ULTIMUL DRUM Cristi Rosca, psiholog la DGASPC Vaslui, cel care avea tot timpul „contre” cu sefii sãi pe motive cã nu suporta coruptia din sistem, a dat ieri „ultima” reprezentatie! A fost condus pe ultimul drum de toti colegii de la Directia Generalã de Asistentã Socialã si Protectie a Copilului (DGASPC) atât din Bârlad cât si din Vaslui, dar pomenile au fost fãcute separat: una pentru sefii si vasluienii de la directie – în sediul Centrului de Servicii Comunitare Bârlad de pe b-dul Epureanu – si alta pentru colegii lui Cristinel Rosca de la Bârlad, la Biserica „Sf. Ioan, în sala de pomeni, unde au fost omeniti în memoria lui Cristi toti copiii orfani institutionalizati de care rãspundea Cristi Rosca. „Neamestecul” salariatilor vasluieni cu cei bârlãdeni scoate la ivealã faptul cã în sistemul de protectie vasluian existã acel „ceva” care-i separã, numit de Cristinel cât a fost în viatã, „coruptie”. La capãtul de drum prin viatã ni s-a arãtat cã, finalmente, Cristinel Rosca avea dreptate! Adicã, în sistemul de protectie a copilului vasluian ceva este „putred”. Chiar si mort, Cristinel Rosca nu s-a lãsat pânã n-a arãtat realitatea! Adio, Cristinele!
Ieri, pe un frig bezmetic si o ploaie mãruntã care îti pãtrundea pânã în mãduva oaselor, a fost înmormântat Cristinel Rosca, psiholog la Directia Generalã de Asistentã Socialã si Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui. Cristi Rosca este cunoscut de cititorii nostri si de bârlãdeni ca fiind acel psiholog din cadrul DGASPC Vaslui cu un comportament aparte: arãta mereu cu degetul spre coruptia din sistem, fãcea mereu zarvã referitor la faptul cã se furau bani din drepturile copiilor amãrâti, fiind un „coleg” destul de incomod, de multe ori la un pas de destituire din functie sau chiar de la a fi dat afarã din sistem. A fost erou al Revolutiei din 1989, a fãcut parte din primul Guvern de dupã 1990, ca secretar de stat în Ministerul Tineretului, pe probleme de copii orfani, a fost absolvent al facultãtii de Sociologie si Psihologie din cadrul Universitãtii Bucuresti, cu numeroase distinctii si premii în perioada studentiei. Cine nu si-l aminteste pe Cristi Rosca, cel care a iubit animalele amãrâte din stradã (câinii vagabonzi si pisicile comunitare), încât se lua de gât, pentru a le salva, cu hingherii, cu primarul, cu directorul Armeanu si cu ceilalti colegi din sistem? Dormea cu animalele în casã, le ducea la medic, fãcea, cu toti copiii amãrâti de care avea grijã, terapie prin dragostea de care sunt capabile animalele amãrâte la fel ca si copiii. Un om aparte, neînteles, hulit de multe ori de colegii acum înlãcrimati, chiar si de mass-media localã uneori. Însã, ieri la înmormântarea sa, Cristinel Rosca a arãtat cã a avut dreptate! Pentru cã dincolo de lacrimile sincere ale bunicii sale, ale nasei sale de botez, ale celor mai multi care l-au condus pe ultimul drum, dincolo de plânsetele si vaietele Lenutei, orfana de care Cristi avea mare grijã si care-i fãcea si lui menajul, dincolo de lacrimile sincere ale copiilor de care Cristinel avea grijã ca si psiholog, s-a petrecut un lucru absurd si de neînteles. Numai Cristinel putea, sã facã asta: în momentul plecãrii sale în neant, sã ne arate cã a avut dreptate.
Douã pomeniri!
Asa cum se obisnuieste, dupã înmormântarea unui crestin, are loc o masã, o pomenire, pentru rãposat. Cristinel Rosca a avut douã pomeniri odatã! Una pentru angajatii DGASPC Bârlad si „prostimea” sãracã constituitã din oamenii nevoiasi care au mers la înmormântarea lui Cristinel, cel care îi iubea neconditionat si lupta pentru ei, care a avut loc la Sala de pomenire a Bisericii „Sf. Ioan” din Bârlad, unde a si fost depus timp de douã zile psihologul Cristinel Rosca. A doua pomenire a avut loc la Centrul de Servicii Comunitare 1, de pe b-dul Epureanu, unde au fost sefii DGASPC Vaslui, cu toti angajatii de la Vaslui … departe de ochii lumii si cel mai probabil ai presei. Angajatii de la Bârlad au rãmas stupefiati, când au auzit cã „cei de la Vaslui nu se amestecã cu cei de la Bârlad si cu prostimea”, asa cum spunea nemultumitã o femeie, care ne-a si rugat insistent sã nu-i dãm numele. Nu mai era nevoie de rugãminti, pentru cã cel care tocmai fusese îngropat, adicã incomodul Cristinel Rosca, ne-a fãcut o ultimã demonstratie arãtându-ne din viata de apoi cã în DGASPC Vaslui lucrurile sunt putrede rãu, chiar dacã pe fatã e vorba doar despre relatiile dintre angajati. Dumnezeu sã te ierte Cristi si multumim! Ai avut dreptate! Sperãm cã îti vei gãsi, în sfârsit, linistea!
