A PLECAT LA CER… Col. (rtg) Gheorghe Voiculescu s-a născut pe 14 aprilie 1920 în comuna Cârja, pe malul Prutului. Tatăl său a fost prizonier în Primul Război Mondial, la nemti. Erau 9 frati la părinti si trei dintre ei „au făcut războiul”. După război, Gheorghe Voiculescu a muncit la o fabrică din Brasov apoi s-a angajat la „Rulmentul” Bârlad, unde a muncit până la pensionare. Apicultura a fost pasiunea de o viată. Are o singură nepoată, medic la un spital din Iasi, care în mai 2014 s-a căsătorit si care îl mai vizitează din când în când. Trei ani a luptat în prima linie a războiului si alti aproape patru ani a stat închis în lagărul de la Novokramatorsky, situat aproape de Marea Azov. A fost felicitat pentru vitejie de maresalul Antonescu, a fost rănit în lupte si a îngropat zeci de camarazi. Gheorghe Voiculescu era unul dintre veterani de război, din Bârlad, dintre cei 11 care au mai rămas în viată. Avea doar 24 de ani când a plecat în luptele de la Stalingrad, fiind unul dintre soldatii Regimentului 14 Dorobanti Bârlad, avându-l comandant pe Simionescu Sava, un erou al Bârladului. În august 1942 a plecat pe front si s-a întors acasă sapte ani mai târziu. Col. (rtg) Gheorghe Voiculescu a fost membru al CARP Bârlad de peste 18 ani.
„Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor «Elena Cuza» din Bârlad este alături de familia greu încercată de trecerea în neființă a veteranului de război Gheorghe Voiculescu, la vârsta de 102 ani, unul dintre supraviețuitorii sângeroasei bătălii de la Cotul Donului. Membru al Casei din anul 2004, cel mai longeviv veteran de război din județul Vaslui a fost sărbătorit de conducerea Asociației la împlinirea vârstei de 100 de ani și 101 ani. A participat la numeroase activități organizate de noi, cu ocazia Zilei veteranilor de război și nu numai. Dumnezeu să-l odihnească și să-i așeze sufletul în ceata drepților!”, a transmis Consiliul director al CARP Bârlad, prin Președintele său, magistratul pensionar Nicolae Mihai. Dumnezeu să-l odihnească în lumina Sa!
Dumnezeu să îl ierte!
Am totuși o nelămurire: cum este posibil ca domnul colonel în retragere să fi avut „doar 24 ani când a plecat în luptele de la Stalingrad?” Fie cineva stă prost la capitolul matematică elementară, fie același personaj nu știe în ce perioadă s-a desfășurat bătălia de la Stalingrad ori, mai rău, persoana în cauză mizează pe neștiința noastră și aruncă niște date , așa, la prosteală…
Presupunând că domnul VOICULESCU a plecat la Stalingrad în data de 14 aprilie 1944 (data la care a împlinit 24 ani), înseamnă că dumnealui s-a dus direct în prizonierat, deși mă îndoiesc că la acea dată ar fi fost posibil să ajungă măcar în
UCRAINA de astăzi.
Dumnezeu să îl ierte pe domnul colonel!
Noi să iertam neștiința celui care a scris unele dintre aberațiile acestui material de presă!
Dumnezeu să-l ierte! Bine ca nu a apărut și Bouros sa se tragă in poza’
Mitica, cred ca ești narcisist! Sa știi ca nu ești așa de frumos…
Dumitru Marin:
Dumnezeu să-l ierte.
Este eroul sutaviețuitor important din JALE ȘI EROISM ROMÂNESC LA COTU DONULUI ȘI DUPĂ (!), Vaslui 2020, 321 de pagini.
Personal regret cât se poate omenește. DVM