Autenticitate, mãiestrie si mai ales profund spirit românesc
Editia din acest an a Festivalului “Fluieras Vasluian” a fost gãzduitã de Cãminul cultural din Muntenii de Sus în organizarea Primãriei, a Consiliului local (primar Ion Vartolomei, viceprimar Petrut Tîrnoveanu, director de cãmin Rodica Cucos) sub patronajul Centrului Judetean pentru Promovarea si Conservarea Culturii Traditionale Vaslui. Ziua de sãrbãtoare dedicatã Sfintilor Mihail si Gavril a oferit un bun prilej pentru derularea unei manifestãri cultural de bun nivel artistic, superioarã unor editii anterioare si în care s-au împletit armonios: autenticitatea melodiilor, mãiestria artisticã dar mai ales spiritual profund românesc, atât de necesar în aceste moment premergãtoare sãrbãtoririi Centenarului Marii Uniri.
Se poate spune, nu fãrã temei, cã “Fluierasul Vasluian” a revenit la matcã, adicã aici, la Munteni de Sus, unde încã se întâlnesc suficiente perle de simtire româneascã traditionalã. A surprins atât numãrul de competitori peste 50, tinuta lor vestimentarã, mãiestria interpretativã si dãruirea cu care si-au mãsurat caratele melosului popular. Apoi, trebuie sã remarcãm,, numãrul mare de copii si tineri ce încearcã sã dezlege tainele atât de misterioase, ale unuia dintre cele mai vechi instrumente populare, fluierasul, dar si ale derivatelor lui (tilinca, cavalul, trisca, etc.).
Cum sã nu te entuziasmeze aparitia pe scenã a micutei Alexia Sahaidac de la Sc. nr. 9 Vaslui de doar 9 an, alãturi de pensionari ca Ion Munteanu din Pribesti, comuna Codãesti, Vasile Bulai din Miclesti sau Ion Luca din Solesti. Sau, de ce nu Dumitru Tabardãu din cãtunul Iaz, comuna Solesti. Dar peste toti l-am evidentia pe Cornel Buruianã din Munteni de Sus, care în pofida dizabilitãtilor reuseste sã-si refacã tonusul moral cu binefãcãtoarele sunete scoate de tilincã. În sfârsit sã mentionãm prezenta mai mult decât binefãcãtoare a multor reprezentanti ai scolilor din judet, dintre care s-au impus tinerii artisti de la Scoala nr. 6 Vaslui coordinator artistic, neobositul profesor Mihail Cornea, precum si componentii Scolii Miclesti prin cele douã ansambluri (Pieptãnarii si Barbu Lãutarul).
Dar iatã cum se prezintã topul Festivalului stability de juriul format din: compozitor Marcel Iorga, presedintele festivalului,Maria Stoianov si Tudor Ungureanu (ambii Republica Moldova), Ion Spãtaru si Adrian Cãlin membri:
Locul I – Stefan Stativã si David Drãgoi, ambii de la Scoala nr. 6 Vaslui, alãturi de Cornel Buruianã din Munteni de Sus;
Locul II – Stefan Râsescu Scoala nr. 6 Vaslui, Alexia Sahaidac Scoala nr. 9 Vaslui si Mihai Onciu comuna Gârceni
Locul III – Andrei Filibiu si Alexandru Todiricã, ambii Scoala nr. 6 Vaslui si Andrei Dumitru Pogonesti.
Au fost acordate si mentiuni pentru cei mai meritosi dintre concurenti.
La categoria ansambluri s-au clasat în ordine formatiile:
Locul I – Ansamblul Ciobãnasul de la Scoala nr. 6 Vaslui
Locul II – Ansamblul Pieptãnarii de la Scoala Miclesti
Locul III – Ansamblul Barbul Lãutarul de la Scoala Miclesti.
Toti participanttii la Festival artisti si spectatori s-au bucurat de recitalul Ansamblului Stefan Vodã din Republica Moldova, alcãtuit din Maria si Luminita Stoianov, Tudor Ungureanu si Eugen Diaconu. Prestatia distinsilor artisti de peste Prut a fost una de exceptie, o adevãratã demonstratie de spirit românesc în care si-au dat mâna si vocile, atât cei de pe scenã cât si cei din salã. S-a cântat, s-a dansat, dar au fost si lacrimi de bucurie, dar si de sperantã pentru unitatea româneascã de viitor.
În finalul manifestãrii în dialogul cu dl. Lucian Onciu, directorul Centrului Judetean pentru Pãstrarea si Conservarea Culturii Traditionale Vaslui s-a degajat idea ca pe viitor sã se permanetizeze locatia de la Munteni de Sus pentru acest Festival ce poate ascensiona.
Am sugera ca el sã îsi lãrgeascã aria de manifestare la nivel national si de la care sã nu lipseascã fratii nostri români din tinuturile de peste granitã locuite de ei.
Nu ar fi lipsit de importantã sã se organizeze si alte actiuni de sustinere cum ar fi: expozitie de costume nationale, expozitie de fluiere si evolutia acestor instrumente în timp si spatiu, o paradã de port popular si chiar invitarea unor artizani ce realizeazã aceste fermecãtoare instrumente ce vin din negura timpului.
Poate nu ar fi rãu ca acei edili care organizeazã sãrbãtoririle unor localitãti sã preia modelul edililor din Munteni de Sus. Dacã tot se fac niste cheltuieli ele sã fie îndreptate pentru acele manifestãri autentice românesti si nu o manelizare pãguboasã sau prin invitarea unor trepãdusi de duzinã ce se erijeazã în mesageri ai folclorului românesc. Suntem printer primii ce am saluta aceste demersuri si cu mare bucurie le vom populariza.
Profesor Milutã Moga
