Sorin Radu trecea un om politic interesant. Pe timpul cât era viceprimar a fãcut o impresie bunã. Tãcut si discret, acesta pãrea ca o furnicutã în coastã lui Pavel. Muncitor, alerga acolo unde era trimis si-si lua misiunile cele mai sinucigase. Era vãzut în toiul scandalurilor precum cele de la piatã, fie când s-au împãrtit spatiile comerciale la piata Vidin, fie în balamucul dintre comercianti si producãtori de la piata Traian. Pavãl l-a îndrãgit si l-a bãgat în casã. Oportunist, acesta a muscat si a încercat sã-si plaseze un mic turnãtor în echipa primarului. Hãrnicut, a strâns date si, când a simtit cã are ouãle tari, s-a umflat precum un pãun. Ghinionul sãu e cã Miticã Buzatu l-a mirosit si, când si-a desfãcut penele ca sã lanseze atacul mortal, nu a mai avut cum. Îsi pierduse scaunul. Rãmas pe drumuri, a ajuns un întretinut al sotiei, care îl mai trimite sã ducã gunoiul cu masina de la Vamã, fiindcã în trecut, pe vremea USL, a avut grijã sã-si punã sotia pe un post cãldut la vama de interior a Vasluiului.
