BOGAT ÎN ISTORIE, SÃRAC ÎN PREZENT „Vasluiul vine sãrac din istorie”, a declarat, în urmã cu câtiva ani, prefectul de atunci al Vasluiului, pesedistul Ioan Tibulcã, încercând sã scuze incompetenta autoritãtilor locale si judetene, dând vina pe strãmosii strãmosilor nostri! Istoria ne aratã însã cã Vasluiul a avut o perioadã de glorie, transformându-se dintr-un târgusor anonim într-o veritabilã capitalã a Moldovei de Jos, datoritã viziunii conducãtorului de atunci. Din negura timpurilor, Stefan cel Mare ne dã lectii de administratie, economie, politicã externã si strategii militare. Pãcat cã nu are cine sã le învete!
De ce s-a hotãrât Stefan cel Mare sã punã Vasluiul în valoare? Ce puncte forte avea acel târgusor, astfel încât sã-i atragã atentia domnitorului Moldovei si sã-l determine a petrece la curtile domnesti de aici o mare parte din timp? Istoricii spun cã o treime din totalul documentelor emise de-a lungul domniei sale au fost redactate la Vaslui. Stefan cel Mare a fost un vizionar si un bun strateg. Din aceste motive a ridicat Vasluiul. „Pozitionarea Vasluiului era idealã pentru supravegherea îndeaproape a turcilor, tãtarilor, muntenilor. Stefan cel Mare a reusit sã facã acea extraordinarã diversiune prin care i-a atras pe turci pe Valea Bârladului, unde a avut loc celebra bãtãlie, cum i se spune, de la Podul Înalt. Trebuie mentionat cã turcii, când porneau în expansiune, se deplasau tot timpul pe Valea Siretului. El a reusit sã-i atragã la Vaslui, pe un teren prielnic”, spune profesorul Dan Ravaru, consilier artistic în cadrul Centrului Judetean pentru Promovarea si Conservarea Culturii Traditionale Vaslui.
Drumuri, export si culturã
Când a urcat pe tron, Stefan cel Mare a ales întâi sã facã ordine în tarã, înainte de a se arunca în bãtãlii. A modernizat Curtile Domnesti de la Vaslui care rãmãseserã în paraginã dupã domnia lui Alexandru cel Bun, a consolidat drumul dinspre Brãila la Lvov, încurajând astfel exportul si a initiat diverse actiuni culturale. Se exportau în special vite, miere si cearã. Constructia bisericilor din perioada domniei sale a lansat un nou stil, cunoscut sub denumirea de „stilul lui Stefan cel Mare”. „Bisericile erau construite în stil gotic, iconografia era bizantinã, dar în ambele interveneau elemente moldovenesti proprii. A apãrut Cronica lui Stefan cel Mare, dusã de solii sãi la domnitorii mai multor tãri. Au existat chiar douã scoli de miniaturisticã, sub patronajul mãnãstirilor Piatra Neamt si Putna. „Pânã la Stefan cel Mare, în ultimii 20 de ani, în Moldova domnea o aiurealã totalã. Stefan cel Mare a avut întâi o perioadã de stabilizare a tãrii, si abia dupã aceea a trecut la lupte. Mai mult, avea si o abilitate politicã de invidiat: nu-si fãcea mai multi dusmani deodatã, ca sã nu fie nevoit sã batã cu toti în acelasi timp. Totul venea pe rând. Si-a fãcut aliati, avea un prestigiu international extraordinar! Prietenia lui cu Papa, de exemplu, a rãmas de pominã”, spune profesorul Ravaru.
O personalitate care a impresionat capetele încoronate ale Europei
„Stefan cel Mare a fost o personalitate care i-a impresionat pe multi. Un bun organizator, comandant militar cu charismã, lupta cot la cot cu ostenii sãi. A intrat în istoriografia Europei si a ajuns chiar personaj de romane cavaleresti, într-unul din acestea regãsindu-l sub numele de Don Esteban de Moldavia”, a declarat profesorul Dan Ravaru.
