O exoplanetă recent descoperită îi poate ajuta pe astronomi să înţeleagă mai bine atmosfera planetelor telurice, putând reprezenta pentru astronomie ceea ce Piatra din Rosetta a reprezentat pentru descifrarea hieroglifelor, scriu Space.com, Reuters şi AFP, preluând un studiu publicat de revista Science, potrivit Agerpres.
Planeta Gliese 486 b orbitează în jurul unei stele din categoria piticelor roşii, la 26 de ani-lumină de Soare, şi este de aproximativ 1,3 ori mai mare şi de 2,8 ori mai grea decât Terra, conform studiului citat. Exoplanetele sunt planete din afara Sistemului nostru Solar.
Gliese 486 b încheie o rotație completă în jurul stelei sale la fiecare 1,47 zile terestre şi traversează spaţiul trecând prin faţa stelei sale, din perspectiva noastră de pe Terra, ceea ce o face mult mai uşor de studiat. În plus, astronomii au reuşit să măsoare masa acestei stele şi au ajuns la concluzia că are aproximativ 30% din masa Soarelui.
Echipa de astronomi care a descoperit planeta Gliese 486 b a ajuns la concluzia că temperatura medie la suprafaţa sa este de aproximativ 430 de grade Celsius – fiind probabil suficient de „rece” pentru a menţine o atmosferă, dar şi suficient de fierbinte pentru a putea studia respectiva atmosferă de la distanţă.
Combinaţia de „caracteristici fizice şi orbitale ale lui Gliese 486 b o confirmă drept Piatra din Rosetta pentru cercetarea atmosferelor exoplanetelor telurice”, conform coordonatorului acestui studiu, Trifon Trifonov, de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Heidelberg, Germania.
Piatra din Rosetta, descoperită în 1799, este o stelă egipteană, datând din anul 196 î.Hr., din timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea, care are trei inscripţii ale aceluiaşi text în trei limbi antice diferite, ceea ce a permis descifrarea hieroglifelor, scrierea vechilor egipteni.
Un an pe Gliese 486 b durează o zi și jumătate pe Terra
Trifonov şi colegii săi au descoperit planeta Gliese 486 b folosind spectrograful CARMENES („Calar Alto high-Resolution search for M dwarfs with Exo-earths with Near-infrared and optical Echelle Spectrographs”), care este instalat pe telescopul cu diametrul de 3,5 metri de la Observatorul Calar Alto din Spania.
CARMENES descoperă planete prin metoda „vitezei radiale”, identificând mici fluctuaţii în mişcarea unor stele, provocate de atracţia gravitaţională exercitată asupra lor de planete aflate pe orbită. Acest instrument a identificat o astfel de mică fluctuaţie în cazul stelei Gliese 486 b, o fluctuaţie care se repetă la fiecare 1,47 de zile terestre.
Apoi, după descoperirea planetei, astronomii au început să o studieze cu ajutorul telescopului spaţial TESS, aparţinând NASA (Transiting Exoplanet Survey Satellite). După cum o sugerează şi numele, TESS poate observa exoplanetele detectând micile fluctuaţii din luminozitatea stelelor pe care acestea le tranzitează, atunci când exoplanetele trec prin faţa respectivelor stele, din perspectiva telescopului TESS.
La rândul său, TESS a identificat o scădere de strălucire a stelei Gliese 486 b, care se produce la interval de timp de 1,47 zile, confirmând descoperirea făcută cu spectrograful CARMENES.
Ulterior, echipa coordonată de Trifonov a început să studieze datele obţinute de instrumentele TESS şi CARMENS pentru a afla mai multe despre noua exoplanetă. De asemenea, cercetătorii au apelat şi la un alt instrument, spectrograful MAROON-X („M-dwarf Advanced Radial-velocity Observer of Neighboring Exoplanets”), instalat pe Telescopul Gemini North (8,1 metri în diametru) din Hawaii.
