Arhiepiscopul Pimen, chip al monahului ascetic si al ierarhului jertfelnic, înmormântat la Mãnãstirea Sihãstria Putnei

DOLIU… Pãrintele Arhiepiscop Pimen al Sucevei si Rãdãutilor va fi înmormântat vineri, 22 mai, la Catedrala Arhiepiscopalã din Suceava. Slujba înmormântãrii va începe la ora 12:00 si va fi precedatã de slujirea Sfintei Liturghii. Trupul neînsufletit al Arhipãstorului Bucovinei va fi apoi depus, conform dorintei sale, la Mãnãstirea Sihãstria Putnei, în mormântul pe care Înaltpreasfintia Sa si l-a pregãtit dinainte. În seara acestei zile (20 mai), sicriul va fi depus la Catedrala Arhiepiscopalã din Suceava. Cei care vor dori sã-si ia rãmas bun de la Arhipãstorul lor sau sã participe la slujba înmormântãrii sunt rugati sã respecte mãsurile si îndrumãrile specifice acestei perioade. “Îi rugãm pe preoti si pe credinciosi sã fie întelegãtori si constienti de faptul cã spatiul este unul limitat, astfel încât va fi posibil sã apelãm la o restrângere a accesului atât pe durata depunerii trupului neînsufletit, cât mai ales în timpul slujbei de înmormântare a Pãrintelui Arhiepiscop Pimen. Nãdãjduim cã, la pomenirea ce se va face la 40 de zile de la trecerea sa la cele vesnice, situatia sã fie cu mult îmbunãtãtitã si restrictiile vor fi reduse, astfel încât sã avem posibilitatea cu totii de a cinsti asa cum se cuvine pe acest vrednic Arhipãstor al Bisericii lui Hristos din Moldova”, a transmis Biroul de Presã al Arhiepiscopiei Sucevei si Rãdãutilor. Cititi în rândurile urmãtoare mesajul Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei la ceasul plecãrii la Domnul a Înaltpreasfintitului Pãrinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rãdãutilor:

“Cu multã durere, dar si cu neclintitã nãdejde în Taina Învierii si a Împãrãtiei celei vesnice, aducem la cunostintã clerului si credinciosilor din Moldova vestea plecãrii la Domnul a Înaltpreasfintitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rãdãutilor. Venerabilul ierarh, binecuvântat de Dumnezeu sã treacã de granita a 90 de ani de viatã, lasã un gol imens în sufletele tuturor celor ce i-au cunoscut râvna, credinta si dragostea de Bisericã si de Neam. Acum, la ceas de despãrtire, având în fata ochilor inimii chipul sãu smerit si luminos, desi brãzdat de încercãri, suntem încredintati cã am dobândit în Ceruri un rugãtor la Tronul Preasfintei Treimi. Pãrintele Arhiepiscop Pimen s-a nãscut la 25 august 1929, din pãrintii Maria si Mihai Zainea, o familie de oameni credinciosi din localitatea Herãsti, comuna Greabãnu (judetul Buzãu), primind la botez numele Vasile. La 22 de ani a fost tuns în monahism la Mãnãstirea Neamt, primind numele de Pimen. În paralel cu studiile teologice, mânat de dragostea pentru artã sacrã, a urmat si cursurile Institutului de Arte Plastice din Bucuresti. De altfel, întreaga sa viatã a avut o preocupare constantã pentru restaurarea monumentelor, pentru a se reda demnitatea si frumusetea originalã a întregului patrimoniu al Moldovei de Sus – Bucovina.

Pãrintele Arhiepiscop Pimen a fost chip al monahului ascetic si plin de râvnã misionarã. Ca staret sau împlinind alte slujiri, si-a pus amprenta asupra unor asezãminte monahale precum Mãnãstirea Putna, Mãnãstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, Mãnãstirea Vãratec, Mãnãstirea Bistrita sau Schitul Durãu. În 1978 a fost numit de Patriarhul Iustin Moisescu ca Superior al Asezãmântului Românesc de la Ierusalim. În perioada 1980-1982, din încredintarea Patriarhului Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Sucevei, Arhimandritul Pimen Zainea a împlinit ascultarea de exarh al mãnãstirilor, pânã când a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. Din aceastã treaptã a slujirii bisericesti avea sã fie chemat Vlãdica Pimen, pe 24 ianuarie 1991, de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sã fie Pãrintele Arhiepiscop Pimen a fost, asadar, vreme de aproape trei decenii, Arhipãstor al Bisericii lui Hristos din Bucovina. A slujit cu toatã fiinta sa aceastã binecuvântatã Eparhie, valorificând si întreaga sa experienta de viatã începutã în perioada interbelicã, continuatã în timpul rãzboiului si apoi în timpul regimului comunist. În ultimii 30 de ani a ostenit cu râvnã în slujirea de Arhiepiscop, impunându-se nu atât prin autoritatea functiei si prin mecanisme de ordin institutional, ci prin trãirea sa duhovniceascã, prin felul sãu direct de a fi si de a se exprima, prin firescul raportãrii la Dumnezeu si la oameni. Era impresionantã dragostea sa fatã de tarã, fatã de Istorie, fatã de Putna Sfântului Voievod Stefan cel Mare. Durerea pe care o purta mereu în inimã avea forma acelei hãrti în care România cuprinde si Moldova de dincolo de Prut. Era dedicat pânã la a se neglija pe sine lucrãrii de sprijinire a celor aflati în suferintã si, în mod special, a bãtrânilor. De-a lungul anilor, a putut fi vãzut lucrând alãturi de muncitori pe santier la cãminul de bãtrâni al Arhiepiscopiei cu aceeasi fireascã atitudine pe care o avea apoi slujind, predicând, prezidând sedinte administrative. Era atitudinea omului convins cã orice lucrare din Bisericã este importantã si cã lui Hristos Domnul slujim în primul rând în fata Sfintei Mese, dar si aplecându-ne asupra picioarelor celor mai nãpãstuiti dintre pãmânteni. IPS Pimen va rãmâne în memoria contemporanilor si prin neobosita sa strãdanie pentru redobândirea bunurilor bisericesti confiscate, lucrare ce nu a putut fi împlinitã pânã la capãt, ceea ce a cauzat multã mâhnire venerabilului Arhiepiscop. Prin slujirea sa, IPS Pimen a fost una dintre vocile puternice ale Bisericii din ultimele decenii. A fost colaborator apropiat al Patriarhilor Iustin si Teoctist, dar si frate mai în vârstã si un sprijin al ierarhilor din Moldova ultimilor 30 de ani. Era iubit de preoti, de cãlugãri, de poporul dreptcredincios. Pe 4 martie 1991, la Suceava, în ziua întronizãrii sale ca Arhiepiscop al Sucevei si Rãdãutilor, IPS Pimen exclama, fericit cã a revenit în Bucovina: „M-am întors acasã!”. Despãrtindu-se vremelnic de noi, avem încredintarea cã, înfãtisîndu-se Dumnezeului Celui în Treime Preaslãvit, va rosti aceleasi cuvinte, dar cu o desãvârsitã bucurie: „M-am întors Acasã!”. Îndemnãm, în aceste zile, a înãlta cu totii rugãciuni pentru ca sufletul IPS Pimen sã fie primit în Împãrãtia neînseratã a lui Dumnezeu. De va fi sãvârsit, ca orice om, pãcate în aceastã viatã, avem nãdejde cã ele au fost sterse prin milostivire dumnezeiascã, totodatã având încredintarea cã s-a adãugat, în Ceruri, un rugãtor pentru bunul mers al Bisericii Ortodoxe Române, pentru întãrirea în credintã si în fapte bune a clerului si credinciosilor din Moldova.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!”.

† Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Loctiitor de Arhiepiscop al Sucevei si Rãdãutilor

† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului si Bacãului

† Ignatie, Episcopul Husilor

† Calinic Botosãneanul , Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor

† Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Rãdãutilor




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ