Călugărul iubăreț de la Bujoreni a uitat făgăduințele de căpătâi: a zămislit un copil și și-a luat tălpășița!

SEMNE DE ÎNTREBARE… O poveste incredibilă de dragoste s-a petrecut, în urmă cu doi ani de zile, în județul Vaslui. Protagoniștii: o bârlădeancă și un preot călugăr. Este vorba, mai exact, despre părintele Atanasie de la Mănăstirea Bujoreni. Din dragostea lor a rodit un copil – o fetiță care, în prezent, are cinci luni și care nu a apucat să-și cunoască tatăl. Povestea de dragoste a ajuns și la urechiile Episcopului Hușilor, care a luat o decizie drastică: excluderea din monahism a preotului călugăr Atanasie. Reprezentanții Episcopiei spun că au luat această decizie pentru că abaterea săvârșită de părintele Atanasie este una peste care nu se putea trece, dar și pentru a-i da șansa acestuia să-și poată crește copilul. Iubita părintelui crede că, de fapt, tatăl fetiței ei nu a fost exclus din monahism, ci doar retras la un schit din afara județului Vaslui pentru că circulara Episcopiei Hușilor a fost trimisă doar protopopiatelor locale. Părintele Atanasie nu ar fi la prima poveste de acest fel, pentru că ar mai avea un copil, însă dintr-o altă relație. Această abatere i-ar fi adus un canon de tăcere, care s-a întins pe durata a șapte ani. Din 2010 până în 2017, părintelui Atanasie i-a fost interzis să țină slujbe, însă acest canon nu ar fi fost respectat. Apreciat în toată țara, inclusiv de vedete care apar zilnic la televizor, călugărul de la Bujoreni și-a văzut în continuare de slujbe, pe care le-a ținut în mai multe județe din sudul țării, unde mergea chiar împreună cu iubita sa. În toți acești ani, tânăra bârlădeancă spune că părintele Atanasie ar fi făcut-o să creadă că au un destin împreună și chiar a convins-o să nu avorteze copilul, promițându-i că va avea grijă de ea pentru tot restul vieții. La o lună după ce a aflat că va deveni tată pentru a doua oară, călugărul a rupt orice cale de comunicare cu femeia, motiv pentru care aceasta a început să-l caute, prima dată la mănăstire, apoi la Episcopie și Mitropolie, iar acum prin intermediul presei. Pârât superiorilor, părintele Atanasie a recunoscut că a încălcat una dintre cele trei făgăduințe ale vieții de monah, castitatea, motiv pentru care la începutul acestui an a fost exclus din monahism și i s-a interzis să mai poarte haina monahală.

Despre istoria, misiunea și importanța monahismului s-a scris încă din cele mai vechi timpuri, iar în această perioadă plină de încercări pentru toată lumea, privirea ne este îndreptată din ce în ce mai des spre acești oameni simpli la port, smeriți la chip, evlavioși în viața de fiecare zi și sârguincioși pentru cele sfinte. Monahii fac tot posibilul ca în viața lor să transpară mesajul Evangheliei, deoarece ei nu au ales acest fel de viață datorită faptului că se simțeau superiori restului comunității, ci din dorința sinceră de a se dedica total slujirii lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, credincioșii, mai mult sau mai puțin familiarizați cu acești smeriți slujitori, îi solicită adesea să-i poarte în rugăciune, fiind convinși că monahii sunt oamenii lui Dumnezeu, oameni care își dedică cea mai mare parte a vieții lor vorbirii cu Dumnezeu, adică rugăciunii.

Relatia de dragoste care a început cu un număr de telefon „uitat” într-o carte

Județul Vaslui nu duce lipsă de monahi dedicați slujirii lui Dumnezeu, iar unul dintre cele mai cunoscute lăcașuri ale acestora este Mănăstirea Bujoreni de lângă Bârlad, spre care, în fiecare an, mii de credincioși se îndreaptă pentru a-și găsi liniștea sufletească. Cu același gând și-a îndreptat pașii spre Bujoreni și A. V, o tânără din Bârlad, care în 2009 tocmai trecuse printr-o pierdere a unei ființe dragi. „Prima dată am ajuns la mănăstirea Bujoreni în anul 2009, împreună cu niște prieteni. După ce au fost și au vorbit cu părintele Atanasie, prietenii m-au sfătuit să merg și eu, să stau de vorbă cu el măcar două minute. În acea perioadă, trecusem printr-un deces în familie și simțeam nevoia să stau de vorbă cu cineva. Acele două minute s-au transformat într-o oră și ceva. În momentul când să plecăm, părintele s-a dus până în chilie la el și s-a întors cu o carte foarte frumoasă pe care mi-a dat-o mie. Am deschis cartea, iar pe una dintre pagini era scris numărul lui de telefon. Mi-a spus că dacă voi avea probleme, să-l sun, că mă va ajuta. Eu m-am întors cu cartea acasă, dar nu l-am mai sunat pentru că nu am simțit nevoia.

După aproape un an de la acea vizită la mănăstire, l-am sunat din cauza unei neliniști sufletești pe care o aveam. Se întâmpla în 2010, iar de atunci ne-am apropiat din ce în ce mai mult, dar doar ca prieteni. Niciodată nu a încercat să se dea la mine. Poate cel mai îndrăzneț gest al lui a fost să mă țină de mână și atât, nimic mai mult. Nu m-am simțit jignită, nu m-am simțit constrânsă în vreun fel. Vorbeam orice cu el, eram foarte deschiși unul cu altul și mă sprijinea din toate punctele de vedere. Câteodată mergeam eu la mănăstire, altădată venea el la Constanța, unde locuiam eu în acea perioadă, dar nu neapărat să mă vadă pe mine, ci să țină slujbe pentru că pe atunci părintele Atanasie mergea peste tot în țară. Era foarte solicitat”, a povestit tânăra.

De la dragostea platonică la o sarcină mai puțin dorită

După mai bine de zece ani de discuții, relația dintre părintele Atanasie și tânăra din Bârlad a trecut într-o altă etapă. „În 2020, legătura dintre noi a trecut la un alt nivel, în sensul că el a început să facă pași concreți. Mi-a promis că va avea tot timpul grijă de mine, că îmi va fi alături toată viața. I-am propus ca împreună cu cei doi copii pe care îi am din prima căsătorie să merg două zile la mănăstire, să ne deconectăm de viața asta de oraș. Ne-am dus acolo și practic așa a început relația să se cimenteze. Timpul a trecut, el, într-adevăr, a fost tot timpul alături de mine și m-a susținut, până în septembrie 2021, când am rămas însărcinată. Prima dată n-am luat în calcul această variantă, am pus stările pe seama stresului, pentru că eu în acea perioadă făceam naveta la București, unde urmam cursurile unei școli de yoga. Am vrut să devin instructor de yoga, iar acest stres și efortul fizic am crezut eu că sunt de vină pentru problemele mele de sănătate. Când am fost convinsă că sunt însărcinată, i-am spus și lui, însă el a fost foarte calm la aflarea veștii, mult mai calm decât mine. Ulterior, aveam să aflu că nu era pentru prima dată când afla el că va deveni tată. Eu nu am vrut să păstrez acest copil pentru că îmi dădea toate planurile peste cap. Îmi doream să mă angajez, să interacționez cu persoane de vârsta mea, să-mi fac un rost în viață, nu aveam de gând sub niciun chip să mă întorc la scutece. Înainte de toate, sarcina m-a împiedicat să-mi duc la bun sfârșit planurile pe care le aveam cu yoga, inclusiv exercițiile pe care le făceam. În al doilea rând, am avut probleme mari pentru că a fost o sarcină gemelară, iar unul dintre copii l-am pierdut. I-am spus că sunt însărcinată, dar că nu vreau să fiu nici mamă pentru copilul lui, nici soția lui. I-am spus că decizia mea ar trebui să primeze pentru că, înainte de toate, e vorba de corpul meu, de sănătatea mea. I-am mai spus că eu acest copil nu l-am făcut de una singură și dacă decid să-l avortez ar fi normal ca el să mă susțină din toate punctele de vedere. Cu puterea lui de convingere, m-a făcut să mă răzgândesc și să păstrez sarcina, promițându-mi că-mi va fi tot timpul alături. Nu vedeam asta întâmplându-se pentru că viața lui era la mănăstire, ceea ce se bătea cap în cap cu viața de părinte de copii”, a povestit tânăra.

Vizita la părintele Calistrat

Potrivit femeii, părintele Atanasie îl avea ca duhovnic pe părintele Calistrat de la Iași, cel care în această perioadă se află în centrul unui imens scandal, după ce a lovit o enoriașă. „Vestea că sunt însărcinată i-am dat-o de Sfânta Parascheva, în perioada 14-15 octombrie, iar pe data de 17 octombrie, el a plecat în Egipt, într-o excursie, unde a stat aproximativ o săptămână jumătate. De acolo îmi scria mesaje în fiecare zi, mă suna în fiecare seară. Îmi spunea că vom trece peste toate împreună, că suntem ca și căsătoriți, numai că fără document. S-a întors în țară după o săptămână jumătate, într-o duminică, iar noi trebuia să ne vedem miercuri. În acea perioadă a avut loc prima ruptură mai puternică între noi pentru că el dorea să fie împreună cu mine, relația noastră să fie cunoscută de toată lumea, dar în același timp dorea să și slujească. A vrut o parohie, să devină preot. L-am sfătuit să meargă la Iași, la părintele Calistrat, care îi era duhovnic. Mi-a spus că nu poate face asta pentru că părintele e foarte supărat pe el. Părintele Calistrat știa de relația noastră și l-ar fi certat că era cu mine. Eu nu i-am cerut niciodată părintelui Atanasie să renunțe la viața de mănăstire sau la a sluji pentru a fi cu mine. Eram conștientă că acest lucru nu avea cum să se întâmple cu un om care și-a dedicat aproape întrega tinerețe vieții monahale. L-am lăsat să ia singur alegerile pe care le-a considerat cele mai bune de cuviință. La un moment dat, mi-a spus că nu mai poate trăi așa, că în interiorul său se duce o luptă permanentă, că la biserică e un ipocrit și un mincinos și că nici față de mine nu e corect. Și-a luat inima în dinți și, într-un final, a plecat la Iași, la duhovnicul său. După vizita la părintele Calistrat, eu n-am mai știut de existența părintelui Atanasie timp de cinci săptămâni. Nu am știut nici dacă mai trăiește, nici dacă a plecat din țară, absolut nimic. Avea telefonul închis. Am aflat ulterior că i s-a dat un canon de tăcere, ceea ce nu a fost primul în cazul său, pentru că a mai primit unul în 2010, după ce s-a aflat că are un alt copil, cu o femeie cu patru ani mai mare ca el. Atunci a fost retras de la slujbă timp de șapte ani, până în 2017, însă acest canon nu a fost respectat pentru că el ținea slujbe peste tot în țară, mai puțin în județul Vaslui. Am vorbit cu un preot din județul Neamț care mi-a spus că este o mare măgărie ceea ce se întâmplă în cazul nostru pentru că singurul canon care se poate da este ca monahul să fie exclus din mănăstire pentru a-și putea crește copilul. Canonul de tăcere este ca o fugă de responsabilitate.”

În căutarea amorezului

Speriată că iubitul ei nu mai dă niciun semn de viață, tânăra a pornit în căutarea monahului. „Nu mi-a convenit felul cum m-a tratat, faptul că timp de mai bine de o lună nu a mai dat niciun semn de viață, motiv pentru care m-am dus după el. În primă fază am mers la mănăstirea Bujoreni, unde un preot mi-a spus că părintele Atanasie e plecat la slujbă, la Tanacu. Am mers la Tanacu unde, într-adevăr, l-am găsit. A înghețat când m-a văzut. A crezut probabil că voi face un scandal imens de fața tuturor, dar m-am abținut. Am așteptat să se termine slujba, iar apoi i-am spus că de întors la Bujoreni se va întoarce cu mine, ceea ce s-a și întâmplat. A avut loc o ceartă foarte urâtă în parcare la mănăstirea Bujoreni. Nu mi-a dat nicio explicație pentru dispariția lui, discuția se îndrepta spre o despărțire iremediabilă, însă nu știu cum s-a întâmplat, că la sfârșitul acelei ședințe din mașină, iar ne-am îmbrățișat, iar ne-am promis iubire unul altuia, însă încrederea nu mai era aceeași. Zilele următoare m-am simțit foarte rău. Nu puteam accepta gândul că eu, împreună cu cei doi copii și cu cel cu care eram însărcinată putem fi doar simple jucării în ochii cuiva, de care te poți despărți la fel de simplu ca o bătaie de deget. Am mers din nou la mănăstire, de data asta împreună cu copiii. Am avut din nou o discuție aprinsă cu el, la finalul căreia am stabilit că mă voi întoarce la Bârlad a doua zi dimineață. El a mers la slujbă, apoi s-a întors la mine să-mi spună că nu pot sta până a doua zi în mănăstire și că trebuie să plec în seara aia. Am rămas fără reacție. Apoi a adăugat că pot să mă duc la Patriarhie, la Mitropolie, că nimeni nu-i poate face nimic. Nu-mi venea să cred ce aud pentru că eu niciodată nu am urmărit să-i fac vreun rău în felul ăsta, adică să-l pârăsc superiorilor. Nu-i vedeam sensul acestui demers pentru că nu poți să-i faci rău unei persoane pe care o iubești. Mi s-a părut o chestie foarte urâtă din partea lui. Cearta a continuat în seara aia, iar dimineața am plecat acasă. Supărați nu aveam cum să fim pentru că stabilisem că ne despărțim, însă nici fericiți nu eram. A urmat o nouă vizită la Calistrat, iar de atunci nu mai știu nimic de părintele Atanasie. Din toamna anului trecut, nu a mai dat niciun semn.”

Prioritatea zero a femeii: avortul

Cu o relație care scârțâia din ce în ce mai tare, A.V. a luat din nou în calcul să întrerupă sarcina. „Am vorbit cu starețul Mănăstirii Bujoreni. I-am explicat că sunt însărcinată cu un bărbat cu care nu am mai vorbit de câteva zile și l-am rugat să mă ajute cu un sfat, nespunându-i că e vorba chiar de un călugăr de-al său. Mi-a zis că trebuie să vin cu bărbatul la mănăstire, că trebuie să-l convingem să mă ia de soție. Când i-am spus că e vorba de părintele Atanasie, i-a căzut fața. Părea și surprins, dar în același timp mi s-a părut că îl încânta situația în care se afla călugărul său. Când m-am dus la stareț nu m-am gândit la niciun fel de consecință, doar să-mi văd eu problema rezolvată, adică să mă duc la doctor. Cum nici părintele Atanasie, nici diaconul Spiridon nu-mi mai răspundeau la telefon, am zis să merg la superiorul lor, în speranța că această problemă se va rezolva în vreun fel. În acel moment, vedeam prioritate principală această sarcină pe care nu doream să o duc până la capăt. Speram ca starețul să-l sune pe Atanasie, ceea ce nu s-a întâmplat. Nu l-a interesat nicio clipă povestea de dragoste dintre mine și părintele Atanasie, nu a vrut să știe cum s-a ajuns în situația de a avea un copil împreună, din start eu am fost cea vinovată pentru această sarcină, că eu am tras de părintele Atanasie. În ochii starețului, eu eram întruchiparea a ce e mai rău. Mi-a spus că dacă voi merge mai departe cu plângerile mele nu voi avea niciun succes, pentru că episcopul e ca și el. Aici trebuie să mărturisesc că nu știu la ce s-a referit, probabil s-a referit la caracter.”

Făgăduințele de căpătâi ale călugărilor: sărăcia, castitatea și ascultarea

După ce a fost pârât superiorilor, părintele Atanasie a fost chemat la Episcopia Hușilor, unde a recunoscut atât relația cu femeia din Bârlad, cât și faptul că a lăsat-o însărcinată. După această „spovedanie”, Episcopul Ignatie a decis să-l excludă pe părintele Atanasie din monahism. Femeia se teme că circulara trimisă de conducerea Episcopiei are valoare doar în protopopiatele din județul Vaslui, iar monahul Atanasie ar fi protejat de Biserică, găzduit la un schit din afara județului. „După discuția cu starețul de la Bujoreni, la o distanță mică de timp, am mers la Huși, la Episcopul Ignatie, împreună cu protopopul de Bârlad, părintele Lăiu. Eu, între timp, aflasem că părintele Atanasie e, în continuare, în sistem, adică trimis la un schit. Informația am primit-o de la o sursă din sistem, un preot important, care mi-a spus că tatăl fetiței mele a primit, din nou, un canon de tăcere. Nu e la Bujoreni, dar se află în altă parte, la un schit din afara județului Vaslui. I-am spus părintelui Ignatie că am aflat că tatăl copilului meu e în continuare în sistem, doar că se află sub canon de tăcere. Părintele Ignatie a exclus din start această variantă și m-a asigurat că a emis o circulară prin care l-a exclus pe părintele Atanasie din viața monahală. Mi-a spus că deși nu are voie, el va face o concesie și îmi va arăta această circulară. Mi-a arătat cinci-șase pagini în care se scria doar despre desfrâu, despre cât de desfrânat a fost părintele Atanasie. Am citit tot și niciunde nu scria despre copil, despre faptul că părintele m-a lăsat însărcinată. La o lună după discuția cu episcopul, un părinte îmi arată adevărata circulară, care nu corespundea deloc cu ceea ce văzusem eu în biroul Episcopului. Părintele Ignatie îmi arătase, de fapt, concluziile anchetei pe care Episcopia a făcut-o în acest caz, anchetă care, din punctul meu de vedere, nu corespunde cu realitatea pentru că acolo nu se specifica de niciun copil. În acel document se menționează doar despre o aventură pe care părintele Atanasie a avut-o cu mine și atât. Văzând că nimeni nu mă ajută să aflu unde este tatăl fetiței mele, pe 15 septembrie, anul acesta, am mers la Mitropolia Iași, unde am fost preluată de cel care se ocupă de anchetarea preoților de mir, nu de călugări. I-am spus și lui toată povestea. M-a întrebat dacă în momentul când l-am cunoscut pe Atanasie nu știam că e preot călugăr. A fost o întrebare care m-a deranjat foarte mult pentru că eu n-am făcut niciun fel de jurămint în fața lui Dumnezeu. Pentru mine, părintele Atanasie a fost un bărbat de care m-am îndrăgostit. A trecut un an și o lună, iar eu cresc acum trei copii singură, inclusiv pe fetița noastră de cinci luni, de care părintele Atanasie mi-a promis că va avea grijă pentru tot restul vieții lui. E al doilea copil pe care îl face și eu cred că se află la al doilea canon de tăcere. Pentru sistemul din care făcea parte, părintele Atanasie era o cheiță foarte importantă, un nod de legătură cu foarte multe persoane influente. Era duhovnic pentru multe vedete de televiziune. Eu nu vreau decât să-și asume responsabilitatea creșterii acestui copil, iar Biserica să nu-l mai țină ascuns, cu scopul de a-l readuce în cadrul vreunei mănăstiri peste câțiva ani”, ne-a mai declarat A.V., tânăra care a purtat în pântec fetița unuia dintre cei mai apreciați monahi din județul Vaslui.