A murit cel mai longeviv vasluian: avea 106 ani și primise medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial

Neculae Gheorghiu

DOLIU… Cel mai longeviv vasluian s-a stins din viață la 106 ani. Este vorba despre Neculae Gheorghiu, veteran de război și prizonier în lagărul de la Zaporoje din URSSS, timp de zece luni și trei zile. Pentru faptele de arme săvârșite în perioada războiului, a fost decorat, în urmă cu câțiva ani, cu medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial 1941 – 1945″. “Într-adevăr, a încetat din viață veteranul comunei Dragomirești, Neculae Gheorghiu. Avea 106 ani împliniți, urmează să aibă loc și înmormântarea cu respectarea tuturor regulilor impuse în această perioadă de pandemie”, a precizat primarul comunei Dragomirești, Dănuț Iacob. Citiți, în rândurile următoare, povestea veteranului de război, redată în urmă cu doi ani într-o ediție specială Vremea nouă, dedicată Zilei Naționale a României.

Neculae Gheorghiu era născut în 1914, când România nici nu intrase în Primul Război Mondial, a prins vremuri tulburi, de restriște, și a luptat pentru reîntregirea neamului românesc. Pe când avea 27 ani a fost înrolat pe front, în cel De-al Doilea Război Mondial, dar a avut ghinionul să cadă prizonier la ruși, în orașul Zaporoje. „Acolo am albit. Nu aveai voie să pășești în afara zonei de muncă, pentru că te împușca. Când s-a terminat războiul, soldații ruși ne-au zis <<români, dați drumul acasă!>>. În ’46, ne-au eliberat”, ne-a povestit veteranul în urmă cu doi ani. De 23 ani era văduv. I-a murit soția la 77 ani, iar de atunci trăia doar din amintiri. Pentru că a luptat pentru țară, moș Nicu, cum îi spuneau apropiații, avea o pensie de veteran de război de 571 lei. Obișnuit, însă, să ducă o viață modestă, era mulțumit, chiar dacă toate lucrurile i se păreau scumpe. Cel mai mult îl supăra prețul unei căruțe de lemne. „Domne’, sunt scumpe… Opt milioane (800 lei – n.r.) o căruță de lemne? Hai că eu am oleacă de pensie, dar alții, care nu au? Înainte te mai duceai în pădure, mai luai câteva lemne, acum, dacă te prinde, îți dă amendă”, spunea bătrânul, amărât de vremurile pe care ajunsese să le trăiască.

„Tinerii să joace «ruseasca», să-și trăiască viața, că nu au prins vremurile mele”

Dintre cele trei regimuri pe care le-a prins – monarhie, comunism și democrație – cel mai bine spunea că a trăit sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu: „Eu nu am avut partid. Eu am avut o pereche de boi și o căruță, da’ parcă era mai ușurel pe timpul comunismului, acum sunt foarte scumpe… Când era Nicolae Ceaușescu, găseam borună pe câmp, găseam plug… Le lăsam acolo. Acum ți le ia din curte. Pe câmp nu găsești nici o bucată de sârmă. Cu președintele țării, „Io-ho-hannis” (râzând – n.r.), nu am nimic. E comandantul țării… Nu e nume românesc! Ungur, turc, neamț ce o fi, tot om e, dacă l-au votat oamenii… înseamnă că e de încredere”. La cei 104 ani ai săi (n.r. în urmă cu doi ani, la data efectuării reportajului), moș Nicu avea un singur mesaj pentru tinerii din ziua de azi: să-și trăiască viața. „Ce am făcut eu de am ajuns la vârsta asta? Cât timp am fost tânăr, m-am jucat cu fetele. Cred că ăsta este secretul. Da’ ce crezi, că am făcut vreo ispravă? Am mai băut, și acum mai beau, că dacă nu mănânci, nu bei, pici ca bou’ cel slab… Tinerii să joace ruseasca (n.r. – dans popular) să-și trăiască viața, că nu au prins vremurile mele.”, spunea centenarul.




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ