ISTORIE … LA PUIESTI Profesorul Valentin Rãscanu din comuna Puiesti, a fãcut o adevãratã exploatare a orizontului local din Puiesti. Sub aceastã denumire, „Cetãtuia/Puiesti” au „Strâmba” a apãrut un articol acum multi ani scris de regretatul profesor si etnograf Dan Ravaru. În „Cartea Puiestilor”, profesorul Dan Ravaru mentioneazã faptul cã „Cetãtuia/Strâmba” este o adevãratã „sintezã stratigraficã dezvoltatã pe parcursul a mai multor milenii”. Aceastã zonã a fost intens cercetatã de arheologul Ghenuta Coman (cercetãri personale), Vasile Palade – fost director al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, Nicolae Zaharia, Emilia Zaharia si Mircea Petrescu (Dâmbovita) – „Asezãri din Moldova de la paleoletic pânã în secolul al VIII-lea”.
Satul Cetãtuia/Strâmba este situat pe dreapta râului Tutova, într-o depresiune cu deschidere spre est. Cel mai probabil a fost un lac în care în urma miscãrilor tectonice s-a înclinat de la vest la est. Aceeasi formã de relief o întâlnim si în apropiere de localitatea Lãlesti, cu precizarea cã satul Lãlesti este situat de-a lungul vãii râului cu acelasi nume, nu în despresiune. Iatã ce ne-a destãinuit profesorul Valentin Rãscanu:
<<Fãrã sã am la cunostintã „Cartea Puiestilor” si de cercetãrile efectuate anterior la Cetãtuia/Strâmba, am început explorarea orizontului local, instinctiv, ca profesor de geografie la Scoala Gimnazialã Lãlesti, acum 13 ani. Încã de la prima iesire pe teren, am descoperit ceramicã si locuri interesante. Ce a urmat în aceastã perioadã întrece cu mult afirmatiile profesorului Dan Ravaru. Timp de peste 10 ani am explorat „Depresiunea Lãlesti” ori de câte ori îmi permitea timpul si vremea iar rezultatele a fost neasteptate. I-am dãruit aceastã denumire deoarece este o depresiune în miniaturã cu o singurã cale de acces si înconjuratã de dealuri înalte. Chiar dacã nu sunt de specialitate, cantitatea de ceramicã îmi confirmã cã a fost o asezare importantã, pe care initial am numit-o situl „Grigore”, dupã proprietarul terenului, care mi-a povestit si lucruri interesante despre un alt loc aflat pe proprietatea lui „Groapa Bivolilor”, dar si despre faptul cã în urmã cu multi ani au descoperit vase de ceramicã întregi în mal din care au fãcut ghivece pentru flori! Din acelasi loc am reusit sã recuperez douã vase de înhumare, unul aproape întreg, cu oase incinerate, un colier si o agrafã de cupru. Celãlalt era fragmentat. Ambele au fost predate muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, precum si o mare cantitate de ceramicã>>, a mentionat prof. Valentin Rãscanu.
Al doilea sit descoperit: „Iorga”
<<Preocuparea mea si diseminarea informatiei au dat roade peste asteptãri, elevii si localnicii oferindu-mi informatii sau chiar ceramicã descoperitã în timpul lucrãrilor agricole. Asa am descoperit si al doilea sit pe care l-am numit „Iorga” (tot dupã numele proprietarului) iar ceramica cenusie îmi spune cã este vorba de o altã asezare din altã perioadã (Suntana de Mures). Cantitatea de ceramicã este impresionantã, demonstrând cã era o asezare importantã sau un loc important de productie. Am fost surprins totodatã de mãiestria lucrãrilor, gura de vas cu buzele lipite ca un sãrut, fusaiole romboidale, care parcã l-au inspirat pe Brâncusi în realizarea coloanei infinitului sau cele sferice asemãnãtoare unui farfurii zburãtoare. La prima iesire am încercat sã fixez locul si am adunat o cantitate considerabilã de ceramicã. La a doua iesire am constatat cã fragmentele de ceramicã sunt rãspândite pe o suprafatã mult mai mare, iar cantitatea de ceramicã adunatã este cu adevarat impresionantã. Am descoperit, de asemenea, si mici fragmente de silex, dar nu si fragmente de ceramicã de Cucuteni. Cea de a treia iesire efectuatã chiar în acest an, confirmã afirmatia profesorului Dan Ravaru, chiar dacã este doar un mic fragment, reprezintã o dovadã clarã! Tot în acest an, am primit informatii de la elevi despre încã douã situri cu ceramicã care pot fi distincte sau parte din siturile confirmate „Bãrtãlusi – Mocani” si Romila, o zonã apropiatã de satul Cristesti>>, a mentionat pentru ziarul Vremea Nouã si cititorii lui, profesorul Rãscanu.
În final, se poate spune cã prof. Valentin Rãscanu a ajuns la douã concluzii: prima se referã la faptul cã vorbeste de mai multe „comori”, nu de una singurã. A doua se referã la pozitia siturilor dacice, care ocupã culmile mai înalte cu orientare spre est – Strâmba, Lãlelesti, Zaharioaia (Gherghesti), Cuibul Vulturului (Pogana) .
<<Asezãrile mai „noi” de tip Suntana de Mures sunt localizate în partea inferioarã a culmilor, pânã aproape de firul apei, ceea ce indicã faptul cã fenomenele naturale extreme nu mai aveau aceeasi intensitate.
Am sesizat Primãria Puiesti în douã rânduri despre existenta unui important sit la Lãlesti, pentru a fi cercetat si trecut în RAN (Repertoriul Arheologic National. Cât de benefic ar fi pentru o familie sã petreacã câteva ore în naturã, unde copiii pot alerga liber pe un traseu asemãnãtor celui montan, dar accesibil si persoanelor cu o conditie fizicã mai slabã, cu privelisti minunate, dar mai ales cu o cheltuialã minimã, la o distantã de jumãtate de orã de oras!>>, a mai spus profesorul Valentin Rãscanu.
Felicitări pentru descoperiri și perseverență.
Succes în continuare.