AJUTOR… Vestea bunã care vine dinspre CJ Vaslui la începutul acestui an. Ca urmare a demersurilor fãcute de primãria comunei Costesti, celebrul „Pod al Doamnei”, din apropierea cunoscutului popas de la Stâna Costesti, trece la Consiliul Judetean, mai ales cã este într-o stare de degradare vizibilã. Decizia ar urma sã se ia la urmãtoarea sedintã a CJ, care se va desfãsura peste câteva zile. Podul ar urma sã fie reabilitat pe baza unor proiecte accesate de judet, însã este greu de crezut cã se vor ocupa cei de la CJ de acest obiectiv cãzut în uitare. Podul Doamnei este un pod din zidãrie de piatrã construit în anul 1841 pe teritoriul satului Chitcani, comuna Costesti, judetul Vaslui). Podul este situat pe drumul european 581, în apropierea Popasului Stâna Costesti. În imediata apropiere a acestui pod, conform Wikipedia, s-a aflat satul Docolina, localitate cu rezonantã istoricã unde a fost statie de postã.
Satul Docolina este atestat documentar într-un uric domnesc din 15 iunie 1433. Aici a fost întâmpinat Petru Rares, viitor domnitor al Moldovei (1527-1538, 1541-1546), de cãtre slujitorii domnesti trimisi de boieri si de mitropolitul Moldovei pentru a-i aduce vestea cã a fost numit voievod. Preluând aceastã legendã, Mihail Kogãlniceanu (1817-1891) precizeazã în “Un vis al lui Petru Rares“ cã în vadul Docolinei nu era niciun pod pe atunci, semn cã actualul pod s-a construit în apropierea locului unde a fost întâmpinat Petru Rares. Satul Docolina a ajuns proprietate domneascã în secolul al XVI-lea, probabil în cea de-a doua domnie a lui Petru Rares (1541-1546), când domnul a locuit mai mult la Bârlad, Vaslui si Husi. Drumul comercial ce trecea pe valea Bârladului a devenit drum domnesc în timpul domniei lui Ilias Rares (1546-1551). În valea Docolinei a avut loc în vara anului 1577 o luptã pentru ocuparea tronului Moldovei, între oastea lui Petru Schiopul, care venea dinspre sud, si cea a lui Ioan Potcoavã, care cobora dinspre nord. Confruntarea de la Docolina dovedeste existenta unui pod în aceastã zonã. În prima jumãtate a secolului al XIX-lea, vornicul Alecu Greceanu a înfiintat un rates pe lângã vechea statie de postã de la Docolina. Prin hrisovul din 15 februarie 1826, vornicul Alecu Greceanu obtinea dreptul sã organizeze la Docolina sase iarmaroace pe an si câte o zi de târg pe sãptãmânã. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), primul domn al Moldovei numit în baza Regulamentului Organic, a acordat o atentie deosebitã cãilor de comunicatii, în timpul domniei sale fiind realizatã o importantã retea de drumuri si poduri de piatrã, ce legau capitala Moldovei, Iasi, cu principalele centre comerciale din tarã si din strãinãtate. În acea perioadã, drumul de postã între Iasi si partea de sud a Moldovei traversa râul Bârlad pe un pod de lemn, care ajunsese în timp într-un stadiu de uzurã avansatã si nu mai prezenta nicio sigurantã pentru circulatie. Acest lucru este consemnat într-un raport din 1839 al Ministerului Treburilor din Lãuntru (echivalentul Ministerului de Interne din zilele noastre). În acel raport se mentiona cã “podul din sleahul Focsanilor de peste apa Bârladului (…) ar fi ajuns în cea mai proastã si slãbãnoagã putrezimea cherestelei”. În scopul executãrii lucrãrilor, s-au organizat trei licitatii la 10, 15 si 20 martie 1839, la care nu s-a prezentat niciun amator. Astfel, Ocârmuirea a decis ca lucrãrile sã se execute în regie proprie, fiind desemnat ca supraveghetor clucerul Panaite Vizanti de la Isprãvnicia Fãlciu. Lucrãrile au fost începute în 1839 si finalizate în 1841, forta de muncã fiind asiguratã de locuitorii satelor care fãceau parte din Ocolul Crasnei. Podul a fost deschis circulatiei la 8 noiembrie 1841. În anul 1956, ca urmare a alunecãrilor de teren în zona km 101-102, DN24 a fost deviat, construindu-se varianta Rãdesti (Crasna) pentru evitarea portiunii nesigure. Cu aceastã ocazie, s-a redus traficul pe vechiul pod numai cãtre satele Albesti si Rosiesti, podul trecând în administrarea drumurilor locale.
