TURNÃTOR Corneliu Râclea, fost director la Agentia pentru Protectia Mediului, a fost colaborator al Securitãtii. Acest lucru a fost stabilit fãrã putintã de tãgadã anul acesta de Înalta Curte de Casatie si Justitie. Vã prezentãm în exclusivitate câteva mostre ale turnãtoriei pe care a practicat-o acest personaj al vietii publice si politice vasluiene în perioada 1983 – 1989
Prieteni, colegi, simpli membri ai CAP-ului din Vãleni, unde lucra, au fost pârâti la Securitate, pentru vorbe spuse inclusive la un pahar de sprit. “Rãducanu”, numele de cod al lui Râclea, nu avea limite, fãcând si câte trei note informative pe zi. Planuri de viatã destrãmate, destine frânte, cariere curmate. Sunt rezultatele activitãtii lui Râclea înainte de 1989. Persoanã publicã, activist PSD cu pretentii pentru functii în sistem si recunoastere. Acesta este Râclea dupã 1989, un om lipsit de remuscãri care, în ciuda tuturor evidentelor, a continuat sã nege colaborarea sa cu organele represive. Ofiterii Securitãtii aveau numai cuvinte de laudã pentru modul în care întelegea sã se achite de sarcina de informator, cu dãruire si zel.
“Deoarece numitul Râclea Corneliu a fost luat în studiu pentru recrutare ca informator, în mai multe rânduri a fost contactat în scopul cunoasterii personale. De fiecare datã discutiile s-au axat pe teme diverse referitoare la aspecte de pe raza comunei, în special despre unele nereguli. Candidatul nu a manifestat retineri, relatându-ne anumite lipsuri din CAP, exploatate ulterior la buletin /…/ În finalul discutiilor i se lasã a întelege cã va mai fi contactat, lucru cu care este de acord de fiecare datã”. Asta stã scris în raportul privind cunoasterea personalã a numitului Râclea Corneliu din data de 5 iulie 1983, raport întocmit de lt. maj. Rumbet Traian, de la I.J. Vaslui, Serv. 1.
Astfel începea colaborarea fostului director pesedist al Agentiei pentru Protectia Mediului Vaslui si actual functionar în cadrul institutiei cu Securitatea. El va purta numele de cod “Rãducanu”.
Recrutarea se produce propriu-zis pe 27 iulie 1983, când Râclea semneazã angajamentul de colaborare cu entuziasm. “I s-a fãcut propunere în acest sens, a fost de acord fãrã nici un fel de retineri, dupã care i s-a luat angajamentul”, scrie acelasi ofiter de Securitate într-un alt raport, din 29 iulie 1983.
Vor urma sase ani de turnãtorie în care fostul director al APM va pârî din stânga si din dreapta dovedind chiar exces de zel. Asa cum rezultã din rapoartele lor, organele de Securitate sunt mai mult decât multumite de activitatea de informator al lui Râclea. Iar “sursa”, fostul director pesedist al APM, este fericit cã îsi poate pârî colegii si prietenii organelor de represiune comunistã.
Râclea colaboreazã cu Securitatea pânã în preajma Revolutiei din 1989 care a pus capãt regimului comunist.
Iatã ce îi spune lt. maj. Dorel Pujinã pe 7 iulie 1988: “unul dintre cei mai suspecti cercetãtori din cadrul Statiunii Perieni este ing. B.D., care prin atitudine si comportament creeazã disensiuni si discutii neprincipiale”. Raportul politiei politice comuniste noteazã cã “Rãducanu” afirmã cã “acesta are un caiet unde noteazã zilnic fel de fel de observatii, cã este arogant si încrezut în relatiile cu colegii de muncã si cã este total nepregãtit profesional”.
În urma informatiilor primite de la “Rãducanu”, Securitatea îi propune sã facã “verificãri în evidente, de luat în mapã de verificare; combinatie pentru a intra în posesia caietului în care îsi noteazã zilnic aspecte din cadrul statiunii”. Care o fi fost oare soarta lui “B.D.” dupã ce a fost luat în vizor de politia politicã comunistã în urma turnãtoriei lui Râclea? Este un lucru pe care pe “Rãducanu”, dupã cinci ani în care si-a trãdat colegii, sigur nu l-a interesat.
Dedicatie si devotament: trei note informative pe zi
De altfel, Corneliu Râclea s-a luat mai mult decât în serios încã din debutul colaborãrii sale cu Securitatea. El debuteazã fulminant pe 15 iulie 1983 cu mai multe note informatice pentru a-si arãta fãrã echivoc devotamentul pentru noua misiune pe care si-o asumase. Pe 26 iulie revine cu noi informatii, pentru ca pe 29 iulie sã toarne din nou. Devine astfel, în scurt timp, un informator devotat si de încredere, bucurându-se de întreaga admiratie a celor care se ocupau de persecutia tuturor celor care îndrãzneau sã manifeste mãcar si vreo urmã de opozitie fatã de regimul comunist si abuzurile sale.
“Sursa vã informeazã cã în ziua de 10 septembrie c.c., fiind împreunã cu numitii C.I., sef de sectie mecanizare Vãleni – Vaslui, C.I. si S.S., mecanizatori la aceastã sectie, venind vorba despre combustibil, ultimii doi afirmau cã nu au motorinã pentru lucrãrile agricole iar unele persoane din conducerea superioarã de Partid si de Stat se <<plimbã>> prin strãinãtate. Totodatã, acestia au afirmat cã mai ascultã postul de radio <<Europa Liberã>> si relatau despre unele stiri audiate în legãturã cu miscãrile greviste si alte nemultumiri existente în bazinul carbonifer Valea Jiului”, se scrie în nota informativã olografã din 15 iulie 1989 primitã de lt. maj. Traian Rumbet.
În aceeasi zi, Corneliu Râclea se simte în formã si revine cu o altã notã informativã care riscã sã frângã cu alt destin. El vorbeste de aceastã datã despre un nou coleg, repartizat recent, inginerul stagier C.I.I.: “Este un tip usuratic, de <<bani gata>>, întretinea legãturi în timpul facultãtii cu colegi strãini de nationalitate, pentru obiecte ce nu se gãseau în magazinele noastre. Are o mãtusã medic, directoarea complexului sanatorial Techirghiol, dr. D.C., iar sotul ei este procurorul D.A., cu domiciliul în Constanta. D.A. are o sorã ce a fugit din tarã acum câtiva ani, probabil în SUA, iar D.A. i-a mijlocit lui C.I. a semna contractul cu M.”
În aceea zi, de 15 iulie 1983, zi care a stat la originea nenorocirii multora, fostul director al APM Vaslui nu are liniste pânã nu îi înfundã pe toti cunoscutii. “Sursa mã informeazã cã într-o discutie avutã cu P.C., medic veterinar la CAP Vãleni – VS, aceasta a relatat cã are rude în RF Germania, respectiv o mãtusã si un vãr, pe care i-a vizitat în 1979, iar anul acesta nu s-a putut duce datoritã unor probleme personale. Cel în cauzã, la locul de muncã nu se achitã de sarcini, nu se îngrijeste de asigurarea bazei furajere, lipseste nemotivat cea mai mare parte din zi pentru a-si rezolva unele probleme personale”.
Informatorul “Rãducanu” nu are limite în a-si trãda colegii povestind organelor de represiune comunistã tot ce aude în jur transformându-se în ochii si urechile Securitãtii în comuna vasluianã Vãleni. “Într-o discutie avutã cu T.E., care lucreazã la fierãria CAP-ului, si unde a lucrat si B.M. o perioadã, primul mi-a povestit cã la un pahar de bãuturã, B. a afirmat cã (fragment protejat) va încerca sã treacã ilegal granita, pentru a se stabili în strãinãtate”. Nu se poate sti dacã “B.” a reusit în planul sãu de a scãpa de regimul comunist, nota informativã a lui Râclea se prea poate nu numai sã-i fi zãdãrnicit planurile, dar si sã-i fi fãcut viata un calvar.
Îi toarnã pânã si pe tãranii nemultumiti
“Rãducanu” continuã însã neabãtut si îi toarnã pânã si pe membrii cooperatori din Vãleni, care au nemultumiri legitime. “Existã nemultumiri în rândul acestora si se fac fel de fel de comentarii printre care si la adresa organelor judetene de partid, nemultumiri generate de faptul cã ceea ce vor primi (cereale) este prea putin si nu vor avea cu ce sã-si întretinã gospodãria”, spune într-o notã informativã din 5 ianuarie 1984.
Pe 24 aprilie 1985, Corneliu Râclea, informator de nãdejde al Securitãtii înainte de 89 si membru al PSD la fel de “capabil” dupã, are o altã tintã. “L.R., tip aventurist, cu conceptie antisocialistã, anticomunistã, profitã de plecarea mãtusii din tarã, si acum 2 – 3 sãptãmâni i-a golit casa femeii de lucrurile de valoare, exercitând presiuni asupra mãtusii sale sã-l determine pe unchiul sãu din SUA sã-i facã si lui o chemare în SUA. Intentioneazã sã facã o excursie recent în Occident, sau sã plece în SUA cu chemare, sã rãmânã acolo cu sotia”, se scrie în nota informativã din 22 aprilie 1985, informatii predate aceluiasi Traian Rumbet, devenit cãpitan.
Unele note informative si rapoarte fãcute de Securitate pe baza lui Râclea sunt adevãrate delatiuni, pline de bârfe si jicniri, altele sunt discutii particulare si informatii de naturã personalã. “Securicã” nu are limite în a sprijini prin toate eforturile politia politicã a regimului comunist. Cu toate aceste, la ani distantã, de pe pozitii înalte în regimul post-comunist al PSD, ajuns director al APM Vaslui, Corneliu Râclea nu vrea sã recunoascã colaborarea sa cu Securitatea fãcând recurs dupã recurs la deciziile instantelor privind constatarea calitãtii de colaborator al Securitãtii, în ciuda tuturor evidentelor. Cazul ajunge la Înalta Curte de Casatie si Justitie la sfârsitul anului 2012, pentru ca în 2014, Râclea sã nu mai poatã face nimic si nici sã pretindã altceva. A fost colaborator al Securitãtii si a sprijinit organele repressive în activitatea de politie politicã. Prin decizia nr. 1270 din 12 martie 2014, Curtea “respinge recursul declarat de Râclea Corneliu împotriva Sentinţei nr. 4265 din 25 iunie 2012 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, ca nefondat”. Pe decizie stã scris “Irevocabilã”. “Pronuntatã, în sedintã publicã, astãzi 12 martie 2014”. “Colaborator al Securitãtii” aceasta este stampila de pe reverul lui Corneliu Râclea, un om care, în ciuda trecutului sãu mai mult decât detestabil, dupã 1989 a înteles sã continue sã se implice în viata publicã si politicã, sã pretindã functii si recunoastere, fãrã nicio remuscare si fãrã pic de rusine. Andrei POPESCU
