Copilãria si educatia în judetul Vaslui
ORIGINI… Gheorghe Ghibãnescu s-a nãscut la 29 septembrie 1864 în satul Gugesti, pe atunci în tinutul Fãlciu (azi parte a judetului Vaslui). Provenea dintr-o familie numeroasã, a fost mezinul dintre doisprezece copii, într-o familie de negustori. La scurt timp dupã nastere, familia s-a mutat la Husi, unde tânãrul Gheorghe si-a petrecut copilãria. Mama sa, Magdalina (nãscutã Ciofea), era originarã din Husi, asa cã orasul episcopal avea sã-i fie casã în anii formãrii. Primele clase primare le-a urmat la Husi, la Scoala Nr. 3, apoi clasa a patra la Scoala Nr. 1 din oras. Încã de mic, Ghibãnescu s-a dovedit a fi un elev sârguincios si dornic de cunoastere. Educatia sa a continuat tot la Husi, unde, între anii 1875-1879, a fost elev al Seminarului Teologic „Episcopul Veniamin Costachi”. Legãtura lui Ghibãnescu cu Husiul nu a fost doar una educationalã, orasul, încãrcat de istorie si traditii (veche resedintã domneascã si sediu episcopal), i-a insuflat dragostea pentru trecutul Moldovei.
Formarea academicã si debutul profesional
Dupã absolvirea seminarului, în 1879, tânãrul Gheorghe a fost admis la Seminarul Superior de la Mãnãstirea Socola din Iasi pe care l-a frecventat pânã în 1882. Aceastã perioadã la Iasi i-a lãrgit orizonturile intelectuale, punându-l în contact cu mediul cultural efervescent al capitalei Moldovei de atunci. Ulterior, între 1882 si 1885, Ghibãnescu a urmat cursurile Facultãtii de Litere si Filosofie la Universitatea din Iasi (numitã pe atunci Universitatea „Mihãileanã”, astãzi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”). A studiat istoria, filologia, filosofia si pedagogia, pregãtindu-se astfel atât pentru o carierã didacticã, cât si pentru activitatea de cercetare. Se spune cã licenta nu a obtinut-o cu usurintã, întâmpinând unele obstacole la examene, însã acest fapt nu l-a descurajat sã îsi urmeze pasiunea pentru istorie.
La doar 21 de ani, în noiembrie 1885, Gheorghe Ghibãnescu a cîstigat un concurs pentru un post de profesor la Scoala Normalã din Bârlad. Numirea la Bârlad a marcat începutul carierei sale în învãtãmânt si totodatã debutul sãu ca istoric si publicist. Tânãrul profesor s-a integrat repede în viata intelectualã a orasului, a legat prietenii strânse cu personalitãtile locale si a participat activ la evenimente culturale. În acesti patru ani petrecuti la Bârlad (1885-1889), Ghibãnescu a început sã publice primele sale lucrãri istorice, semn cã, pe lângã munca la catedrã, îsi cultiva asiduu si vocatia de cercetãtor.
În 1888 vede lumina tiparului „Originile Husilor”, prima sa lucrare istoricã importantã, în care investigheazã începuturile orasului Husi. Fiind el însusi „husean” prin adoptie, Ghibãnescu a dorit sã documenteze trecutul localitãtii dragi lui, apelând la documente vechi si cronici. Cartea oferã informatii despre originea numelui orasului si evolutia sa istoricã, demers apreciat în epocã pentru rigoare. Un an mai târziu, în 1889, publicã „Grafica chirilicã la români”, un studiu despre folosirea alfabetului chirilic în scrierile românesti. Tot la Bârlad, pasionat de jurnalism, el a fost pentru un timp redactor al ziarului local „Bârladul”, implicându-se si în presa vremii. De asemenea, a colaborat cu articole la ziarul bucurestean „Românul” al lui C.A. Rosetti, aproape zilnic, semn cã talentul sãu publicistic era deja recunoscut. Prin aceastã activitate intensã, tânãrul profesor a devenit o figurã cunoscutã în viata culturalã a Bârladului si si-a format un renume de intelectual polivalent.
Decenii de cercetare la Iasi
CERCETÃTOR… La 1 septembrie 1889, Gheorghe Ghibãnescu a fost transferat la Iasi, ca profesor la Scoala Normalã „Vasile Lupu”. Aici si-a continuat cariera didacticã timp de peste patru decenii, predând generatii întregi de elevi pânã la pensionarea sa în 1931. În cadrul scolii normale, a ajuns chiar sã ocupe temporar functia de director (în anii 1893-1896, ca interimar), dovedindu-si capacitãtile de bun administrator si pedagog.
Stabilit în capitala istoricã a Moldovei, Gheorghe Ghibãnescu s-a aplecat asupra arhivelor si vechilor documente, devenind în scurt timp unul dintre cei mai importanti istorici ai regiunii. El a adunat o vastã colectie de documente din orasele si satele Moldovei, documente pe care adesea le-a si tradus din limba slavonã în românã, fãcându-le accesibile cercetãtorilor si publicului. Munca sa migãloasã de arhivist a dus la publicarea unor serii de culegeri de documente fãrã precedent ca amploare. Cea mai notabilã este seria intitulatã „Surete si Izvoade”, cuprinzând nu mai putin de 25 de volume (apãrute între 1906 si 1933). În paralel, a îngrijit si seria „Ispisoace si Zapise”, însumând 12 volume (publicate între 1906 si 1926). Titlurile acestor colectii pot pãrea neobisnuite cititorilor de azi: „surete”, „izvoade”, „ispisoace” si „zapise” sunt termeni arhaici moldovenesti pentru diferite tipuri de acte si însemnãri oficiale medievale. Practic, Ghibãnescu a strâns si a publicat hrisoave domnesti, zapisuri boieresti, acte de proprietate si alte mãrturii ale evului mediu românesc, salvându-le astfel de la uitare. Prin aceste lucrãri monumentale, istoricul vasluian a pus la dispozitia altor cercetãtori un tezaur documentar esential pentru reconstituirea istoriei Moldovei.
Cercetãtor al istoriei judetului Vaslui
Pe lângã colectiile de documente, Gheorghe Ghibãnescu a publicat numeroase studii si monografii. Dintre acestea meritã amintite: „Originile Iasilor” si „Bisericile din Iasi” (o monografie despre vechile lãcasuri de cult iesene). În 1912 a publicat „Cuzestii” precedat de un studiu istoric asupra vãii Elanului. De asemenea, trebuie sã amintim alte studii monografice importante: „Rosiestii si apa Idriciului”, „Vasluiul. Studii si documente” etc. Neobositul istoric a studiat sau transcris documente despre majoritatea comunelor si satelor din actualul judet Vaslui si nu numai.
Gheorghe Ghibãnescu nu a fost doar un cercetãtor, el a participat activ la viata culturalã si civicã a comunitãtii. În 1920, alãturi de alti profesori ieseni (Mihai Costãchescu, Sever Zotta) si de publicistul N.A. Bogdan, a pus bazele Muzeului Municipal al Iasului. Aceastã initiativã a arãtat grija sa pentru patrimoniul istoric local, muzeul urma sã adune si sã expunã obiecte si documente relevante pentru istoria orasului si a Moldovei. De asemenea, Ghibãnescu s-a implicat în politicã, de-a lungul anilor a colaborat la ziare politice precum „Opinia” sau „Evenimentul” si a fost ales de mai multe ori deputat si senator de Fãlciu (judetul natal) în Parlamentul României, în legislaturile din 1899, 1905, 1912 si 1922. Totodatã, la Iasi, a fost numit membru în Comitetul Teatral al Teatrului National (în anii 1899 si 1905), sprijinind cultura si din aceastã posturã. Dupã o carierã de 46 de ani în slujba educatiei (în care a format peste 2000 de învãtãtori la Scoala Normalã „Vasile Lupu”), Gheorghe Ghibãnescu s-a pensionat în 1931, fiind omagiat de numerosii sãi fosti elevi si colegi pentru munca sa neobositã. S-a stins din viatã la 4 iulie 1936, la Iasi, în urma unei boli la plãmâni, si a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din oras, lãsând în urmã o operã impresionantã.
Despre moartea neobositului cercetãtor
Ziarele vremii scriau despre trecerea în nefiintã a celui care a fost vrednicul profesor Ghibãnescu: „Îmbracã-te din nou, nefericitã Metropolã Moldoveneascã, în draperii si steaguri cernite cãci o teribilã pedeapsã, iarãsi s-a abãtut asupra gârbovitului tãu trup, rãpindu-ti prematur, pe cel ce te-a slãvit, ca pe nici un alt oras din România Mare, Gheorghe Gh. Ghibãnescu, care va fi, prin amintirea însusirilor lui, un lung prilej de tristete si melancolie!… Biserici istorice, din al cãror amvon Ghibãnescu a predicat spre a vã ilustra, porunciti clopotelor voastre sã spargã vãzduhul cu glasul lor duios pentru a se cutremura din temelii. Meca moldovenismului nostru, vãduvitã de cel mai adânc cunoscãtor a rosturilor ei milenare! O personalitate atât de exceptionalã, prin multilateralitatea activitãtii în patrimoniul stiintei românesti, nu poate fi conturatã într-un succint necrolog si fiindcã, fãrã îndoialã, admiratorii lui, multi la numãr vor sti sã-i evidentieze, inteligenta-i agerã, scãpãrile sãgalnice, observãrile iscusite, pasiunea studiului si munca-i impresionantã, într-o „comemorare” la Teatrul National sau Universitate. El însusi era constient de acestã bunãtate si o mãrturiseste abia la 28 Mai 1933 cu prilejul sãrbãtoririi pensionãrii sale: „Am stiut sã vã dau vouã, elevilor mei, tot ce am avut mai bun în sufletul meu; învãtãturã prin mintea mea, dragoste pãrinteascã prin inima mea. Aceastã bunãtate împletitã cu dragostea de scoalã, a fost pentru mine, continuã el, o urare care mi-a fãcut mama, când am primit ordinul denumire ca profesor de lb. românã la Scoala Normalã din Bârlad”.
Lângã Iorga, Xenopol si ceilalti mari istorici
În epoca în care Gheorghe Ghibãnescu îsi desfãsura activitatea, istoriografia românã cunostea o perioadã de strãlucire, datoratã unor mari personalitãti. A.D. Xenopol (1847-1920) publicase prima mare istorie a românilor si punea bazele metodologiei moderne în cercetarea istoricã, iar Nicolae Iorga (1871-1940) avea sã devinã cel mai prolific istoric al tãrii, acoperind cu lucrãrile sale aproape toate domeniile istoriei nationale si universale. Gheorghe Ghibãnescu a fost contemporan cu acestia si s-a înscris, prin contributiile sale, în pleiada marilor istorici ai României de la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX. Desi nu a avut parte de notorietatea pe care au cunoscut-o Iorga sau Xenopol (care au fost figuri publice de prim rang, academicieni plenipotentiari, oameni politici importanti), Ghibãnescu si-a cîstigat respectul breslei istorice prin munca sa de pionierat în arhive. Dacã Iorga impresiona prin sintezele monumentale si prin forta interpretãrii istorice, iar Xenopol prin viziunea sistematicã si filosoficã asupra istoriei, Ghibãnescu s-a remarcat ca „detectiv” al trecutului, scotocind prin hrisoave prãfuite si traducând documente vechi pentru a oferi faptele brute, temelia oricãrei constructii istorice solide.
Mostenirea si legãtura cu judetul Vaslui
TITAN AL CULTURII… Gheorghe Ghibãnescu rãmâne, fãrã îndoialã, una dintre personalitãtile de frunte originare din actualul judet Vaslui. Chiar dacã mare parte a vietii a trãit la Iasi, el nu a uitat de unde a plecat. Dovadã stau atât lucrãrile sale despre acest judet, cât si implicarea directã în viata publicã a judetului (ca reprezentant în Parlament). Prin scrierile sale, a pus judetul Vaslui pe harta istoriei. Practic, gratie lui Ghibãnescu, multe aspecte din istoria localã a Vasluiului, Husilor, Bârladului si a satelor din împrejurimi au fost consemnate si salvate de la uitare. Astãzi, numele lui Gheorghe Ghibãnescu este poate mai putin rostit decât ar merita, însã mostenirea lui intelectualã dãinuie. În biblioteci, cercetãtorii încã deschid volumele îngrijite de el pentru a gãsi date despre familiile boieresti din Moldova, despre structura societãtii medievale sau despre evenimente consemnate în hrisoave. Pentru judetul Vaslui, figura sa rãmâne un exemplu strãlucit de eruditie si implicare, demonstrând cã si de pe meleagurile noastre s-au ridicat oameni de valoare nationalã care au lãsat o amprentã durabilã în culturã si istorie.
