Amintiri din trenul morții: ”De sete, mulți au început să-și bea propria urină. Unii au înnebunit, aruncându-se în neștire de la un capăt la altul al vagonului” / Andrei Muraru: Mărturia lui Țucărman e una dintre cele mai tulburătoare pagini despre Pogromul de la Iași

Istoricul Andrei Muraru a postat sâmbătă pe Facebook mărturia lui Iancu Țurcărman despre Pogromul de la Iași din 1941, numind-o ”una dintre cele mai tulburătoare pagini” despre tragicul eveniment orchestrat de autoritățile române în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Țucărman, unul dintre puținii supravieţuitori ai Trenurilor Morţii din timpul Holocaustului, s-a stins din viaţă vineri după-amiază, la vârsta de 98 de ani, după ce a fost infectat cu virusul SARS-COV 2.

Postarea integrală a lui Andrei Muraru:

RIP Iancu Țucărman (30 octombrie 1922- 8 ianuarie 2021)

A murit Iancu Țucărman, penultimul supraviețuitor al ”trenurilor morții” din timpul Pogromului de la Iași din al doilea Război Mondial.

Oricine l-a cunoscut pe domnul Țucărman ar admite că el era întruchiparea perfectă a ceea ce îndeobște numim ”tăria fragilității” întrucât experiența sa copleșitoare era mai mereu, într-un fel hipnotic, exprimată prin cuvinte simple, prin adevăr, de o forță temeinică.

Până să fie răpus de coronavirus, domnul Țucărman a vorbit lumii, cu același ton calm și tremurat, despre „duminica aceea“ când, la 18 ani, a fost ”demascat”, arestat și aruncat într-un vagon de marfă al unui tren, alături de alte mii de oameni, în gara Iași, la finalul lui iunie 1941, spre a fi deportat. Dintre cei îmbarcați în tren, la Podul Iloaiei, destinația finală, au mai ajuns vii doar o parte, unii cu mințile pierdute și toți cu trupurile năruite de sudoare și sete. În total, din trenul aceasta, pe traseul Iași-Podul Iloaiei, au fost descărcate 1.194 de cadavre după „călătoria“ de zece ore. Al doilea tren (cronologic, acesta a demarat primul), care a plecat pe traseul Iași-Călărași, a generat 1.400 de morți în patru zile.

În acest masacru, cel mai mare de la debutul războiului împotriva Uniunii Sovietice, planificat și executat minuțios, între 28 și 30 iunie 1941, de către autoritățile antonesciene cu sprijin german, au fost asasinați în jur de 13.000 de evrei. Pe lângă cei din trenuri, alte mii de suflete au fost asasinate în vânătoarea de oameni din oraș sau au fost împușcate la marginea urbei și îngropate în gropi comune. Majoritatea victimelor au fost bărbați, dar în pogrom au căzut pradă violențelor antisemite inclusiv copii, femei și bătrâni. Dovezi incontestabile arată că pogromul a fost rodul cooperării armatelor române și germane, Jandarmeriei și Poliției. La fel de relevantă este implicarea serviciilor secrete românești – Secția a II-a a Marelui Stat Major și Serviciul Special de Informații – care, în ciuda atribuțiilor pentru culegerea, verificarea și utilizarea informațiilor pentru apărarea securității, au acționat pentru asasinarea cetățenilor români, civili. Nu putem totodată să nu remarcăm implicarea în crima colectivă a numeroși locuitori civili ai orașului.

Timp de 80 de ani după această tragedie, gândul că el, Iancu Țucărman, a fost ales ca să trăiască și să mărturisească, l-a săgetat dureros și nu i-a dat pace, dar i-a întărit rezistența. Anii i-au șters probabil multe amintiri, nu însă și momentele ”halucinante și de groază” din zilele pogromului, pe care le reconstituia ca și cum ar fi reluat mereu un cadru unic din filmul vieții. …https://www.g4media.ro/amintiri-din-trenul-mortii-de-sete-multi-au-inceput-sa-si-bea-propria-urina-unii-au-innebunit-aruncandu-se-in-nestire-de-la-un-capat-la-altul-al-vagonului-andrei-muraru-martur.html




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ