AFACERE INSPIRATÃ… Cimbrul este, pe lângã un excelent condiment folosit în bucãtãrie, o platã medicinalã miraculoasã. Folosirea ei în bucãtãrie vine ca urmare a puterilor sale tãmãduitorare, iar gospodinele din trecut l-au adoptat ca condiment pentru a crea o modã a folosirii acestei plante în mâncãrurile de zi cu zi. În judetul Vaslui, avem un agricultor care s-a axat pe cultura acestei plante magice, astfel cã, pe lângã lavandã sau mentã, avem o nouã culturã de nisã. Vorbim de cultivarea cimbrului în câmp. Pentru a afla mai multe despre aceastã plantã miraculoasã, am mers zilele trecute la Maria Hurjui din comuna Vãleni care detine una dintre cele mai mari culturi de cimbru din judetul Vaslui. De la aceasta am aflat cã cimbrul este o planta nu foarte greu de întretinut, dar care necesitã udare moderatã si eliminarea regulatã a buruienilor din jurul sãu. În plus, de cîtiva ani, de când media temperaturilor a urcat cu câteva grade Celsius, aceastã plantã este atacatã de un dãunãtor care pânã atunci nu se întâlnea în judetul nostru. Mai multe secrete despre cimbru, planta despre care înaintasii nostri spuneau cã se dezvoltã doar acolo unde danseazã zânele, cititi în rândurile de mai jos.
Cimbrul a fost, vreme de secole, vedeta grãdinii. Aceastã plantã era folositã ca antidot pentru otrãvuri, ca preventiv al unor boli, era si un simbol al curajului în bãtãlii, fiind plantã cu o istorie mai bogatã decât ne-am imagina atunci când trecem pe lângã ea la supermarket. Reputatia cimbrului ca plantã vindecãtoare si protectoare s-a format acum mii de ani. În perioada romanã, se spunea cã dacã se mânca cimbru înainte sau în timpul mesei, persoana era protejatã de otravã. Din motive evidente, planta a devenit una dintre favoritele împãratilor. Se spunea chiar cã o baie cu apã caldã în care se punea cimbru putea opri efectul otrãvii chiar si dupã ce a fost ingeratã din neatentie. Planta era, de asemenea, asociatã cu vitejia, curajul si puterea în vremuri strãvechi. Soldatii romani schimbau între ei rãmurele de cimbru ca semn de respect. Grecii si romanii ardeau snopi de cimbru pentru a-si purifica templele si casele si pentru a invoca spiritul curajului în cei care îl inhalau. Asocierea cu vitejia si curajul a dãinuit si în Evul Mediu. Cimbrul era un cadou traditional oferit bãrbatilor care plecau la luptã. Cei mai multi dintre soldati îndesau aceste amulete parfumate în buzunar sau desagã, iar unii dintre preferau sã agate cimbrul de haine sau de armurã ca insignã de onoare. În bãtãlie, cimbrul avea dublu rol: era folosit ca plantã pentru îmbãlsãmare încã de pe vremea egiptenilor si se credea ca reprezinta un puternic ajutor pentru cei care treceau în viata urmãtoare. De-a lungul timpului, cimbrul a rãmas, desigur, planta favoritã a Europei în bucãtãrie, alãturi de rozmarin si de salvie. Mãnãstirile, care au servit, timp de sute de ani, ca pãstrãtoare ale cunostintelor despre leacuri si ale artei întretinerii unei grãdini bune pentru bucãtãrie, foloseau frecvent cimbrul adãugat în pâine, supe si fripturi.
Spre deosebire de Franta sau Italia, România nu stie sã facã profit de pe urma cimbrului
În unele tãri, precum Spania, Franta, Italia sau Portugalia, cimbrul a devenit o afacere tot mai profitabilã pentru fermieri. În sudul Frantei, spre exemplu, unde se fabricã si un cunoscut lichior de cimbru, fermierii obtin productii si de 12 tone la hectar care, dupã procesul de uscare, se transformã în aproximativ 2-2,5 tone de produs finit. În alte tãri însã, cum ar fi România si Elvetia, aceastã plantã e cultivatã doar la nivel de gospodãrie, fiecare dintre noi având în grãdinã o tufã, douã de cimbru. Dar iatã cã începe si la noi sã se cultive în câmp
Maria Hurjui, din Vãleni, calcã pe urmele francezilor si îsi extinde culturile de cimbru
Cimbrul este o plantã perenã, ceea ce înseamnã cã poate trãi mai multi ani si nu trebuie replantatã în fiecare an. Acest aspect i-ar putea face pe fermieri sã priveascã cu alti ochi aceastã culturã, dar chiar si asa, la nivelul judetului Vaslui, foarte putini se încumetã sã porneascã o afacere cu cimbru. Printre cei foarte putini se aflã si Maria Hurjui, din comuna Vãleni, care, împreunã cu sotul ei, a amenajat o grãdinã de toatã frumusetea, în care cimbrul e vedeta principalã. Cei doi au muncit mai multi ani în Anglia, ea într-o fabricã de bacon, el în constructii, însã în timpul pandemiei au lãsat totul deoparte si s-au întors acasã, iar alegerea pare a fi fost una foarte inspiratã. Maria a început sã cultive cimbru încã de anul trecut, iar clientela din sat, care i-a apreciat munca, a determinat-o sã-si extindã afacerea. Anul acesta, Maria a alocat cimbrului aproape trei sferturi din suprafatã grãdinii, iar dacã lucrurile vor merge bine, pe viitor, se gândeste la o extindere. „Ideea de a cultiva cimbru mi-a apartinut, nu am fost inspiratã de nimeni. Înainte sã mã apuc, am fost la Solesti, unde stiam cã, tot asa, este o femeie care se ocupã cu aceastã plantã. Micile secrete ale cimbrului le-am aflat de pe internet pentru cã în judetul nostru nu sunt multe persoane care sã cultive aceastã plantã pe suprafete mai mari”, ne-a declarat femeia din Vãleni. Întrebatã dacã afaceea cu cimbru este una bãnoasã, aceasta a spus: „Depinde de cât de mult timp îI aloci, pentru cã aceastã plantã este ca si un copil, trebuie sã ai tot timpul grijã de ea, sã o uzi, sã o feresti de dãunãtori. Avem buruienile care sunt inevitabile în grãdinile noastre, dar de prin 2015-2016 mã confrunt cu un alt dãunãtor, mult mai periculos, un pãianjen care distruge întreaga plantã. Sunt solutii pentru combaterea lui, însã acest dãunãtor reprezintã un element de noutate pentru toti cei care au culturã de cimbru. Un sfat pentru cei care doresc sã se apuce de cultivat cimbru ar fi sã asigure o sursã constantã de apã plantei. Cimbrul e destul de rezistent la secetã, însã dacã vrei sã obtii rezultate foarte bune, trebuie sã-i asiguri apã. Cum la fel de importante sunt si lumina soarelui, dar si aerul curat”, ne-a mai precizat Maria Hurjui. Aceasta si marfa sa poate fi gãsitã, în fiecare weekend, în Piata Traian din municipiul Vaslui.
Beneficii si proprietãti ale cimbrului. Uleiul esential extras combate stafilococul auriu
PLANTÃ MIRACULOASÃ… Cimbrul contine compusi activi, precum timolul si carvacrolul, care au puternice proprietãti antiseptice si antimicrobiene. Aceste substante ajutã la combaterea bacteriilor, fungilor si altor microorganisme patogene. Studiile au arãtat cã uleiul esential de cimbru poate inhiba cresterea unor bacterii periculoase, cum ar fi Staphylococcus aureus si Escherichia coli. Cimbrul este bogat si în vitamina C si alti antioxidanti care contribuie la întãrirea sistemului imunitar. Consumul regulat de cimbru poate ajuta la protejarea organismului împotriva infectiilor si a bolilor prin stimularea productiei de celule imunitare si prin neutralizarea radicalilor liberi. Cimbrul este cunoscut pentru proprietãtile sale carminative care ajutã la reducerea balonarii si a gazelor intestinale. De asemenea, stimuleazã productia de sucuri gastrice, facilitând digestia si ameliorând disconfortul gastrointestinal. Cimbrul poate fi folosit sub formã de ceai pentru a calma stomacul deranjat. Datoritã proprietãtilor sale expectorante, cimbrul este eficient si în ameliorarea tusei si a altor simptome respiratorii. Este adesea utilizat în preparatele pentru tuse si în inhalãrile cu aburi pentru a facilita eliminarea mucusului si pentru a calma iritatiile gâtului. Aceastã plantã medicinalã mai contine si compusi cu efecte antiinflamatorii, care pot ajuta la reducerea inflamatiei în organism. Aceste proprietãti pot fi benefice în tratamentul afectiunilor inflamatorii cronice, cum ar fi artrita rheumatoidã. Uleiul esential de cimbru poate fi utilizat în masaj pentru a ameliora durerea si inflamatia localizatã. Totodatã, consumul de cimbru poate ajuta la îmbunãtãtirea circulatiei sângelui datoritã continutului sãu de fier si antioxidanti. O circulatie bunã este esentialã pentru transportul eficient al oxigenului si al nutrienttilor cãtre celule si pentru eliminarea eficientã a toxinelor din organism.