CONDOLEANȚE… Viața bate filmul, iar șirul întâmplărilor și a evenimentelor din viața unor oameni simpli pot deveni oricând povești de viață incredibile. Așa a fost și trecerea vremelnică pe acest pământ a lui Duca Laiu, un vasluian ca oricare altul, dar căruia destinul i-a hărăzit să fie în locuri unde s-a construit istoria urbei noastre. Din păcate acest om s-a stins, într-o zi mohorâtă de noiembrie, însă unele întâmplările din viața sa, dar mai cu seamă cele din ultimele sale zile de viață l-au transformat într-un mic personaj, care a luptat să trăiască, deși destinul i-a așezat stavile aproape de netrecut. Mai întâi, a fost infectat cu virusul ucigaș, iar forma bolii sale a fost una severă. A stat în spital 35 de zile, iar în timpul internării 10 zile s-a zbătut între viață și moarte. Dar a învins virusul și sleit de puteri a ajuns acasă încrezător. Moartea, supărată că la scăpat din gheare și-a făcut un plan. I-a luat mama, o persoană ajunsă la o vârstă venerabilă. Nenea Laiu, așa cu colegii îl strigau, s-a dus în satul natal să împlinească cele de trebuință pentru ca mama sa să ajungă la Domnul cum trebuie. Plecat de acasă încă nerefăcut, acesta a căpătat o răceală severă, care l-a pus la pământ. Și iarăși a ajuns în terapie intensivă cu un tromboembolism pulmonar, din care iar scapă miraculos după ce medicii i-au desfundat arterele pulmonare. A doua oară scapă din ghearele morții! Și iar face o hemoragie internă și este din nou scos din criză de medicii spitalului județean. Își revine miraculos și de data această, iar de pe patul de spital își sună toți colegiu de serviciu, le dă sarcini și indicații pentru finalizarea lucrărilor începute. Toți îi spuneau să-și vadă de sănătate, dar acesta dintr-un simț al datoriei ridicat le replica că îndatoririle de serviciu au prioritate. Apoi și-a sunat rudele pentru a-l ajuta să-și termine treburile de la casa părintească, tocmai de unde își condusese mama pe ultimul drum. 
Parcă presimțea că a pierdut lupta cu boala și vroia să-și lase lucrurile într-o rânduială anume. După aceea, inevitabil, cade într-o comă profundă și moare după șase zile. Dumnezeu să-l odihnească și să-i rânduiască un loc în rai. Familia și colegii îi anunță pe toți cei care-l cunosc că trupul său neînsuflețit va fi depus, începând de astăzi, 30 noiembrie, la capela Bisericii Adormirea Maicii Domnului, iar înmormântarea va fi, miercuri 2 decembrie, la ora 11.00. Cum acesta a ieșit negativ din spital, nu se impune nicio restricție pentru înmormântare.
Duca Laiu fost un muncitor necunoscut opiniei publice, dar cea lăsat în urmă îi face invidioși până și pe cei care se agață de celebritate cu orice preț. Nenea Laiu era un mecanic iscusit, care la 25 de ani, în 1975 își începea activitatea la Mecanica Vaslui, cândva o fabrică vestită din Zona Industrială. Aici s-a calificat în meserie și a devenit în curând un bun meseriaș și era luat la toate montajele și lucrările dificile și unicat. Când în Centrul Civic s-a hotărât să se construiască mastodontul de inox, care simboliza un nufăr de apă, acesta a fost cooptat în echipa care a lucrat pentru confecționarea fântânii arteziene, cu care astăzi vasluienii se mândresc. Nenea Laiu a fost printre meseriași rămași anonimi, care au ridicat acest totem înalt cât un bloc și greu cât zece camioane pline, care și astăzi stă falnic vis-a-vis de statuia lui Ștefan cel Mare. Înainte de a se îmbolnăvi, nenea Laiu mai lasă ceva durabil comunității. Montează toate totemurile de la întrările și ieșirile din județ, pe care firma unde lucra le-a confecționat.
Colegii de muncă sunt triști de dispariția fulgerătoare a celui ce le-a fost „înțeleptul” firmei
Nenea Laiu era un bun coleg, așa cum îl descriu cei din firma unde lucra. Din anul 2005, neîntrerupt acesta a lucrat la Fabrica de Publicitate Specialistul, fiind în echipa care a pus bazele acestei companii. „Nenea Laiu a fost un angajat model și un bun coleg, participând la toate proiectele noastre, găsind soluții la toate provocările. După cum știți în publicitate, lucrările sunt inedite, sunt unicate și necesită multă ingeniozitate atunci când le pui în practică. Lucrul la execuția fântânii arteziene din Centrul Civic, mai exact din fața Teatrului de Vară l-a ajutat enorm, iar experiența dobântită atunci ne-a fost nouă de folos în multe situații la limită. Acum două luni s-a infectat cu noul virus pandemic, l-a învins, însă după două săptămâni starea sa de sănătate s-a deteriorat, plămânii fiind afectați 90%. Acum s-a dus la Domnul, iar noi, colegii săi, familia, prietenii, dar și cunoscuții suntem consternați de pierderea acestuia. S-a dus la îngeri, care sper să-l însoțească în raiul luminos și frumos, lăsându-ne pe noi, mai singuri și lipsiți de un membru de bază al echipei. Drum lin, bătrâne înțelept!”, ne-a declarat cu lacrimi în ochi managerul de la Fabrica de Publicitate Specialistul.
Nenea Laiu a fost un soț iubitor și un tată norocos
Duca Laiu s-a născut într-o zi mare, pe 1 ianuarie, de Sfântul Vasile, la fel ca soția sa. Avea 65 de ani și înaintea infectării cu Sars-Cov-2 nimic nu prevestea moartea. Avea o sănătate de fier și o constituție puternică. „Era atât de sprinten că-i lăsa în urmă rău de tot pe colegii săi mai tineri. Ridica singur schela de 5 metri, în 20 de minute și nu era deloc obosit după operațiune. Un exemplu de cumpătare și mod de viață, dar iată că virusul nu l-a iertat”, a mai spus managerul firmei unde lucra. Și ca familist era un exemplu. Familia sa era una model și de fiecare dată îi sfătuia pe tinerii tumultoși să aibă respect față de copii și soție. Acesta a fost binecuvântat cu o soție iubitoare care i-a dăruit doi copii reușiți. Acum cei doi sunt realizați și profesional. Unul dintre ei este inginer în Germania, la compania de avioane Boieng, iar celălalt specialist analist în IT. Acum familia îndoliată s-a strâs la căpătâiul tatălui lor și îl conduc cu tristețe pe ultimul drum. Și așa se încheie drumul pe pământ al unui om simplu, muncitor și înțelept, care a dăruit comunității un pic de nemurire prin lucrările sale.
Dumnezeu să te odihnească nenea Laiu, iar noi cei care am rămas în urmă să te pomenim veșnic.
(Lucian TIMOFTICIUC)
