Cred că, cel puţin în perspectivă istorică, orice mărturie privind viaţa, faptele şi spusele lui Ştefan cel Mare, aşezat în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă Română, trebuie lecturată cu maximă atenţie şi descifrată nu numai în funcţie de contextul turbulent al vremurilor respective ci şi ca valoare simbolică şi reprezentativă pentru ceea ce înseamnă poporul român în atât de lunga sa bătălie pentru păstrarea fiinţei sale naţionale. În acest sens, cred că nimeni nu poate avea vreun dubiu asupra faptului că Testamentul trebuie privit cu evlavie şi profund respect, înţelegând de ce un mare învăţat al neamului, Dimitrie Cantemir, a simţit că este de datoria sa de a-l introduce, ca mărturie istorică şi de înaltă înţelepciune, în lucrarea sa de căpătâi, Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman.
Citeste mai mult: adev.ro/qrnc2b