.jpg "a")
SALVATI Flãmânzi, murdari si speriati, cinci frati din localitatea Bãltati au scãpat, ieri, din iadul de acasã. Însotiti de un executor judecãtoresc, reprezentantii Grupului de Interventie Rapidã Vaslui au scos din familie cinci copii cu vârste cuprinse între 2 si 12 ani, iar acest lucru a stârnit furia rudelor. Acestea considerã cã s-a ajuns aici din cauza rãutãtii vecinilor si nu a neglijentei pãrintilor. Tot ieri, la Vaslui, alti cinci frãtiori au ajuns în grija statului, dupã ce mama lor a luat darul bãuturii si a uitat care îi sunt îndatoririle. Conducerea Directiei de Protectia Copilului Vaslui spune cã, în acest an, numãrul minorilor scosi din familie aproape s-a dublat fatã de aceeasi perioadã a anului trecut.
Agitatie mare, ieri, la Bãltati. Însotiti de jandarmi, executorul judecãtoresc, specialistii de la Directia pentru Protectia Copilului si reprezentantii Prefecturii au intrat în curtea casei, hotãrâti sã punã în aplicare ordonanta presedintialã. Patru dintre micuti erau pe prispa casei, îmbrãcati sumar si murdari. Fetita mai mare se refugiase la o vecinã, speriatã la vederea atâtor necunoscuti. Obisnuiti sã actioneze în astfel de situatii, asistentii sociali au reusit sã-i calmeze pe cei mici, care nu întelegeau ce li se întâmplã si de ce trebuie sã plece din ceea ce ei numeau casã. Mama nu era lângã ei, fiind plecatã în sat dupã tigãri. Doar bunica din partea tatãlui, care i-a ocrotit cum a putut în toti acestia ani, s-a despãrtit cu greu de nepoti. „Ce mã fac eu fãrã copilasii mei?! Stiu cã le e mai bine asa, dar nu mã pot despãrti de ei! Mã doare sufletul sã-i vãd plecând”, plângea bãtrâna. Între timp, în drum, bunica din partea mamei se lupta cu vecinii, pe care i-a acuzat de reavointã. „Asta e urã personalã. Nu e corect! Fata mea se ocupã de copii, cã dacã nu le avea grija, nu îi mai fãcea. Eu i-am ajutat cât am putut. Ce sã le fac mai mult?! Sunt alti copii care trãiesc mai rãu, care furã si lor nu li se întâmplã asa ceva. Treaba asta nu rãmâne asa! Fata mea nu e acasã acum. Nu stiu unde e. Cred cã e în sat, dupã tigãri. Doar nu era sã ia copiii dupã ea sau sã îi bage în pod. Trebuie sã fumeze si ea, dar le poartã de grijã la copii. E o mamã bunã! La tarã nu sunt conditii ca la oras, dar copiii sunt în sigurantã”, a spus femeia. Aceasta a fost la un pas sã se ia la bãtaie cu o vecinã care i-a reprosat cã nu îi pasã de nepoti, ci doar de alocatiile lor. „Pãrintii muncesc pe unde pot, beau si fumeazã banii câstigati, iar copiii trãiesc din mila vecinilor. Vin si cer câte un ou la poartã, vai de capul lor! Alte femei le duc câte un blid de mâncare. Nu e posibil asa ceva! Nimic nu au mâncat azi, sunt jegosi, nu au nici ce îmbrãca! Mama lor îi trimite dupã tigãri, bãuturã. Îi amenintã cu moartea dacã nu fac ce le zice ea. E foarte bine cã i-a luat statul. Le dã o lingurã de mâncare, îi îmbracã, îi educã, scoate oameni din ei”, sunt de pãrere sãtenii. Oamenii i-au condus pe copii la masinã, i-au rugat sã nu plângã si i-au asigurat cã viata lor se va schimba.
„Eu nu pot fãrã tigãri, cafea si bere!”
Cei cinci frati trãiau în conditii greu de imaginat. Cu un tatã plecat la muncã în tarã si o mamã aflatã mai mereu în stare de ebrietate, copiii rãmâneau în grija unei bunici în vârstã de 80 de ani si a surorii mai mari. La cãderea serii, cele sase suflete se îngrãmãdeau pe un pãtut rupt, plin de cârpe murdare, într-un miros greu de suportat. Într-o oalã, pe plitã, borsul a prins mucegai, iar lângã masã, olita celor mici e plinã si stã acolo de multe zile. E o mizerie cruntã, dar asta nu o intereseazã pe tânãra femeie, care va aduce pe lume al saselea copil în mai putin de o lunã. „Sunt gravidã. Îl dau si pe ãsta si mã duc la muncã. Îmi strâng bani, îmi iau o casã si apoi îmi aduc copiii lângã mine. Sunt de acord cã le e mai bine asa, dar de ce nu m-au asteptat si pe mine, sã îmi dea un numãr de telefon, sã îi caut când o sã pot?! Nu sunt flãmânzi copiii mei. Au mâncat azi. Eu am fost sã îmi iau tigãri, cã eu fãrã cafea si fãrã tigãri nu pot trãi. Beau si un pahar sau douã de bere. Asa prind putere când mã duc la muncã în sat. Trãim din 2 milioane de lei vechi, alocatiile si din ce trimite el (sotul n.r.), cã munceste la Matca. Nu am alocatie complementarã de un an de zile, nu am ajutor social, de la Uniunea Europeanã nu mi-au dat o pungã de orez sau 1 kilogram de zahãr. Nimic. Pe mine nu mã ajutã nimeni. Copiii sunt murdari cã se joacã prin curte. Nu stau toatã ziua dupã ei, cã asa e la tarã. Nu am nici dero. Asta e rãutatea oamenilor! Dusmanii mei sã nu se bucure, cã eu îmi iau copiii înapoi”, a „tunat” Alina Tâmpãu, mama micutilor. Pânã la Vaslui, cei cinci frati s-au linistit, s-au bucurat de plimbarea cu masina si abia au asteptat sã primeascã jucãrii. „Aceastã mãsurã era imperios necesarã. Vorbim de doi pãrinti neglijenti, violenti si mari consumatori de alcool, cu care nu am reusit sã comunicãm foarte bine. Am fost nevoiti sã intervenim si sã scoatem acesti copii din familie. Ordonanta presedintialã a fost pusã în aplicare, minorii sunt în grija noastrã acum. Vor fi internati într-un centru, vor fi evaluati din punct de vedere medical si psihologic. Ulterior, cel mai probabil, ei vor ajunge în grija unor asistenti maternali. Din pãcate, numãrul copiilor scosi din familie în acest an a crescut foarte mult”, a declarat Ionel Armeanu Stefãnicã, directorul general al DGASPC Vaslui. Tot ieri, la Vaslui, alti cinci frati cu vârste cuprinse între 3 si 13 ani au fost scosi cu jandarmii din garsoniera infectã unde locuiau alãturi de mama lor. Dupã moartea sotului, femeia si-a pierdut controlul si a cãzut în patima bãuturii, iar copiii ei au avut de suferit. Ieri, calvarul lor a luat sfârsit.
