SI-A FÃCUT SINGUR NOROCUL A petrecut zece ani într-o tarã în care putini vasluieni au reusit sã ajungã: Qatar. Si-a fãcut acolo o carierã în domeniul turismului si al fotografiei, înfiintându-si, împreunã cu un prieten, si o firmã de prestãri servicii în domeniul constructiilor, cu 120 de angajati! A vizitat aproape toate tãrile din Europa si a petrecut jumãtate de an în America, unde a fost implicat, în calitate de fotograf profesionist, într-un proiect de colaborare cu o revistã. Si toate acestea, pânã la 31 de ani! Întors pentru o scurtã perioadã în orasul natal, Sorin Furcoi mãrturiseste cã, oricât de bine s-ar simti în tara sa adoptivã, Qatar, sentimentul de „acasã” nu-l are decât când se întoarce în Vaslui. S-a gândit serios sã rãmânã aici. De fapt, a si fãcut demersuri în aceastã privintã, încercând sã-si deschidã o afacere. Când s-a vãzut pus fatã în fatã cu vestita birocratie din România, când, exasperat, dupã ce s-a uitat la ceas, a constatat cã a pierdut douã ore numai ca sã plimbe formularul pe care îl completase prin nu stiu câte birouri ca sã ajungã unde trebuie, si, când, voalat, a fost sfãtuit cã trebuie sã fie, si el, mai „atent”, cu unul, cu altul, dacã vrea sã facã ceva aici, profund dezamãgit, Sorin s-a hotãrât: desi îmi iubesc tara si orasul, M-AM SÃTURAT! MÃ ÎNTORC ÎN QATAR!
A plecat în Qatar când avea doar 21 de ani si un bagaj consistent de visuri si sperante! Spre deosebire de tinerii din România si, mai ales, aceia din Vaslui, judet pe primul loc la somaj în clasamentul national, cãrora nivelul de trai de aici le „îneacã” tot avântul tineretii, în Qatar, Sorin a reusit sã-si facã o carierã într-o perioadã relativ scurtã si pornind de jos. Abia peste nouã luni de când a ajuns acolo, perioadã în care a fãcut cursuri de specializare, a reusit sã se angajeze în cadrul uneia dintre cele mai importante companii de turism. Si acolo a rãmas! Dar a avansat de la an la an, astfel încât, la momentul actual, conduce un întreg departament! În paralel, prin studiu individual si nenumãrate exercitii, a reusit sã se afirme ca fotograf, colaborând cu diverse reviste din Qatar si fiind cooptat într-un amplu proiect de colaborare cu o revistã din America, unde a petrecut sase luni. „Am fost în Washington si Oregon State, colaborând cu revista americanã <<Wild Life Magazin>>. Cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o în parcul national Yale Park, de pe muntele St. Helens, vestit mai ales prin numeroasele specii de pãsãri care vietuiesc acolo. Mã trezeam în fiecare dimineatã la ora 4,00, înainte de rãsãritul soarelui si mergeam în pãdure, ca sã prind o luminã cât mai bunã si sã urmãresc vietuitoarele. A fost o experientã interesantã si constructivã”, povesteste Sorin. Fotografia este pasiunea lui. Nu urmãreste sã scoatã bani din asta, fiind implicat, de-a lungul timpului, în diverse actiuni caritabile. A devenit membru cotizant al Organizatiei Mondiale a Fotografilor si a câstigat si câteva premii importante la unele concursuri de fotografie: locul doi la o competitie din cadrul organizatiei, unde au participat în jur de 1800 de fotografi si locul cinci din douã sute, la Concursul „Let’s keep moving”, din Qatar. Si toate acestea, în numai patru ani de când a început sã se ocupe serios de fotografie.
O afacere cu 120 de angajati!
Împreunã cu un prieten din Croatia, Sorin Furcoi a înfiintat o companie de prestãri servicii în domeniul constructiilor. Au deja 120 de angajati din diverse tãri, cãrora firma le asigurã cazarea, masa si salariul, din contractele încheiate cu diversi agenti economici din Qatar. „Aducem numai oameni calificati, specialisti, care vor sã facã treabã serioasã, fiindcã si conditiile oferite de noi sunt de calitate, începând cu salariul”, spune Sorin. Cum se poate deschide o afacere în Qatar? „În douã zile si fãrã efort!”, vine uluitorul rãspuns. Cum se poate asa ceva? România garanteazã deschiderea unei firme în sapte zile, dar, la finele lor, proaspãtul patron este epuizat fizic si psihic de câte drumuri si „hârtii” are de fãcut! „În douã zile ai terminat cu documentele, depui tot ce trebuie si dupã aceea, în scurt timp, vin si aprobãrile”, explicã Sorin. Întors la Vaslui dupã sase ani, a rãmas pur si simplu îngrozit de modul în care se fac aici si cele mai mãrunte afaceri! Nimic nu miscã fãrã „atentia” de rigoare, ca sã nu mai spunem de indiferenta si aroganta unora dintre functionari.
„Am fost norocos”
Printre „minunãtiile” care l-au lãsat fãrã replicã pe Sorin în România, implicit Vaslui, se numãrã si…utilitãtile! În Qatar, mai precis în Doha, capitala micii tãrii, utilitãtile reprezintã un procent insignifiant din salariul unui angajat. Pe când la noi, dupã ce termini de plãtit facturile – mai ales în lunile de iarnã – constati cã nu mai ai mare lucru prin buzunare. Un exemplu concret? „Am acasã patru instalatii de aer conditionat care functioneazã non-stop, pe lângã celelalte electrocasnice si plata energiei electrice nu ajunge la 100 de dolari, pe trei luni!”. De asemenea, si mâncarea este foarte scumpã în Vaslui, în raport cu veniturile populatiei. „Tara noastrã are resurse ca sã le poatã asigura cetãtenilor un nivel de trai mai bun. Nu suntem ca statele arabe, bogate în petrol, dar avem altele. Noi nu avem deserturi, ci soluri fertile. Dar nu ne producem nici mãcar mâncarea. Am fost norocos cã am avut posibilitatea sã plec în Qatar”, a concluzionat Sorin.
Birocratia si coruptia îl trimit din nou în Qatar
„Chiar am vrut sã-mi deschid o afacere aici, ca sã pot petrece mai mult timp acasã. Indiferent unde as merge si cât de bine mi-ar fi, sunt un sentimental si tot aici mã trage inima. Nicãieri nu-i ca acasã, stie oricine aceastã zicalã. Dar nu pot nici sã dau cu piciorul la tot ce am realizat în Qatar si sã vin în tarã ca sã mã lupt cu birocratia si coruptia. Credeam cã lucrurile s-au mai schimbat. Îmi pare foarte rãu sã constat cã nu este asa. Nu-mi rãmâne decât sã mã întorc în Qatar, sã-mi continui cariera în turism si fotografie si sã mã ocup de afacere, împreunã cu prietenul meu. Îmi pare foarte rãu cã trebuie sã plec. Chiar am fãcut tot posibilul sã rãmân”, spune, cu regret, Sorin Furcoi.
