DRUM LIN… A plecat la cele veșnice, acolo unde nu este nici întristare, nici durere și nici o îngrjorare, profesoara Petruța CHIRIAC! A plecat la 86 de ani, lăsând în urmă zece cărți scrise cu o gingășie care te unge la suflet, precum și sute de articole în revistele de cultură ale Bârladului. Cunoscută autoare de povestiri și romane, Petruța Chiriac a debutat ca jurnalistă, căreia îi erau proprii spiritul de observație, cântărirea valorică a evenimentului și buna lui încadrare într-un context sau altul. A reactivat, periodicul “Păreri Tutovene”, pe care l-a condus ca redactor șef, dar a fost șI gazda generoasă a celor mai multe dintre articolele culturale ale săptămânalului “Păreri Tutovene”, acum dispărut din peisajul jurnalistic al orașului Bârlad. De asemeni, una din cele mai vârstnice societăți artistice șI culturale din țară, “Academia Bârlădeană”, a beneficiat ani buni de articolele profesoarei Petruța Chiriac. Are un fiu, dr. Laurențiu Chiriac, doctor muzeograf la Muzeul “Ștefan cel Mare” din Vaslui.Corpul neînsuflețit al profesoarei Petruța Chiriac este depus la Capela Bisericiii “Înălțarea Domnului”, din spatele Morii “Unirea” (actualmente Mopan), de pe strada Vasile Pârvan. Înmormântarea are loc marți, 15 martie, la orele 12.00. Cortegiu funerar va pleca de la Biserica “Înălțarea Domnului” către Cimitirul “Eternitatea” din Bârlad.
Profesoara Petruța Chiriac, s-a născut la 22 lunie 1936 în orașul Giurgiu, Județul Vlașca. A urmat cursurile actualel școli geeneralo nr. 5 din Giurgiu, iar clasele V-VII la școala nr. 7 din același oraș. Copilăria și-a petrecut-o în Giurgiu, Iar în perioada războiului, la țară, la bunici. În perioada 1950-1954 a urmat cursurile Liceului Ortodox de fete din Giurgiu. Primele încercări de poezie datează din perioada liceală, în cadrul cercului școlii. Între anii 1954-1958 a urmat cursurile Institutului “Maxim Gorki” din București, în cadrul căruia a activat în Cenaclul “Vasile Alecsandri”. În anul absolvirii Institutului (1958) a fost repartizată ca profesoară de Limba rusă la școala medie nr. 2 (fost Liceul Codreanu) din Bârlad, la care nu a predat decât trei luni, deoarece toate școlile din Bârlad au fost comasate și transferate în „Complexul școlar (7 decembrie 1958), unde a devenit, acolo, profesoară de Limba rusă, până în 1977. Între timp se căsătorise cu profesorul Florin Chiriac (D -1989). În 1962 Petruța Chiriac și-a susținut gradul de profesor definitiv, apoi pe cel de profesor gradul II și, în 1987, pe cel de profesor gradul I, în cadrul școlii generale nr. 3 din Bârlad.
în 1975 și-a susținut teza de diplomă în filologie română la Facultatea de limbă și literatură română a Universității bucureștene, cu lucrarea „Structuri ritmice în opera lui Mihail Sadoveanu”, îndrumătorul lucrării fiind academicianul Ion Coteanu. Începând din 1959 și până în prezent a participat la Cenaclul A. Vlahuță precum și în cadrul Cenaclului județean. Reînființându-se „Academia bârlădeană”, în 1990, Petruța Chiriac devine una din personalitățile bârlădeneco-fondatoare, colaborând și la revista acelei societăți culturale. Fiul ei, Gelu – Laurențiu Chiriac, a participat la evenimentele din 22 decembrie 1989, fiind rănit în fața Ministerului Apărării Naționale; el a absolvit Facultatea de istorie a Universității ieșene în 1997. Petruța Chiriac (căreia soțul ei i-a oferit pseudonimul de Vădim Petruța), a debutat cu articolul „Pe marginea unui reportaj”, în revista ieșeană „Cronica”. A participat la reviste și ziare, cu articole și părți din proză, la „școala bârlădeană „Coordonate bârlădene”, „Zidiri II”, „Inscripții în iubire”, „Tineretul liber bârlădean”, „Prometeu descătușat”, „Academia bârlădeană”, „Păreri tutovene”. În 1987 a primit Premiul III și titlul de laureat la faza pe țară pentru două schițe. De asemenea, a primit Diploma de onoare „1915-1995” (80 de ani de la crearea „Academiei bârlădene”). A făcut parte din colectivul de redacție al revistei „Coordonate bârlădene” ; la „Cuvântul liber bârlădean” (oct. 1990, până la dispariția ziarului); „Păreri tutovene”.
Dumnezeu să o odihnească în Lumina Sa!
(Bibliografie: Serghei Coloșenco, Gabriela Ana Balan, dr. Laurențiu Chiriac)
