Ziua Dezrobirii Romilor: discursuri, contre si bunãtãti culinare! | FOTO, VIDEO

ÎN CONTRADICTIE… „Ziua dezrobirii romilor din România” a fost marcatã, luni, în aproape toate judetele din tarã, inclusiv în judetul Vaslui. În acest sens, institutia condusã de Dumitru Buzatu a organizat un eveniment cultural, la care au participat peste 60 de romi din toate colturile judetului. Seminarul a început cu intonarea Imnului Romilor, interpretat de Mahala Rai Banda, moment în care toatã sala s-a ridicat în picioare.

O serie de invitati au prezentat alocutiuni pe tema aspectelor istorice ale acestei zile, cel mai aplaudat fiind chiar presedintele Consiliului Judetean, Dumitru Buzatu, care dupã ce i-a asigurat pe romi de tot sprijinul sãu, a tinut sã-l contrazicã pe muzeograful Laurentiu Chiriac, care tocmai afirmase cã, de multe ori, boierii nu fãceau diferente între tãranii dependenti de ei si romii avuti în proprietate.

Presedintelui Consiliului Judetean Vaslui nu prea i-a plãcut ultima parte a discursului lui Laurentiu Chiriac, si a luat din nou cuvântul, pentru a corecta unele informatii. „Existã o tendintã în istoria nationalã româneascã de a prezenta fapte asa cum le-a prezentat Laurentiu. El a fost foarte blând, a zis cã boierii le dãdeau de mâncare romilor…Ce poate sã fie mai rãu decât situatia de sclavie, pentru cã asta era situatia romilor? De aceea trebuie sã aducem în fata noastrã astãzi, pe cât putem noi, realitatea de atunci, când cea mai rea situatie o aveau romii de pe mosiile boieresti. Nu aveau niciun drept, nici mãcar nu se puteau cãsãtori cu cine voiau pentru cã de cele mai multe ori stãpânul pãmânturilor uza si de dreptul primei nopti. Ne uitãm si astãzi la filmele din spatiul american, cu situatia negrilor din sud, si vedem cã situatia tiganilor din Principatele Române nu era cu nimic mai bunã. (…) De aia trebuie sã ne trezim cu totii, frati romi! Trebuie sã dãm importantã acestor lucruri, sã-i învãtãm pe copiii nostri treburile astea! E adevãrat cã românii de jos, marea lor masã, au fost mai toleranti, pentru cã aveau o situatie asemenãtoare cu a romilor. Sã ne amintim cã erau legati de pãmânt si cã domnia nu stimula întotdeauna aceste mijloace si mentalitãti democratice, dimpotrivã, îi legau mai bine de pãmânt. Sã ne amintim treburile astea si astea trebuie sã fie un imbold pentru noi. Astãzi, pentru cã suntem liberi, devenim lenesi si, în loc sã trimitem copiii la scoalã, tolerãm absenteismul si altele. Acum nu vorbesc doar de comunitatea romã, ci si de cea româneascã. Am participat zilele trecute la o dezbatere pe tema abandonului scolar. Mie îmi plac dezbaterile, ceva ce nu s-a pomenit, dar mai mult îmi plac rezultatele acestor dezbateri. Adicã vorbim ce vorbim, dar sã mai facem si ceva. De asta am intervenit acum. Nu ne-am adunat aici doar pentru cã e frumos, cã suntem concetãteni care cu totii am trãit împreunã. Trebuie sã ne amintim trecutul si sã luãm mãsuri ale prezentului care sã vizeze viitorul. Faceti tot ce puteti ca cei care fac parte dintr-o etnie, de oricare ar fi ea, sã beneficieze de o emancipare realã, sã înveti carte, sã stii sã te descurci singur, sã ai un venit al tãu, sã nu depinzi, în orice clipã a vietii tale, de ceilalti. Ãsta ar trebui sã fie obiectivul nostru, al tuturor! Mã scuzati dacã am exagerat foarte putin, dar vã garantez cã nu am exagerat”, le-a spus Dumitru Buzatu celor peste 60 de invitati prezenti în salã. Înainte de acest dus rece, presedintele Consiliului Judetean Vaslui le spusese romilor prezenti la eveniment cã „în comunitãtile dumneavoastrã sunteti un factor de echilibru si dezvoltare”. Atrasi foarte putin spre deloc de discursurile oficialitãtilor, unii participanti au iesit de mai multe ori din salã, fãcându-se cã vorbesc la telefon. Imediat însã ce închideau usa dupã ei, acestia bãgau telefoanele în buzunar, pentru a se delecta în voie cu bunãtãtile întinse pe masã de cãtre organizatori, bunãtãti care trebuiau servite la finalul seminarului. La evenimentul gãzduit de Consiliul Judetean au participat si primarii localitãtilor Murgeni, Gârceni, Puiesti, Ivãnesti, acolo unde comunitãtile rome reprezintã o pondere importantã din numãrul total al cetãtenilor.

Dezrobirea romilor, prima mare reformã socialã a Principatelor Române

La 20 februarie 1856 a fost promulgatã Legea pentru desfiintarea robiei în cazul tiganilor particulari, aflati în proprietatea boierilor. Cea mai timpurie atestare documentarã privind existenta romilor pe teritoriul tãrilor române dateazã din 1385, într-un act emis de domnul Țãrii Românesti Dan I, care dãruieste Mãnãstirii Tismana mai multe posesiuni, printre care si 40 de sãlase de tigani.

În Moldova, romii sunt amintiti prima datã în 1428, când Alexandru cel Bun dãruieste Mãnãstirii Bistrita 31 de sãlase de tigani si 12 bordeie de tãtari. De asemenea, mai sunt amintiti tiganii mãnãstirilor Visnevati (1429) si Moldovita (1434). În Transilvania, prima informatie despre prezenta romilor se referã la Tara Fãgãrasului. În timpul lui Mircea cel Bãtrân, boierul Costea stãpânea satele Vistea de Jos, Vistea de Sus si jumãtate din Arpasul de Jos, precum si 17 tigani de cort. În ceea ce priveste sosirea romilor pe teritoriul Tãrilor Române, istoriografia românã reprezentatã de Nicolae Iorga, dar si de alti istorici români, face referire la faptul cã tiganii au venit în principatele române odatã cu invazia mongolã din 1241-1242. În cursul Evului Mediu, romii din statele românesti au reprezentat o importantã categorie socialã. Fie cã era vorba de tiganii robi domnesti, robi mãnãstiresti sau robi boieresti, delimitarea categoriilor de tigani era realizatã în functie de apartenenta la stãpân. Dupã aproape o jumãtate de mileniu de sclavie în stãpânirea mãnãstirilor, a boierilor si a domnitorilor si dupã mai bine de 20 ani de încercãri de eliberare începute în perioada pasoptistã, în 1856, oficial toti romii din Tãrile Române au devenit liberi. Dezrobirea a fost sãrbãtoritã de intelectualii vremii care militaserã în ultimii ani pentru abolire prin presã, spectacole de teatru, povestiri si versuri. În fapt, mãsurile reparatorii ale dezrobirii i-au vizat tot pe fostii stãpâni, nu pe romii proaspãt eliberati. În Moldova s-au plãtit opt galbeni pentru un „rom sedentar” si patru galbeni pentru un nomad; în Tara Româneascã zece galbeni de om, ceea ce în epocã echivala cu aproximativ trei-patru luni de lectii de pian cu un profesor de la Viena. Cei 420 de proprietari care au eliberat 2.611 sclavi romi fãrã sã pretindã despãgubiri din partea statului s-au bucurat de pomenire în bisericã.

Drumul concret pânã la libertate si egalitate de sanse pentru romii din România a fost însã aspru, lipsit de fonduri si mãsuri reparatorii si curmat apoi de Holocaust.