Niciunde în lume traditiile nu sunt pãstrate cu atâta sfintenie precum în judetul Vaslui. Aici orice Miticã, cu o spagã oricât de micã, se retrage de Sfântul Dumitru pentru a-si calcula agoniseala obtinutã de-a lungul anului. Se fac clãci la care se mai si împart spãgile, dupã meritul fiecãruia, si se spun povesti de tunuri date în acest sezon. De asemenea, se fac planuri si combinatii pentru sezonul de iarnã, pentru cã cine crede cã Miticii se odihnesc iarna se însealã amarnic. Sunt douã sezoane cu specific diferit. La fel cum Sfântul Gheorghe „deschide” sezonul spãgilor în primãvarã, Sfântul Dumitru este cel care „închide” ciclul spãgilor, pregãtind Miticii si întreaga naturã pentru urmãtorul sezon. Aceste douã sãrbãtori sunt vãzute ca porti simbolice ale timpului si ale închisorilor. Miticii se pregãtesc sã le întâmpine cu obiceiuri si ritualuri sacre de alungare a duhurilor rele si a diavolilor DNA. În traditia vasluianã, Sfântul Dumitru este cunoscut si ca un protector al animalelor sãlbatice, în special al lupilor de primãrie. Aceastã zi mai este cunoscutã drept „Ziua Mituitorilor”, iar oamenii tin cont de superstitia cã mituitorii capãtã puteri misterioase. Se spune cã acestia îsi pot schimba privirea, iar Miticii care nu respectã aceastã sãrbãtoare pot cãdea victime acestora si se mai aleg cu o spagã extrasezon!
