VIDEO | Aproape 300 de oameni, la înmormântarea unuia dintre cei mai respectați ingineri din zona Huși, Constantin Cogălniceanu

IMPRESIONANT… S-a stins din viață unul dintre cei mai cunoscuți și respectați ingineri din zona Huși, fostul șef al IAS-ului, Constantin Cogălniceanu, la vârsta de 72 de ani. Cortegiul care l-a condus ieri pe ultimul drum a fost unul de-a dreptul impresionant, așa cum demult nu s-a mai văzut în zonă. În jur de 300 de oameni și peste 60 de mașini au format un convoi funerar spre care trecătorii priveau cu condescendență, dar și cu uimire și mulți se întrebau cine este cel pentru care s-a adunat o mare de oameni, ca să îl petreacă pe ultimul drum. „Credeți-mă, nici eu nu am mai văzut așa ceva și am fost marcat să văd atâția oameni, veniți nu doar din Huși și din comunele din jur, ba chiar unii și din alte zone ale țării. Eu știam că domnul inginer Cogălniceanu a fost un om bun și un șef de IAS vrednic și cu mare respect pentru oameni și pentru munca lor, dar acum mi-am dat seama că în mod sigur a fost mai mult decât atât, iar dovada este mulțimea aceasta de oameni care a venit să îi aprindă o lumânare și să își ia rămas-bun”, a spus primarul comunei Bunești-Averești, Vasile Tărăgan. Cortegiul a pornit din Huși, de la Biserica Sfântul Dumitru, la capela căreia a fost depus trupul neînsuflețit, și s-a îndreptat spre comuna Bunești-Averești, pentru că cea din urmă dorință a inginerului Constantin Cogălniceanu a fost aceea de a fi înmormântat în micul cimitir din satul natal, Tăbălăiești.

Inginerul Constantin Cogălniceanu a fost unul dintre specialiștii viei și vinului din zona Huși, pe care doar cei tineri, care nu au apucat IAS-ul local, s-ar putea să nu-i fi auzit numele. A condus această unitate cu responsabilitate, spun foștii angajați, fiind apropiat de oameni. A lucrat apoi, după desființarea IAS-ului la Vincon, unde, de asemenea, grației experienței sale profesionale, dar și a capacității deosebite de a lucra în echipă, de a armoniza oamenii, a avut rezultate excelente și aici. S-a pensionat apoi, povestesc cei care l-au cunoscut, însă firea sa de om harnic, de om născut în sat și cu drag de pământ, l-a determinat să înființeze o fermă pe raza comunei Bunești-Averești. A continuat să muncească, luând în arendă suprafețe de teren și făcând agricultură. „Era un om harnic, un om care s-a născut cu respect pentru muncă și pentru noi era o bucurie că avem asemenea oameni care lucreză pământul și care pun bazele unei activități economice pe raza comunei”, spun reprezentanții Primăriei Bunești-Averești.

„Nu îmi venea să cred câți ingineri, colegi, prieteni și foști angajați care au lucrat la IAS au venit la înmormântare. Asta spune multe despre ce fel de om a fost”

În rândul celor care au participat la funeralii au fost văzuți oameni foarte cunoscuți din zonă, specialiști din zona viei și vinului, foști colegi ai săi de la vechiul IAS, dar și oameni de afaceri și manageri de firme locale. „Uitându-mă la mulțimea de oameni care era prezentă la înmormântare, mai ales că și eu am lucrat la fostul IAS și am destule cunoștințe, credeți-mă, nu îmi venea să cred câți ingineri, colegi și foști angajați care au lucrat pe când era domnul Colgălniceanu șef, erau acolo. Unii nu mai sunt, dar câți trăiesc, să știți că toți au venit. Eu cred că asta este cea mai mare dovadă că acest om a fost unul care a clădit ceva în viața lui, care a știut să se facă respectat și îndrăgit, care a unit oamenii și nu i-a dezbinat! Eu asta cred în aceste momente, văzând atâta lume prezentă acolo din simpla dorință de a-și lua rămas-bun de la un om care pentru ei a însemnat ceva. Am fost, recunosc, profund impresionat”, a spus primarul Vasile Tărăgan. 

Cele două dorințe lăsate de inginerul Cogălniceanu cu limbă de moarte

Pentru că avea vârsta de 72 de ani și până nu demult fusese o persoană activă, fără probleme de sănătate și fără vicii, moartea inginerului Constantin Cogălniceanu a fost de-a dreptul șocantă. Apropiații însă au știut că în urmă cu doar 2 ani, brusc, a fost diagnosticat cu o boală nemiloasă. Nu s-a descurajat și a luptat pentru viața sa, însă afecțiunea s-a dovedit extrem de perfidă și, în cele din urmă, a învins. Emoționant este că inginerul Cogălniceanu a lăsat câteva dorințe, pentru momentul final. Una dintre ele a fost ca, pe ultimul său drum, sicriul să fie trecut prin fața casei sale părintești, din satul Tăbălăiești. A fost, ce-i drept, o mică provocare, pentru că ulița pe care ar fi trebuit să intre convoiul nu era chiar ca în palmă, așa că a fost nevoie de câteva lucrări, pentru ca mașinile să poată trece fără probleme. A doua dorință a fost aceea de a fi îngropat în cimitirul micuț din Tăbălăiești, ceea ce s-a și întâmplat.

„Omul și-a iubit mult locurile natale, casa părintească. Asta trebuie să învățăm cu toții, că oricât de mare ajungi, important este să nu uiți de unde ai plecat”

„Eu văd în aceste dorințe ale sale, cea mai clară dovadă că domnul inginer Cogălniceanu a fost și a rămas un fiu al comunei, cu inima acasă. Nu a uitat niciodată de unde a plecat, oricât ar fi spus unii că Tăbălăieștiul este un cătun. Omul și-a iubit mult de tot locurile natale, casa părintească. Asta trebuie să învățăm cu toții. Oricât de mare ajungi, de important, esențial este să nu uiți de unde ai plecat și unde îți sunt rădăcinile. Tot respectul meu pentru acest om și pentru familia sa. Are doi fii vrednici și serioși, care cu siguranță vor duce mai departe tot ceea ce a construit tatăl lor, așa cum a spus și unul dintre cei șase preoți, care au ținut slujba înmormântării. Aici, la Tăbălăiești, avem un paroh foarte bun, părintele Bejan, care se îngrijește de biserică, de cimitir și oamenii care au fost la înmormântare au văzut cât de îngrijite sunt toate. Ne străduim și noi atât cât putem, ca să facem lucrurile cât mai bine. După cum vedem, suntem toți trecători, dar dacă facem lucruri bune, dacă îi prețuim pe cei din jur, în urma noastră sigur vor fi oameni care vor spune un cuvânt bun, așa cum a fost cazul domnului inginer Cogălniceanu. Dumnezeu să îl odihnească în pace”, a spus primarul comunei Bunești-Averești, Vasile Tărăgan.