0.7 C
Vaslui
04-dec.-2022

Au primit în dar o casã!

- Advertisement -

Datoritã unor oameni cu inimã mare au si ei un acoperis deasupra capului

DESTIN În urmã cu o lunã dormeau toti patru sub cerul liber, între patru pereti cãrora le lipsea acoprisul, însã, ca o ironie amarã, nu si… o usã! Un culcus fãcut din haine vechi pe pãmântul rece, înlocuia patul si, în genunchi, cu caietul pus pe un soi de noptierã veche, George, scolarul familiei, îsi scria primele sale teme, zi de zi, sub “amenintarea” ploii. Povestea lor a ajuns însã, pe 16 septembrie, în ziarul Vremea Nouã. Din acea zi, pentru acesti oameni viata a luat o întorsãturã la care nici n-au îndrãznit sã spere pânã atunci!

SPERANTÃ Viata familiei Raicu s-a schimbat în mai putin de o lunã datoritã oamenilor cu suflet. Descoperiti într-o margine de oras, într-un câmp ce mai are mult pânã va deveni cu adevãrat “noul cartier Dacia” al Husului, cei doi pãrinti si copiii lor de 5 si respective 7 ani, îsi duceau zilele sub cerul liber. Primiserã de la Primãrie un petec de pãmânt pe care au încercat sã îsi facã singuri o locuintã. Farã niciun spijin de la nimeni, Victoria si sotul ei nu au reusit sã înalte decât cei patru pereti, cãrora sã le punã si… o usã. Deasupra, norii toamnei “priveau” în casa lor si zi si noapte… În aceste conditii au fost gãsiti cei patru, care însã nu se plângeau de soarta lor, ci de faptul cã… micul George, devenit de anul acesta scolar, “îi va fi greu sã îsI facã temele, când afarã va ploua”. Povestea lor, cititã în paginile ziarului Vremea Nouã, i-a emotionat pe multi oameni cu suflet si chiar din acea zi, cei patru au simtit cã viata lor nu va mai fi aceeasi.

“Un înger de femeie ne-a ajutat”!

LECTIE DE VIATÃ Si s-a schimbat! Astãzi, dupã nici o lunã, maghernita de ieri parcã a dispãrut si locul ei a fost luatã de o cãsutã în toatã regula, care, desi mai are mult pânã sã fie terminatã, are o camera caldã cu paturi curate si, foarte important, o mãsutã comodã la care George îsi scrie temele, ca orice scolar silitor. De unde a venit stropul de noroc, ce le-a schimbat viata, Victoria abia asteptã sã spunã. “Chiar vã rog mult sã mã lãsatI sã spun cine ne-a ajutat. O doamna din Iasi, Gabriela Matei se numeste. Dumneaei si sotul împreunã au citit despre noi si au spus cã le-a fost milã. Nu am cuvinte sã spun cât îi multumim. Ne-a adus boltari, ne-a adus lemnãrie, tabla pentru acoperis, paturi, cam tot ce vedeti. Nu ne-au cerut nimic în schimb si s-au purtat frumos cu noi. Mi-e si rusine de acesti oameni, cât au putut ei sã ne ajute”, povesteste Victoria, arãtând fiecare obiect primit de la binefãcãtoare sa, Gabriela Matei, patroana unei firme din Iasi, “Flora-Land”. “Un înger de femeie ne-a ajutat. Nu am cuvinte sã vã spun. Nici nu am crezut-o când ne-a spus cã se va întoarce si ne va aduce si mobilier si ne va ajuta sã facem si acoperisul. Dar ea s-a întors si tot ce a spus, a fãcut. Dumnezeu o va rãsplãti pentru tot ce a fãcut pentru noi”, a mai spus huseanca. “La mine acasã e acum foarte frumos”, au fost singurele cuvinte pe care le-a rostit George, arãtând primul “foarte bine” pe care l-a luat de când nu îsi mai fae lectiile sub cerul liber.

BUNÃTATE

“Noi n-am crezut vreodatã cã cineva, niste strãini, vor vrea sã ne ajute atât de mult”

“Dacã pãrintii nostri nu ne-au ajutat, cum sã te ajute altii?”, se întreabã Victoria si acum, cu ochii plini de lacrimi. “Noi, aici, în câmp, n-am stiut, dar ne-a spus cineva cã chiar am apãrut în ziar. Si ne-am trezit aici prima datã, cu un domn doctor, Jan se numeste. Este din Vaslui. Dânsul ne-a ajutat primul. Eu am spus cã glumeste, dar dânsul s-a purtat frumos si a spus cã a citit despre noi în ziar si cã îi pare rãu cã pe lume sunt oameni care trãiesc asa”, spune femeia, frãmântându-si mâinile de emotie. Apoi, gestul fãcut de ieseanca Gabriela Matei si familia ei au întregit micile ajutoare primite si de la alti oameni cu suflet. “Doamna Gabriela ne-a fãcut si o mare bucurie, cã dupã ce ne-a ajutat, l-a si angajat la dânsa la firmã pe sotul meu. I-a dat un loc de muncã. I-a dat o pâine pentru viitor, cum s-ar spune. Oare cum sã îI multumesti la un asa om?!”…

Acum o lunã de zile, cei doi copii dormeau direct pe pãmânt, acoperiti cu pãturi.
George si-a fãcut prima sa lectie în clasa I, în genunchi pe un mobilier.
Ieri, cei doi copii aveau fiecare, pãtutul lui si erau foarte fericiti.
George a luat primul sãu FB si îsi face acum constiincios temele la biroul sãu
- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

6 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.