimul necesar din pozitia sa conform responsabilitãtilor în vigoare, trebuie sã recunosc cã am avut o dezamãgire mare si realã în momentul în care cîstigãtorul a intrat în exercitiul functiei. Practic, omul prezentat în campanie, echilibrat, ancorat în realitate, cu replica mereu potrivitã, cu solutii, nu mai exista. Nu voi însira momentele lui penibile, pe care presa oricum le-a relatat, inclusiv unii gazetari considerati seriosi având o abordare trivialã de tipul presei de bulevard în ceea ce îl priveste pe Nicusor Dan si gafele sale. Mã întreb, însã, care o fi pozitia celor multi care l-au vãzut ca pe un idol, au tesut în jurul lui o aurã si l-au votat? Vã mai place Nicusor?