25 OCTOMBRIE – ZIUA ARMATEI ROMÂNE

ISTORIE SI PATRIOTISM

ISTORIE… Natiunea românã în toate marile evenimente istorice s-a adunat pentru a decide asupra sortii sale. Sufletul românesc, dornic de pace si libertate, de la soldat la general, prin faptele de sacrificiu, eroism si chiar cu pretul vietii, au scris pagini de istorie pe care nu trebuie sã le uitãm. La 25 Octombrie 1944, Armata Românã a eliberat ultima localitate româneascã, Orasul Carei, de sub ocupatia nazistã si a recucerit Transilvania de Nord, teritoriul national pierdut în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Armata românã si-a îndeplinit misiunea nobilã de a apãra unitatea nationalã si integritatea teritorialã a statului român. Actiunile militare purtate de Armata Românã pe parcursul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial au fost încununate de glorie. La 1 Septembrie 1939, Germania invadeazã Polonia si douã zile mai târziu Regatul Unit si Franta declarã rãzboi Germaniei. Europa se trezeste în mijlocul unui conflict de mari proportii. Odatã cu prãbusirea Frantei, care garantase frontierele României, prin conventia secretã de la 23 august 1939, integritatea României este pusã în mare primejdie prin revendicãrile URSS-ului, Ungariei si Bulgariei, sustinutã de Germania si Italia. În vara anului 1940, ca urmare a ultimatumului dat de URSS, România este nevoitã sã evacueze si sã cedeze fãrã luptã Bucovina si Basarabia. Pe lângã aceste teritorii, a mai fost rãpit si tinutul Herta, astfel douã treimi din Basarabia au fost înstrãinate de tara mamã. Si, cum un necaz nu vine singur, pe 4 iulie 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au fortat România sã cedeze Ungariei jumãtate din Transilvania, fiind cunoscutã ca Transilvania de Nord. Consecintele acestui Dictat, asa cum aratã raportul statistic al Secretariatului de Stat pentru nationalitãti din Bucuresti, pentru perioada 30 august 1940 -1 noiembrie 1941 au fost comise de autoritãtile hortyste împotriva românilor din Ardeal: 919 omoruri, 1126 schingiuiri, 4126 de bãtãi, 15.863 de arestãri , 124 de profanãri, peste 218.919 persoane expulzate si alte atrocitãti, care ar fi continuat, dacã armata românã nu elibera ultima brazdã de pãmânt românesc.

Un alt eveniment nedorit este cel din 7 septembrie 1940 (Tratatul de la Craiova) prin care Cadrilaterul (partea sudicã a Dobrogei) este cedat Bulgariei. Cu frontierele destrãmate, prin dezmembrarea României Mari si îngenuncherea economicã, România este un stat izolat si în acest context regimul condus de regele Carol al II-lea a fost nevoit sã se reorienteze politic cãtre Germania nazistã, încheind în luna mai 1940, un acord economic prin care tot surplusul de cereale sã fie livrat Germaniei. Din dorinta de a salva granitele tãrii, regele Carol si prim-ministrul guvernului, maresalul Antonescu, pe 4 decembrie 1940, semneazã un nou acord economic, pe o perioadã de 10 ani, care trebuia sã expire în 1950, an în care România se gãsea în sfera noii influente economice a URSS. Crezând cã prin aceste concesii plaseazã România pe harta noii ordini economice si cã va beneficia de privatiunile promise de Germania nazistã, în final concluzioneazã cã s-a înselat. MORALA: Blestemul resurselor mai mult ne-a fãcut probleme decât sã ne ajute! Situatia politicã si militarã din România îl determinã pe Regele Carol al II-lea sã numeascã prim ministru pe Maresalul Antonescu, însãrcinat sã formeze un guvern de uniune nationalã. Cu inima si sufletul la valorile umane, la teritoriile nationale pierdute, Maresalul Antonescu, pe 22 iunie 1941, în fruntea Armatei Române, începe campania de est împotriva URSS-ului (operatiunea Munchen) de recucerire a Basarabiei si Bucovinei, pe un front cuprins între Muntii Bucovinei si Marea Neagrã. În intervalul 5 iulie-17 iulie1941, armata românã intrã în Cernãuti, cucereste orasul Soroca, localitãtile Bãlti, Orhei, reusind sã recucereascã teritoriile românesti de sub ocupatia Armatei Rosii. Pe 21 iulie 1941, Divizia 10 infanterie trece Dunãrea si elibereazã localitãtile Izmail, Chilia Nouã si continuã sã meargã spre Cetatea Albã cu scopul eliberãrii totale a Basarabiei. La 27 iulie 1941, Hitler trimite Maresalului Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei si îi cere sã treacã Nistrul. Maresalul Antonescu, având ca reper intangibil recucerirea teritoriilor Basarabiei, Bucovinei, Ardealului de Nord si Cadrilaterului, a hotãrât sã treacã Nistrul în speranta cã Hitler va face dreptate românilor în problema teritoriilor furate prin dictatele odioase: Ribentrop-Molotov si Dictatul de la Viena.

Lovitura de stat de la 23 august 1944, „trãdare de neam si tarã”, pusã la cale de partidele politice interbelice

În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a URSS-ului, deschizând cel mai mare teritoriu de rãzboi din istorie, care a angajat cea mai mare parte a fortelor militare ale Axei într-un rãzboi de uzurã. Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut bãtãlia de la Midwai, în apropiere de Hawaii, iar Germania a fost învinsã în Africa de Nord si apoi decisiv la Stalingrad. În 1943, o serie de înfrângeri ale Germaniei pe frontul de est au condus la capturarea Italiei si victoriile Alianței în Pacific, Axa pierzând inițiativa. În 1944, aliatii au invadat Franta, au ocupat Germania, iar Uniunea Sovieticã si-a recãpãtat toate teritoriile. În tot acest interval de timp, întreaga capacitate economicã, militarã, umanã, materialã a României era vlãguitã, fiind în pragul colapsului, iar resentimentul împotriva bocancului german era crescut în rândul celor care în prima parte au sprijinit alianta cu Germania. În situatia în care, în luna martie 1944, Armata Rosie invadase NE României cu frontul oprit pe linia Cernãuti-Botosani-Iasi-Chisinãu-Tighina, devine ca o necesitate urgentã si vitalã de a semna un armistitiu cu URSS-ul prin care sã se recunoscã Basarabia si Bucovina ca teritorii românesti si revenirea Transilvaniei de Nord în granitele tãrii. Regele Carol al II-lea, care se afla în exil, fiind în contact direct cu Maresalul Antonescu, era în permanentã tinut la curent cu evenimentele din România, cu interesele si jocurile partidelor politice si cu pericolul care aplana asupra României dacã se mai continua rãzboiul alãturi de Germania. A reusit, în urma numeroaselor demersuri si contacte diplomatice cu reprezentantii de seamã ai URSS-ului, sã obtinã cu partea rusã un armistitiu care ar fi trebuit sã aibã loc pe 27 august 1944, prin care România sã iasã din rãzboi si prin care sã se recunoascã Bucovina si Basarabia ca teritorii românesti si revenirea Transilvaniei de Nord în granitele tãrii. La 23 august 1944, printr-o loviturã de stat „trãdare de neam si tarã” , pusã la cale de partidele politice interbelice (liberal, tãrãnist, social democrat si partidul comunist), aliate în Blocul National Democrat, cu colaborarea unor ofiteri superiori ai armatei si cu acceptul Voievodului de Alba Iulia Mihai I, care se înfrãteste cu tovarãsul de la rãsãrit, au pus la cale arestarea Maresalului Antonescu, având consecinte dezastruoase pentru armata românã, difuzând Proclamatia cãtre tarã, prin care anunta încheierea rãzboiului cu Natiunile Unite si întoarcerea armelor împotriva Germaniei. În intervalul 23 august -12 septembrie 1944, pânã când România semneazã armistitiul, tara este ocupatã de URSS: 6 divizii militare sunt decimate si dezarmate, luati de pe front ca prizoneri, respectiv peste 170.000 militari.

„Patria noastrã este liberã pentru eliberarea ultimei brazde de pãmânt românesc! Înainte, feciori!”

25 octombrie 1944, reprezintã ultima etapã de eliberare a teritoriului actual al României, prin care a fost anulat de facto Dictatul de la Viena, armata românã elibereazã ultimele localitãti: Carei, Satu Mare. Pentru eliberarea ultimei brazde de pãmânt, sergentul Singeorzan, rãnit în lupte, cu un ultim efort, s-a târât pânã la resturile unei borne zdrelite de schije, a îmbrãtisat-o, strigând: „Patria noastrã este liberã pentru eliberarea ultimei brazde de pãmânt românesc! Înainte, feciori!”. Trupele germane sunt înfrânte, dar nu nimicite si armata românã participa prin lupte crâncene la eliberarea Ungariei si Cehoslovaciei, ajungând pânã în Muntii Tatra, de unde s-a întors pe jos în tarã, scriind file de istorie. Regretabil, cã o parte dintre ei, de la soldat la general, au fost aruncati în închisori sau trimisi pe santierele de exterminare prin muncã si totul pentru cã nu au acceptat sã slujeascã si sã apere interesele politice ale partidelor din acea vreme, dar au decis sã punã pret sã apere interesele tãrii si demnitatea uniformei militare. În intervalul 23 august 1944 – 12 mai 1945, armata românã a eliberat 900 de localitãti, printre care 8 orase, participând cu efective de peste 567.000 de soldati si soldându-se cu peste 167.000 de morti si rãniti. Al Doilea Rãzboi Mondial a fost un rãzboi global, ce a implicat inclusiv toate marile puteri, organizate în douã aliante militare opuse. În tot acest interval de timp, întreaga capacitate economicã, industrialã si stiintificã a fost pusã în slujba rãzboiului, cu efecte dezastruoase pentru omenire, în care au murit aproximativ 1.000.000 de oameni. Pe toatã perioada Rãzboiului Mondial, România a pierdut 341.765 de militari si 640.000 de civili. Nu avem voie sã le alterãm omenia, cinstea, eroismul si sã nu uitãm armata românã, soldatii, subofiterii, ofiterii, generalii, care cu eroism și sacrificiu au semnat cu sângele lor file pentru Istoria României, o carte pentru noi, copiii, nepotii si strãnepotii noștri, pe care sã o învãtãm si sã o predãm generatiilor asa cum a fost scrisã! Nu avem voie sã le alterãm omenia si cinstea veteranilor de rãzboi, a vãduvelor veterane de rãzboi, a copiilor orfani a cãror pãrinti au cãzut la datorie pentru reîntregirea patriei. Dragi colegi de arme, veterani de rãzboi, vãduve veteran de rãzboi, Liga Culturalã a Românilor de pretudindeni, Filiala Vaslui, vã ureazã sãnãtate, ani multi de viatã si veghe continuã la avutia si hotarele tãrii!

RESPECT ARMATEI ROMÂNE!

LA MULTI ANI, ARMATA ROMÂNÃ!

Colonel Constantin Cãtãlin Carabinã

Sef sectie Cultul Eroilor

Liga Culturalã a Românilor de pretutindeni, Filiala Vaslui.