spot_imgspot_img
15.6 C
Vaslui
28-mart.-2024

Conferinta semestrialã a preotilor din Episcopia Husilor s-a desfãsurat la Bârlad (FOTO)

- Advertisement -

CONFERINTÃ…La Bârlad, în prezenta Preasfintitului Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a avut loc Conferinta semestrialã a preotilor din cele trei protopopiate (Vaslui, Bârlad si Husi) ale Eparhiei. Evenimentul a avut loc în sala mare a Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad si a fost precedat de Sfânta Liturghie oficiatã la Biserica „Sfântul Ilie”. Invitatul întâlnirii a fost pãrintele prof. univ. dr. Ioan Emil Jurcan, titularul Catedrei de Istoria Religiilor din cadrul Facultãtii de Teologie Ortodoxã din Alba Iulia.

Pãrintele profesor a sustinut tema intitulatã: „Constiinta crestinã în lumea tensiunilor contemporane. Liturgicul ca asumare personalã, dincolo de rit”, care se încadreazã în tematica generalã a Anului omagial 2022, proclamat de Patriarhia Românã ca „An omagial al rugãciunii în viata Bisericii si a crestinului” si „An comemorativ al Sfintilor isihasti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama si Paisie de la Neamt”. În cuvântul introductiv, Ierarhul Husilor a amintit de faptul cã Liturghia oficiatã în prima parte a zilei dã consistentã si întâlnirii din cadrul conferintei si cã atunci „când punem totul sub harul slujirii liturgice, ceea ce vine dupã aceasta poartã amprenta întâlnirii noastre cu Dumnezeu”. Preasfintia Sa a fãcut referire la importanta rugãciunii si la locul pe care ar trebui sã i-l rezervãm în viata noastrã: <<Sfântul Teofan Zãvorâtul întelege rugãciunea ca fiind gândul cel mai bun, cel mai plenar, pe care omul I-l poate da lui Dumnezeu. Sfântul Teofan spune urmãtorul lucru: „Gândul la Dumnezeu sã fie mai limpede decât o durere de mãsea pe care o ai”. El dezvoltã putin aceastã idee, afirmând cã, în general, tinem minte durerea, ea este cea care lasã în noi anumite urme si simtim pânã în viscerele fiintei noastre atunci când ne doare ceva. Sfântul Teofan spune cã o durere – mai ales cea de mãsea – ne acompaniazã tot timpul, orice am face. Simtim impactul acestei dureri asupra întregului nostru trup, nu ne pãrãseste nicio clipã, nici chiar noaptea, dându-ne insomnii. Asa ar trebui – spune Sfântul Teofan Zãvorâtul – sã fie si rugãciunea noastrã – atât de limpede (clarã) si atât de mult sã simtim cã ne însoteste, ca orice durere care vine si se instaleazã în trupul nostru. Este greu. Niciunul dintre noi nu am ajuns la o asemenea mãsurã, pentru cã relatia noastrã cu Dumnezeu este intermitentã. (…) Din pãcate, suntem prea acaparati de metafore si credem cã tot ceea ce spunem noi în Bisericã nu mai are continutul real pe care ar trebui sã-l asumãm si sã credem în el – credem cã este o chestiune de expresie foarte frumoasã, care sunã bine si se rezumã la acest aspect. (…) În Pateric, un bãtrân este întrebat: „Care este lucrarea omului, pe care o urãste cel mai mult diavolul?”. Și rãspunde bãtrânul: „Rugãciunea”. Niciuna dintre lucrãrile pe care omul le face din punct de vedere spiritual nu o urãste diavolul atât de mult ca rugãciunea, pentru cã, prin rugãciune, noi vorbim cu Dumnezeu, ne întâlnim cu Dumnezeu. Dacã rugãciunea nu este trãitã, nu vom simti lucrarea ei în viata noastrã. Dacã vom face lucrurile mecanic, în virtutea unor rânduieli prescrise, fãrã sã simtim ceea ce este, ca stare, în spatele fiecãrui cuvânt din Liturghie, nu vom ajunge oameni ai duhului.>>, a precizat pentru tot clerul prezent la confeintã, PS Ignatie.

A urmat apoi expunerea pãrintelui profesor Ioan Emil Jurcan, care a vorbit despre constiinta sacrã (sensul în viatã) pe care preotii sunt datori sã o cultive într-o societate care are tendinta de a învesnici imanentul, identificând ca antidot gândirea si privirea teofanicã – sã vedem ceva dumnezeiesc în cel de lângã noi si în situatiile prin care trecem. De asemenea, pãrintele profesor i-a îndemnat pe cei prezenti sã redea oamenilor constiinta vesniciei, afirmând cã „preotul este mâna ridicatã spre cer”. Partea a doua a întâlnirii a fost rezervatã sesiunii de întrebãri si rãspunsuri. Fiecare preot prezent a primit din partea Ierarhului Husilor lucrãrile: Mica dogmaticã vorbitã. Dialoguri la Cernica – de Dumitru Stãniloae si Marc-Antoine Costa de Beauregard (editura Deisis, ed. a III-a, 2007); si Paraclisul si Acatistul Sfântului Nume al lui Iisus (cu câteva texte de Filocalie) de Nicodim Aghioritul si Teolipt al Filadelfiei (editura Deisis, ed. a II-a, 2013).

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

4 COMENTARII

  1. Episcoprostu vorbește despre noi (muritorii) că suntem „acaparați de metafore”, dar el se umflă în pene cu vorbe goale și limbaj de lemn ca să ne arate cât este de grandios în fața unui profesor universitar. Culmea prostiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.