MÃIESTRIE… Cãtãlin Lucanu este vasluianul care demonstreazã cã pasiunile nu au limite. Deseneazã, picteazã, sculpteazã si mânuieste tehnica string art (tehnica atei) cu dibãcia unui mester strãbun. A trecut de la munca de teren, pe vremea când era ziarist (inclusiv la Vremea Nouã), la munca în Penitenciar, mai întâi pe post de gardian, iar apoi de coordonator al unui post de televiziune cu circuit închis. În paralel, împreunã cu cei din Penintenciar, a dezvoltat un atelier de sculpturã, picturã, origami, metaloplastie, lemn, pânzã, sticlã. Un atelier ocupational, unde detinutii învãtã sã-si punã mãiestria în valoare. În 2010, când s-a îmbolnãvit de hepatitã, pasiunea pentru mestesugãrit a fost ca o terapie. „Am zis cã dau ortu’ popii. Foarte greu a fost”, îsi aminteste Cãtãlin Luncanu. Dumnezeu îl tine în viatã, cãci trebuie sã învete oamenii ceea ce stie el. Face deja acest lucru cu copiii interesati de string art, înscrisi în proiectul „Biblioteca de vacantã”, derulat de Biblioteca Judeteanã „Nicolae Milescu Spãtarul” din Vaslui. Ba chiar, are în plan sã înfiinteze o asociatie culturalã, pentru a-i ajuta pe oameni sã recicleze si sã creeze mici opere de artã.
În cãsuta din lemn, amenajatã în Teatrul de Varã, cu ocazia Festivalului Folcloric “Hora din strãbuni”, mesterul Lucanu si-a expus operele: de la linguri sculptate, picturi si origami, pânã la ceasuri din discuri de vinil. Johnny Depp, Metallica, The Beatles si Harry Potter stau frumos lângã traditia româneascã. „Sunt un artist nonconformist, nu respect niciun canon”, asa se caracterizeazã Cãtãlin Luncanu. Singurul canon pe care e nevoit sã-l respecte e cel ce tine de icoane, acolo unde nu poate sã-si punã amprenta: „în rest, mã gândesc doar sã placã ochiului. De multe ori încep sã sculptez un motiv traditional si apoi, în continuare, încerc si alte variatiuni. Improvizez! Spre exemplu, lingura aceasta este inspiratã din stilul doric si ionic. Tot timpul încerc sã fac ceea ce îmi place mie, pãstrez si traditia, dar vin si cu inovatii”.
Orice poate constitui un material: de la miezul de pâine pânã la deseuri
Mesterul Luncanu spune cã a început timid, stângaci chiar, „dar treptat ti se dã mâna. Ce-i drept, pânã atunci, curge putin apa de pe tine. Multi vãd un model si zic <<vai, ce simplu!>>, iar mie tocmai acelea mi se par greu de realizat. Si invers, cele ce par complexe, sunt usor de fãcut”. În ceea ce priveste materialele de lucru, spune cã din orice se poate face ceva: de la miezul de pâine pânã la deseuri: „Noi nu aruncãm nimic, încercãm sã reciclãm tot, le dãm o întrebuintare. Dacã îmi dai o cutie, eu îti fac o scrumierã sau orice vrei tu”.
Ideea de a folosi discurile de vinil i-a venit hoinãrind pe internet: „am început timid, cu ceva simplu, fãrã decupaj mult, ci doar conturul. Uite, cum sunt acele pisici! Având putin talent, apoi am început sã mã dezvolt: lucram putin imaginile la calculator, printam, apoi desenam pe o foaie, iar, în final, foloseam traforajul pentru a decupa”. Da, se referã exact la genul acela de traforaj pe care trebuia sã-l folosim când eram mici la scoalã. „Uite cã, ce nu fãceam când eram mic, fac acum”, spune, râzând, mesterul Luncanu. Oricine doreste un ceas din disc de vinil, trebuie sã stie cã, în mâinile mesterului Luncanu poate lua orice formã.
Surprinzãtor este cã, toate aceste mici opere de artã, nu ies dintr-un atelier, Ci tocmai din propria sufragerie. Acolo ciopleste lemnul, deseneazã, picteazã si creeazã tablouri prin tehnica string art. Se gândeste sã-si deschidã un atelier, însã oprelistile financiare îl tin pe loc.
În 2014, la Biblioteca Judeteanã „Nicolae Milescu Spãtarul”, si-a expus, pentru prima datã, tablourile realizate prin tehnica string art. Reactiile celor din jur l-au încurajat, iar, ca urmare a succesului, a venit si propunerea de a-i învãta pe copii aceastã tehnicã. Fiul sãu, Matei, a deprins la rândul sãu tehnica, iar acum este si el voluntar în proiect, alãturi de tatãl sãu. (Simona Danda)
