Zis-a Domnul pilda aceasta: „Doi oameni au intrat în biserică să se roage – unul fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga întru sine: «Doamne, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni: jefuitori, nedrepţi, preacurvari sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig…» Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii la cer să-i ridice, ci îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!» Zic vouă că s-a pogorât acesta mai îndreptat la casa lui decât acela. Că tot cela ce se înalţă smeri-se-va, iar cela ce se smereşte înălţa-se-va.” (Luca 18, 10-14)
Dar ce facem dacă însăși Biserica suferă de păcatul trufiei?Mulți ani am fost dăscălit să văd diferența dintre bogata și vanitoasa biserică catolică și săraca și umila biserică ortodoxă. La ei interese politice, imperialism, Inchiziție, dorință de înavuțire, trufie, bogăție deșănțată. La noi ce-a mai rămas, restul bun al creștinismului; nu le mai înșir aici, dar nu lipsesc modestia, patriotismul, smerenia, calea cea dreaptă…Băiatul rău și băiatul bun. Ce fericire pe mine, gândeam eu, să fiu de ”partea cea bună” a creștinismului! Pe undeva era normal, cum poporul nostru era cel mai viteaz, înțelept și independent popor din lume, nu putea avea decât o biserică pe măsură, cea mai cea.Cu timpul am descoperit întrucâtva surprins că poporul nostru nu era chiar buricul pământului. Istoria lui nu era CHIAR AȘA cum o învățasem eu la școală.
sursa: http://www.ziaruldevrancea.ro/opinii/1588823880-b.o.r.-%C8%99i-p%C4%83catul-trufiei.html
