- Advertisement -
INVOLUTIE…Invitat la Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” pentru a le vorbi vasluienilor despre marele om Titu Maiorescu și „posteritatea lui critică”, prof. univ. dr. Antonio Patraș a punctat câteva aspecte care ar trebui să le dea serios de gândit românilor. Una dintre realitățile dureroase din țară este involuția capacităților intelectuale ale politicienilor, respectul pentru cultură fiind la cel mai scăzut nivel. Cunoștințele pe care trebuiau să le dobândească viitorii politicieni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care fără o pregătire la cel mai înalt nivel, desăvârșită la universități de prestigiu din Europa, nu aveau acces, de exemplu, în Parlament, îi situează în antiteză cu oamenii neștiutori de astăzi care, prin diferite circumstanțe, ajung în funcții cheie. Un alt aspect bine punctat se referă la lipsa de flexibilitate din trecut a românilor, aceeași intransigență fiind vizibilă și în prezent, faptul că nu văd nuanțele, ci doar în alb și negru, nu există toleranța atât de necesară evoluției. De asemenea, predispoziția de a distruge tot ceea ce au făcut predecesorii lor, inclusiv lucrurile bune, este un mare minus al acestui popor și ar trebui să trezească niște semne de întrebare.
In ultimii 28 de ani românii au avut deseori neplăcerea de a constata că în fruntea țării și pe posturile de conducere din diferite instituții au ajuns persoane nepotrivite, slab pregătite, fără viziune, care mai mult au încurcat decât au ajutat. Trăim într-o societate în care viitorul este privit cu mare neîncredere, în care succesul nu mai are în spate neapărat muncă, ci mai degrabă reprezintă un cumul de tupeu, pile și noroc, de aceea eforturile pe care le-au făcut în trecut românii valoroși, pentru a crea și a lăsa în urma lor ceva constructiv, par a fi glume proaste în viziunea celor care în prezent își urmăresc doar propriile interese. „~n epocă (a doua jum. a sec XIX, n.r.), practic, în cariera politică te puteai lansa numai după ce obțineai o diplomă în străinătate. Era cumva condiția ca cineva să acceadă la niște funcții publice importante. Adică exista un pic de respect pentru cultură, pentru tot ceea ce înseamnă intelectualitate. Astfel, nu putea ajunge în Parlament oricine, orice neavenit, orice semidoct. Trebuia, în primul rând, să fii un bun profesionist pe domeniul tău, trebuia să îți dai doctoratul în străinătate la o universitate prestigioasă, abia apoi intrai în politică”, a spus Antonio Patraș, prof. univ. dr. în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.
Românii nu au simțul continuității
Un minus al românilor, dintotdeauna, a fost faptul că, în loc să găsească o modalitate de a continua ceea ce predecesorii lor au făcut bine, au ales să distrugă. Eugen Lovinescu, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, spunea că interbelicul (când au escaladat radicalismele politice, naționalismele, instaurându-se la final două regime totalitare – al lui Carol al II-lea și al lui Antonescu) nu a adus în cultura română tot ce așteptau românii odată cu Marea Unire și de aceea era necesară o întoarcere la Maiorescu. „Această reîntoarcere arată că noi, românii, suntem o cultură neașezată. Este semnul adamismului, care e un blestem pentru națiunea română. Fiecare, în loc să privească în urmă la ce au făcut înaintașii, se crede un începător de drum. Zidul acela, cum zice balada, rămâne mereu neisprăvit la noi, nu avem acel simț al continuității, nu construim, noi distrugem ce au făcut cei de dinainte. Asta au făcut junimiștii în raport cu pașoptiștii, asta au făcut interbelicii în raport cu Maiorescu și generația lui, asta au făcut comuniștii în raport cu interbelicul și asta s-a întâmplat și în postcomunism cu ce s-a făcut în regimul comunist’’, a spus prof. Antonio Patraș.
Fanatismul european, politic sau de orice altă natură nu duce la nimic bun
O altă problemă este că, în timp ce unii se grăbesc să preia, fără niciun filtru, tot ce vine din exterior și să accepte orice regulă trasată de europeni ca fiind indubitabil pozitivă, alți români pun accent exclusiv pe valorile tradiționale și pe capacitatea de a evolua fără modele „externe”. ~n prezent, ca și în trecut, „naționaliștii sunt acuzați de anti-europenism, iar pro-europenii de anti-naționalism”, a declarat prof. Antonio Patraș. Meritul lui Titu Maiorescu stă în faptul că a arătat că cele două direcții trebuie conjugate și că noi nu putem fi cu adevărat europeni dacă ne ignorăm identitatea, dar nu putem fi europeni nici dacă ne exaltăm identitatea. „A venit cu această atitudine foarte fertilă (Titu Maiorescu, n.r.) și cu un pic de ethos, valabil și astăzi. Trebuie să recunoaștem acest lucru: un pic de atitudine echilibrată, care mizează pe calea de mijloc, pe refuzul exagerărilor de orice fel, este binevenită, căci ceea ce îl definește pe Maiorescu în toate direcțiile în care s-a manifestat el ca personalitate publică este refuzul exagerării. Din acest motiv, cred eu, perioada ieșeană a fost una extrem de fertilă”, a declarat profesorul. Și astăzi, în spațiu public, nu există toleranță. Nu există o cale de mijloc, iar această atitudine intransigentă este prezentă în orice domeniu, dar ca și în trecut, este vizibilă mai ales în politică. „Dacă ești sceptic te acuză ambele tabere sau ești exclus din câmpul politic. Maiorescu și junimiștii au ocupat în Parlament o poziție de centru, cât să concilieze cele două direcții ideologice tradiționale, conservatorismul și liberalismul roșu.”, a mai declarat Antonio Patraș.
- Advertisement -
