LÃMURIRI…Conform legislatiei în vigoare privind reglemetarea activitãtii de telemuncã, salariatii pot sã lucreze de acasã. Au putut si pânã acum, si se chema muncã la domiciliu. Însã telemunca înseamnã mai mult de atât, nu doar muncã la domiciliu, ci oriunde în altã parte unde angajatorul si angajatul au convenit, prin contractul adaptat la telemuncã, în conditiile descrise în legislatia în vigoare. Telemunca înseamnã rigori specifice, obligatii specifice, clauze specifice si nu trebuie confundatã cu munca la domiciliu, asa cum o stim pânã acum. Munca la domiciliu, reglementatã succint în Codul Muncii încã din anul 2003, implicã desfãsurarea activitãtii salariatului de la domiciliul acestuia.
Realitatea economicã, precum si evolutia mijloacelor tehnice, au atras necesitatea practicã a reglementãrii posibilitãtii stabilirii unor raporturi de muncã caracterizate de mai multã flexibilitate în ceea ce priveste locul desfãsurãrii activitãtii salariatului. Astfel, conceptul de telemuncã presupune posibilitatea desfãsurãrii activitãtii salariatului si în alte locuri de muncã decât cele organizate de cãtre angajator, acestea nefiind limitate la domiciliul salariatului. Sunt considerati salariati cu muncã la domiciliu acei salariati care îndeplinesc, la domiciliul lor, atributiile specifice functiei pe care o detin. În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii cu muncã la domiciliu îsi stabilesc singuri programul de lucru. Angajatorul este în drept sã verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în conditiile stabilite prin contractul individual de muncã, scrie în Codul Muncii la capitolul ce priveste munca la domiciliu. În schimb, telesalariatul nu poate face chiar orice fel de muncã acasã, pentru cã legile în vigoare aratã clar tipurile de activitãti pe care telesalariatul le poate face (acasã sau altundeva): cele folosind tehnologia informatiei si a comunicatiilor. Telemunca nu poate cuprinde decât acele activitãti care se realizeazã prin intermediul tehnologiei informatiilor, activitãtile de productie si altele asemenea fiind excluse, spre deosebire de cazul muncii la domiciliu, care poate implica o plajã mai largã de activitãti. Apoi, legea privind telemunca nu este suficient de clarã în ceea ce priveste posibilitatea la locurile desfãsurãrii activitãtii salariatilor, sã fie exclusiv altele decât cele organizate de cãtre angajator, în timp ce munca la domiciliu poate fi desfãsuratã în mod exclusiv la domiciliul salariatului. Oricum ar fi, nu se poate face telemuncã fãrã tehnologie, chiar dacã se face acasã, sau din orice alt loc. Iar tocmai libertatea pãrtilor de a stabili unul sau mai multe locuri de desfãsurare a telemuncii face o deosebire importantã fatã de munca la domiciliu. În privinta asta am putea spune cã telemunca înseamnã mai multã flexibilitate.
Munca la domiciliu presupune libertatea angajatilor de a-si stabili singuri programul de lucru
Angajatul la domiciliu are un program de lucru pe care si-l stabileste singur, având libertatea sã facã asta în timp ce telesalariatul nu, orele suplimentare sunt tratate în mod diferit. În ceea ce priveste programul telesalariatului, acesta va trebui organizat de comun acord cu angajatorul, în timp ce munca la domiciliu presupune libertatea angajatilor de a-si stabili singuri programul de lucru. Spre deosebire de munca la domiciliu, unde prestarea de ore de muncã suplimentarã poate intervenii la solicitarea angajatorului chiar si verbal, în ceea ce priveste telemunca, munca suplimentarã se presteazã cu acordul scris cu telesalariatul. De asemenea, legea privind telemunca reglementeazã obligatia angajatorului de a lua mãsuri specifice mentionate si în contractul individual de muncã. Existã diferente semnificative si între continutul contractelor. La munca la domiciliu, Codul Muncii prevede cã e necesar ca pe lângã elementele obisnuite, necesare într-un contract de muncã, mai trebuie prevãzute si alte clauze: precizarea expresã cã salariatul lucreazã la domiciliu; programul în cadrul cãruia angajatorul este în drept sã controleze activitatea salariatului sãu si modalitatea concretã de realizare a controlului; obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la domiciliul salariatului, dupã caz, al materiilor prime si materialelor pe care le utilizeazã în activitate, precum si al produselor finite pe care le realizeazã. De asemenea, în legislatia în vigoare sunt specificate câteva clauze ce trebuie expres prevãzute în contractul cu telesalariatul: locul/locurile desfãsurãrii activitãtii de telemuncã, convenite de pãrti; modalitatea de evidentiere a orelor de muncã prestate de telesalariat; responsabilitãtile pãrtilor convenite în functie de locul/locurile desfãsurãrii activitãtii de telemuncã, inclusiv responsabilitãtile din domeniul securitãtii si sãnãtãtii în muncã; conditiile în care angajatorul suportã cheltuielile aferente activitãtii în regim de telemuncã. Pentru exceptarea vreouneia dintre clauzele specifice telemuncii (cu exceptia celei care mentioneazã cã se lucreazã în regim de telemuncã), angajatorul poate încasa amenzi de 5.000 de lei.
