O bandã de familie condusã de un fost jandarm
SCENARIU DE FILM… Protagonistul negativ al povestii este familia Tãlmaciu, în frunte cu tatãl Neculai Tãlmaciu si cei doi fii ai sãi, Ilie si Toma Tãlmaciu. În jurul lor gravita si un cerc de complici recrutati din lumea banditilor: Gheorghe Gavril Andronache (din Vutcani) si Costicã Vãtavu zis Muscalu, un vestit hot de cai cunoscut sub multiple porecle care evadase anterior din arestul preventiv al prefecturii Vaslui. Banda Tãlmaciu era, asadar, o afacere de familie întãritã de asociati periculosi, toti versati în ale furtului si violentei. Cel mai surprinzãtor era chiar Ilie Tãlmaciu, fiul mai mare, care fusese cândva sef de post de jandarmi, un om al legii devenit infractor. Situatia lui Ilie Tãlmaciu aminteste de personajele lui Slavici, dar cu rolurile inversate. În Moara cu noroc, Pintea, fost tovarãs de furturi al lui Licã Sãmãdãul, devine jandarm si se întoarce împotriva lumii hotilor. La Vutcani, în schimb, Ilie Tãlmaciu a fãcut drumul invers, din jandarm de post, omul legii s-a transformat în cap de bandã. Dacã Pintea folosea cunostintele sale pentru a servi legea, Ilie le-a folosit pentru a o sfida. Îndepãrtat din functie ca element periculos, Ilie cunostea în amãnunt tactici politienesti si „isprãvile” celorlalti hoti, experientã pe care a folosit-o acum împotriva autoritãtilor. Sub conducerea sa, banda era organizatã aproape militar, cu planuri bine puse la punct si posturi de observare, fapt dovedit mai târziu în timpul capturãrii lor. Fiii Tãlmaciu s-au remarcat prin cruzime si îndrãznealã, având deopotrivã reputatia de a scãpa printre degetele autoritãtilor de nenumãrate ori.
Trei ani de jafuri ca-n filme în judetul Fãlciu
Între 1921 si 1924, în fostul judet Fãlciu, s-a desfãsurat o veritabilã campanie de jafuri si furturi atribuite ulterior bandei Tãlmaciu. Aproape cã nu trecea lunã fãrã vreo spargere sau un atac în sat, presa nota cã „în curs de 3 de ani s-au semnalat numeroase spargeri si furturi de vite” de cãtre o bandã bine organizatã. Activitatea infractionalã a grupãrii acoperea o arie vastã, de la târguri pânã la gospodãrii izolate, iar metodele lor aminteau de raidurile cãlãretilor din preriile americane. Jefuitorii au început cu furturi de animale: în iunie 1923, de pildã, au furat doi cai gãsiti la pãscut lângã Bârlad; au încãlecat pe loc si au dispãrut fãrã urmã. Caii nu au mai fost recuperati, fiind trecuti peste granitã si vânduti în Basarabia, comuna Osac, jud. Cahul, o miscare bazatã pe o retea de valorificare a prãzii de o anvergurã mai largã decât bãnuiserã initial autoritãtile. În iulie 1923, banda a fãcut o incursiune nocturnã în orasul Husi, negãsind ocazia sã jefuiascã în centrul orasului (unde paza era mai vigilentã), au spart magazia unui cârciumar, de unde au furat tot ce s-a putut, greutãti, patru saci de orez si nu mai putin de 30 saci de nãut. Prãdãciunea de la Husi a demonstrat atât tupeul hotilor de a actiona într-un oras, cât si apetitul lor pentru orice bun de valoare, de la alimente la obiecte utilitare.
Banda nu a crutat nici satele de bastinã. În octombrie 1923, au prãdat casa unui tãran înstãrit, Alexandru Ciolac din satul Mãlãiesti (comuna Vutcani), de unde au furat toate obiectele de pret din gospodãrie. Acest tip de jaf a semãnat teroare printre sãteni, nimeni nu se mai simtea în sigurantã nici mãcar în propria casã, stiind cã banda pândea în noapte. Cea mai rãsunãtoare loviturã a fost, însã, spargerea din ianuarie 1924 de la Rosiesti care a pus pe jar autoritãtile. În noaptea de 26 spre 27 ianuarie, banda Tãlmaciu a dat atacul la prãvãlia de manufacturã (stofe si textile) a negustorului Constantin Agachi din Rosiesti. Dimineata, magazinul lui Agachi fusese golit „pânã la ultima bucatã de postav”, zeci de balosi de stofe fine dispãruserã, alãturi de alte mãrfuri de valoare mare. Îndrãzneala si paguba imensã au stârnit panicã si furie; era evident cã banda devenea tot mai periculoasã si mai încrezãtoare. Dupã acest jaf, simtind probabil cã jandarmii le suflã în ceafã, tâlharii s-au retras o vreme la Bârlad, unde însã nu au stat degeaba; în februarie 1924, au furat douã iepe de rasã, proprietatea boierului Petru Munteanu din strada Regalã. Animalele de pret au fost duse rapid peste Prut, semn cã banda avea legãturi si piete de desfacere dincolo de granitã.
Banda Tãlmaciu opera nestingheritã
Întorsi pe meleagurile natale odatã ce apele s-au linistit, familia Tãlmaciu a reluat atacurile în primãvara lui 1924. În luna mai, au operat douã jafuri de proportii în comuna Vutcani, care au lãsat douã familii fãrã agoniseala de o viatã: mai întâi l-au prãdat pe Ion Solca, de la care au furat suma imensã (pentru acea vreme) de 15.630 lei; la câteva sãptãmâni distantã, în noaptea de 24 spre 25 mai, au nãvãlit în gospodãria agricultorului Stelian Mocanu, pe care l-au usurat de 12.000 lei, lãsându-l practic fãrã niciun ban sau bun de pret. În ambele cazuri, hotii au „luat tot ce-au prins”. Nici vitele nu au scãpat! Prin martie acelasi an, la Bârlad, banda furase patru boi de la doi tãrani din mahalaua Cotu-Negru, lovind astfel si în mijloacele de trai ale oamenilor. Ultima loviturã consemnatã a fost în iulie 1924, când tâlharii au dat o spargere în satul Urlati (comuna Grumezoaia), au intrat în curtea lui Stefan Rosu si i-au furat un docar (trãsurã usoarã cu douã roti). Aceastã ultimã ispravã avea sã fie si ultima.
Jandarmii pe urmele tâlharilor
ANCHETÃ… La capãtul acestor trei ani de teroare, rãbdarea autoritãtilor a ajuns la limitã. Plângerile tot mai numeroase si reclamatiile alarmante ale pãgubasilor au determinat Jandarmeria sã declanseze o actiune pentru prinderea fãptasilor. Sarcina a cãzut pe umerii plutonierului Dumitru Enache, seful sectiei de jandarmi din Rosiesti, un subofiter cunoscut pentru destoinicia si curajul sãu, dovedite în repetate rânduri pe parcursul carierei. Plutonierul Enache, împreunã cu plutonierul Teodor Tofan (seful postului de jandarmi din Vutcani) si cîtiva oameni de încredere, au început sã punã cap la cap indiciile si zvonurile despre autori. Presupunerile îi indicau pe localnicii certati cu legea, iar un nume ajunsese în vizor, Gheorghe Gavril Andronache, din Vutcani, bãnuit cã ar fi implicat în operatiunile bandei.
Ziua de 27 iunie 1924 avea sã aducã o primã mare descoperire în acest caz. În acea zi, plutonierul Enache l-a arestat pe Andronache si a început sã-l ancheteze la sediul sectiei din Rosiesti. Pe timpul interogatoriului, la post s-a prezentat un anume Vasile Nitã, si el din Vutcani, care insista pentru eliberarea lui Andronache. Nitã încerca sã-i convingã pe jandarmi cã Andronache este „un om cinstit, cu trecut nepãtat, nevinovat” si oferea tot felul de garantii în favoarea acestuia. Insistenta sa exageratã l-a fãcut imediat suspect în ochii anchetatorilor, dar soarta a fãcut ca o coincidentã sã grãbeascã dezlegarea misterului, la biroul sectiei de jandarmi veni întâmplãtor negustorul jefuit, Constantin Agachi din Rosiesti. Acesta a observat îmbrãcãmintea lui Nitã si a recunoscut pantalonii pe care acesta îi purta, erau croiti dintr-o stofã ce îi fusese furatã lui Agachi iarna anterioarã, la jaful din magazinul sãu! Prins cu proba pe picior, Nitã nu a mai avut scãpare, dupã câteva ezitãri, a mãrturisit cã stofele le cumpãrase de la… Andronache, individul aflat deja în arest. Aceastã întorsãturã neasteptatã a întãrit bãnuielile plutonierului Enache si a adus primele dovezi palpabile. În baza mãrturisirilor lui Nitã, ancheta a început sã lumineze „întunecoasa afacere” si sã contureze tot mai clar reteaua de complici.
Enache s-a miscat rapid, însotit de subordonatii sãi, a descins imediat la mai multe domicilii din Vutcani, la Andronache acasã, dar si la casa lui Neculai Tãlmaciu si ale altor suspecti despre care aveau „anumite informatii”. Perchezitiile au fost rodnice. În casa lui Neculai Tãlmaciu, jandarmii au descoperit ascunsã o cantitate impresionantã de mãrfuri furate. Baloturi întregi de stambã (stofã de bumbac) dispãrute din prãvãlia lui Agachi fuseserã deja transformate în fete de pernã, fete de plapumã, cãmãsi si altã lenjerie. De asemenea, la Tãlmãciu acasã, s-au gãsit obiecte provenite din furturi comise la gospodãriile localnicilor Stefan Mocanu si Alexandru Ciolac din Vutcani (victimele jafurilor din octombrie 1923 si mai 1924). Descoperirea acestor bunuri în bãtãtura familiei Tãlmaciu a confirmat bãnuielile, pista era acum sigurã si ducea direct la banda mult cãutatã.
Captura de la Valea Bãrbosilor – luptã ca-n Vestul Sãlbatic
FOCURI DE ARMÃ… La doar câteva zile dupã perchezitii, anchetatorii au primit un pont, Neculai Tãlmaciu si cei doi fii ai sãi, Ilie si Toma, dispãruserã de acasã de câteva zile bune. Era clar cã fugarii încercau sã se ascundã, dar unde? Informatiile adunate i-au condus pe jandarmi spre un loc izolat de la marginea comunei Vutcani, o zonã numitã Valea Bãrbosilor. Acolo, într-o vale împãduritã si feritã de ochi, plutonierul Dumitru Enache a dat în cele din urmã de urmele bandei. Plutonierul Enache, aflat initial singur pe teren, i-a surprins în Valea Bãrbosilor pe doi dintre cei urmãriti: Neculai Tãlmaciu si fiul sãu Toma. Erau ascunsi lângã un iaz, iar alãturi aveau o cãrutã cu doi cai deshãmati, încãrcatã cu saci si bunuri. Banda, însã, era vigilentã si organizatã, Ilie Tãlmaciu, capul bandei, nu era cu ei în vale, ci stãtea de strajã ca observator sus, pe dealul Mãlãestilor, care domina punctul respectiv. Din acel punct înalt, Ilie a zãrit silueta plutonierului care se apropia fãrã întãriri si a deschis focul cu arma asupra jandarmului, trãgând mai multe gloante cu o puscã Mannlicher. Gloantele suierau, iar Enache era prins descoperit în bãtaia pustii. Din fericire, niciun foc nu l-a nimerit.
Au urmat momente de haos si curaj nebunesc. O luptã crâncenã s-a încins între plutonierul de jandarmi si tâlharii prinsi. Fãrã sã se retragã, Enache a ripostat si s-a adãpostit cum a putut, încercând sã îi tinã pe loc pânã la sosirea ajutoarelor. Toma Tãlmaciu a fost grav rãnit în încãierare, împuscat în piciorul stâng, si astfel a fost fortat sã se predea. Neculai si Ilie au continuat însã lupta cu si mai multã înversunare, încercând chiar sã-si elibereze tovarãsul capturat. Plutonierul Enache s-a luptat de unul singur cu disperare, rezistând sub tirul lor timp de aproape patru ore, într-o confruntare pe viatã si pe moarte. Curajul acestui jandarm a fost remarcabil, desi „era cât pe ce sã-si piardã viata de data asta”. Când în sfârsit au sosit întãririle, alti jandarmi alertati de focuri si localnici, banditii si-au dat seama cã situatia e fãrã scãpare. La vederea cordonului de jandarmi care se apropia, Ilie si tatãl sãu Neculai s-au fãcut nevãzuti în adâncul pãdurii, profitând de terenul pe care îl cunosteau prea bine. Au lãsat însã în urmã totul: tovarãsul rãnit (Toma), cãruta cu caii si o multime de dovezi ale nelegiuirilor lor. Dupã atâta amar de vreme, banda Tãlmaciu suferea prima pierdere. Capturarea cãrutei s-a dovedit extrem de valoroasã pentru anchetã. Prada din cãrutã a fost inventariatã pe loc: opt saci plini cu manufacturã (stofe si textile furate), nenumãrate unelte casnice provenite din diverse furturi si, nu în ultimul rând, armamentul complet al bandei: arme de foc, sãbii, topoare si cartuse. Era clar cã acesti oameni se pregãtiserã de luptã si jaf ca pentru rãzboi. Imaginea cãrutei pline cu pradã, abandonatã pe ogor, înconjuratã de jandarmi si tãrani uimiti, ar fi putut figura într-o ilustratie de roman de aventuri.
Dezvãluirile lui Toma si destrãmarea bandei
Rãnit si capturat, Toma Tãlmaciu a fost dus la resedinta sectiei de jandarmi Rosiesti. Aici, în fata probelor zdrobitoare si vãzându-se singur, a ales sã colaboreze cu autoritãtile. Toma a mãrturisit totul, în cele mai mici amãnunte, despre activitatea bandei si componenta acesteia. El a confirmat ceea ce jandarmii deja bãnuiau, cã grupul lor era constituit într-o „bandã regulatã” din care fãceau parte tatãl sãu Neculai Tãlmaciu, fratele sãu Ilie Tãlmaciu, complicele Gh. Gavril Andronache si Costicã Vatavu (alias Muscalu). Relatãrile lui Toma au scos la ivealã întreg palmaresul infractional al bandei. În declaratiile sale, el a enumerat si descris spargerile si furturile comise de întreaga bandã în Vutcani si împrejurimi, la Bârlad, la Husi etc. Ancheta a putut astfel lega punctele între plângerile din ultimii ani si autorii lor reali. Mai mult, cercetãrile ulterioare declansate pe baza informatiilor obtinute au dus la descoperiri suplimentare. De pildã, o perchezitie la domiciliul lui Ilie Tãlmaciu (liderul fugar) a scos la ivealã, ascunse într-un cufãr, mai multe obiecte de argint si douã perechi de cizme de lux furate tocmai de la Brasov. De asemenea, în acelasi loc s-au gãsit douã stampile false ale primãriilor din Cretesti si Bârlad. Aceste sigilii erau folosite la falsificarea biletelor de vânzare a vitelor si a altor documente (cum ar fi buletine de înscriere ale populatiei. Descoperirea falsurilor a implicat chiar si functionari, s-a stabilit cã un notar si un primar din zonã eliberaserã documente fictive (de exemplu, un certificat pe numele unui persoanã inexistentã, „Ene Andronache din Cretesti”) pentru a-i ajuta pe hoti. Pânã si primarul si secretarul din Vutcani au fost acuzati de fals în acte publice pentru complicitatea lor. Astfel, reteaua infractionalã se dovedea si mai extinsã, incluzând nu doar tâlhari de drumul mare, ci si oameni ai satului aparent respectabili care au închis ochii sau au întins o mânã bandei Tãlmaciu.
Cu atâtea dovezi si mãrturisiri, cazul era aproape rezolvat pe hârtie. Rãmânea, însã, provocarea practicã de a-i aduce în fata justitiei si pe ceilalti membri fugari ai bandei. Abia în august 1924, jandarmii au dat de urma bãtrânului: Neculai Tãlmaciu a fost prins la Vutcani, în timp ce se ascundea prin apropierea casei. Îndrãznet din fire, se pare cã în perioada de fugã el chiar îsi permisese „o vizitã” prin orasul Husi, încercând probabil sã-si procure provizii sau informatii, ocazie cu care aproape cã fusese prins; a scãpat atunci ca prin urechile acului din mâinile jandarmilor. De aceastã datã însã norocul l-a pãrãsit, Neculai a ajuns în sfârsit dupã gratii. Dupã capturarea tatãlui, în libertate mai rãmãsese doar Ilie Tãlmaciu, creierul operatiunii si cel mai de temut dintre toti, dupã cum consemnau ziarele vremii. Ilie avea sã fie capturat în octombrie 1924.
Vestea capturãrii „spãimântãtoarei bande de spãrgãtori si hoti de vite” a fost primitã cu mare bucurie de populatie. Plutonierul Dumitru Enache a devenit eroul judetului, ziarul Universul îl numea „bravul plutonier Enache”. Un grup de localnici a strâns prin donatie suma de 8.000 lei pe care i-au oferit-o drept recompensã plutonierului.
Nãravul din fire n-are lecuire
RECIDIVIST… Desi anihilarea bandei Tãlmaciu în 1924 a marcat sfârsitul domniei terorii în satele din Fãlciu, povestea nu s-a încheiat aici. Membrii supravietuitori ai bandei au continuat sã dea bãtãi de cap autoritãtilor, parcã hotãrîti sã trãiascã în afara legii cu orice pret, asemenea banditilor celebri din Vestul Sãlbatic care evadau din închisori si reluau crimele.
Toma Tãlmaciu, fiul cel mic, capturat în 1924, s-a dovedit extrem de periculos chiar si dupã ce a fost închis. La un moment dat (probabil în 1925-1926), el a fost transferat în arestul preventiv al politiei din Husi în asteptarea proceselor. Acolo, Toma a pus la cale o evadare spectaculoasã alãturi de alti infractori; au reusit sã sfãrâme zidul unei sobe din celulã si sã se strecoare prin horn afarã din arest. Pentru o vreme, Toma a fost din nou liber, ascunzându-se de autoritãti. Însã fugarul nu a rãmas ascuns multã vreme. În octombrie 1927, dupã cum consemneazã gazeta „Opinia”, un denunt anonim a alertat jandarmii si politia cã Toma Tãlmaciu se aflã într-o cârciumã din Bârlad, pe strada Vãrãriei. Oamenii legii au încercuit localul, dar Toma „un cunoscut hot de vite din Vutcani” si-a dat seama cã este încoltit. Într-o clipã, a scos revolverul si a început sã tragã focuri spre cei ce îl urmãreau, încercând cu disperare sã fugã din nou. Gloantele sale nu au nimerit pe nimeni, iar în urmãrirea ce a urmat, plutonierul Constantin (unul dintre jandarmii prezenti) a tintit cu revolverul si l-a împuscat pe Toma în picior, imobilizându-l. Rãnit pentru a doua oarã la acelasi picior, Toma a fost capturat din nou si internat sub pazã la spital. Împreunã cu el, au fost arestati si cârciumarul Covesanu, precum si alti doi indivizi bãnuiti cã l-ar fi favorizat.
