Boboteaza este sãrbãtoarea sfintirii tuturor apelor din lume, dupã cum Iisus s-a coborât în râul Iordan pentru a fi botezat de Ioan Botezãtorul. Este de asemenea o ocazie pentru recunoasterea Sfintei Treimi, cãci se aratã în acelasi timp Fiul ce vine sã se boteze, vocea Tatãlui si Sfântul Duh ce se coboarã asupra lui Iisus în chip de porumbel.
În tãrile cu traditie ortodoxã, în special în România, Grecia si Rusia, slujba de Boboteazã nu are loc în bisericã, ci lângã o apã curgãtoare sau o fântânã. Acesta este momentul în care preotul aruncã în apa înghetatã o cruce, iar bãrbatii se aruncã dupã ea. Cel care o aduce înapoi la mal va avea noroc tot anul. Dupã slujbã, credinciosii primesc agheasma mare, apa sfintitã, cu puteri deosebite, care vindecã trupul si sufletul. Se spune cã sunt suficiente doar câteva picãturi din aceasta pentru vindecarea sterilitãtii sau pentru a scãpa de patima alcoolului. Agheasma mare este pãstratã cu sfintenie, lângã icoanã, tot anul, pentru a fi folositã ca leac de boli si pentru dezlegarea farmecelor. Ea nu se altereazã în timp, iar dacã totusi devine vâscoasã sau capãtã gust neplãcut, se spune cã cineva din casa respectivã a comis un mare pãcat sau casa este blestematã.
Boboteaza la moldoveni
În ziua de Boboteazã are loc sfintirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregãtirea acestui moment se face, si astãzi, cu multã atentie, în fiecare comunitate. Locul de desfãsurare a slujbei se alege împreunã cu preotul, de obicei într-un spatiu mai larg – unde sã fie cel putin o fântânã -, în imediata vecinãtate a unei ape curgãtoare, în gospodãria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se pune în vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheatã. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se afla în mod normal în curtea bisericii, se desfãsoarã întreg ceremonialul religios, la care participã toata suflarea comunitãtii. La Bârlad, traditia crucii de gheatã se pãstreazã la Biserica « Sf. Ioan », unde este paroh preotul Eugen Stoian. Dupã slujba de sfintire a apei, transformatã în agheasmã, fiecare enorias îsi ia apa sfintitã în vasele de lemn sau de sticlã cu care a venit de acasã. Pe drumul de întoarcere tãranii mai strigã si astãzi « Chiraleisa » – pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cât mai mare a cânepii – si toarnã câte putinã agheasmã în toate fântânile întâlnite în cale. Odatã ajunsi acasã, oamenii sfintesc cu agheasmã sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadã, casa si interiorul casei.
Boboteaza – practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice
Boboteaza cumuleazã elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adãugându-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. În Moldova, purificarea aerului se fãcea, cândva, prin focuri si fumegatii, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceastã manifestare avea loc imediat dupã sfintirea apei, când tinerii se retrãgeau pe locuri mai înalte, având asupra lor cãrbuni aprinsi ce fuseserã folositi anterior la aprinderea secãluselor, si aprindeau focurile de Boboteazã. Rugul era fãcut din vreascuri si frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau si dansau în jurul focului si sãreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credinta cã vor fi feriti, astfel, de boli si de pãcate. La plecare, fiecare lua cãrbuni aprinsi cu care, odatã ajunsi acasã, afumau pomii din livadã în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folositã ca încãrcãturã pentru secãluse crezând cã, în acest fel, casa va fi feritã de primejdii, mai ales de trãsnete.
