Un program de alimentaţie sănătos, dar şi de joacă la computer, alături de orarul zilnic pentru teme sunt „armele” cele mai potrivite cu care părinţii pot lupta cu dependenţele celor mici.
Tendinţa de obezitate şi alimentaţia nesănătoasă de la vârste mici, dependenţa de computer şi de internet, care îi închide într-o lume virtuală, dar şi dificultăţile de învăţare sunt probleme din ce în ce mai des întâlnite în rândul copiilor din România, ameninţând să devină un fenomen.
Specialiştii le numesc „noi nevoi emergente”, mergând pe sistemul occidental, şi susţin că se impun măsuri atât din partea statului, la nivel de politici publice, cât şi din partea şcolii, a comunităţii şi, mai ales, a familiei. Prin urmare, reprezentanţii Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) au lansat, de curând, un ghid de identificare a acestor nevoi, dar şi de prevenire a lor, adresat în special educatorilor, dar „plin” de sfaturi şi pentru părinţi.
Însă, specialiştii susţin că, de multe ori, „nevoile reale ale copilului sunt estompate şi mascate de către părinţi, cărora le este dificil să accepte realitatea”, care „neagă de obicei situaţiile reale, legate de aspectele atipice din dezvoltarea sau evoluţia copilului, cum se întâmplă în cazul copiilor cu boli sau tulburări din sfera sănătăţii mentale”.
Părinţii, cu ochii permanent pe copil
Asta, în condiţiile în care părinţii trebuie să fie foarte atenţi la schimbări fine, aşa cum sunt cele din spectrul noilor nevoi emergente. „Părintele este, până la urmă, persoana care petrece cel mai mult timp în compania copilului şi poate sesiza o serie de modificări ale comportamentului acestuia, modificări care reprezintă semnale că «se întâmplă ceva» şi adultul trebuie să intervină”, explică experţii FDSC în ghid.
Una dintre problemele frecvent întâlnite de cadrele didactice, chiar şi în mediul preşcolar, este cea legată de obiceiurile alimentare nesănătoase ale copiilor, unii dintre ei venind de acasă cu pacheţele formate din chipsuri şi dulciuri, care pot duce la obezitate. Iar un studiu empiric, realizat la nivelul claselor primare, a demonstrat că în fiecare clasă există cel puţin doi copii obezi şi încă doi-trei copii cu tendinţe de obezitate, în condiţiile în care în familiile din care provin cei mici nu există asemenea cazuri.
Cauza poate fi însă una ereditară sau o alimentaţie forţată de către părinţi, dar şi necunoaşterea principiilor unei alimentaţii sănătoase de către părinţi, lipsa lor de timp (sunt adulţi care preferă să le dea bani celor mici în loc să le facă un pachet cu mâncare sănătoasă), consumul de dulciuri şi fast-food ori sărăcia.
Având un rol esenţial în rezolvarea acestei probleme, părinţii sunt sfătuiţi să stabilească un program de activităţi comune copil-părinte: plimbări, jocuri în aer liber, efectuarea temelor, pregătirea unor feluri de mâncare naturale, dar şi încurajarea copilului pentru a avea un stil de viaţă sănătos.
Drogul electronic, la fel de „tare” ca şi cocaina
Obezitatea poate fi cauzată şi de lipsa mişcării, copiii găsind plăceri mai mari stând în faţa unui computer, iar părinţii momente de linişte în care nu trebuie să aibă grijă de cei mici. Specialiştii indică, în ghid, că „folosirea excesivă a calculatorului (internet, jocuri video) duce la apariţia dependenţei de calculator, considerată o boală psihică, numită şi «drogul electronic»”, la fel de puternic ca şi cocaina la capitolul efecte.
Iar dependenţa se creează de la vârste foarte fragede, când părinţii sunt mândri să vadă că cel mic se descurcă să tasteze la computer înainte chiar de a învăţa să scrie. Iar efectele negative sunt nenumărate: tendinţe violente, probleme de atenţie şi hiperactivitate, incapacitate de învăţare, împiedică reala socializare, dăunează sănătăţii copilului, chiar şi prin vizualizarea de imagini nepotrivite vârstei.
La acest capitol, sfaturile experţilor consultaţi de FDSC, prezentate în ghid, sunt numeroase. Astfel, părinţii trebuie să stabilească o serie de reguli clare legate de scopul utilizării computerului: perioada din zi şi timpul petrecut în faţa acestuia (maximum două-trei ore pe zi), calculatorul trebuie mutat în camera de zi, nu în camera copilului, ei înşişi trebuie să înveţe să utilizeze computerul şi internetul. În plus, pă rinţii trebuie să verifice ce fel de jocuri sunt potrivite pentru fiecare vârstă, să le testeze înainte şi chiar să le joace împreună cu cei mici.
Părinţii trebuie, de asemenea, să monitorizeze cu atenţie toate activităţile copilului pe internet şi să-l avertizeze în legătură cu pericolele contactelor şi al relaţiilor stabilite în timpul jocurilor on-line.
Nu în ultimul rând, experţii le recomandă adulţilor să susţină „implicarea tânărului în activităţi amuzante şi antrenante, specifice personalităţii sale (practicarea unui sport, plimbarea pe bicicletă, activitate fizică, excursii, întâlniri cu prietenii etc.)”, pentru a-l ajuta să scape de această de pendenţă.
Curs pentru abilităţi de viaţă
Un sprijin pentru părinţi vor fi şi cadrele didactice. Concret, „800 de profesori vor fi pregătiţi, în 2011, plecând de la acest ghid, pentru a-i ajuta pe copii să-şi dezvolte abilităţile de viaţă, în cadrul a 40 de cursuri ce vor fi organizate în toată ţara, în partemeriat cu Ministerul Educaţiei”, după cum a precizat Silvia Mişu, trainig manager la FDSC.
„Folosirea excesivă a calculatorului (internet, jocuri video) duce la apariţia dependenţei de calculator, considerată o boală psihică, numită şi drogul electronic.”
GHIDUL FDSC
LECŢII CU ADULŢII
Copilul trebuie stimulat să înveţe
De multe ori, susţin specialiştii Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), dependenţa de computer naşte o altă problemă a generaţiei actuale: interesul scăzut pentru învăţare, în condiţiile în care „societatea le arată că studiile nu le garantează reuşita profesională sau măcar un loc de muncă”. Însă, spun ei, „un copil stimulat nu va avea probleme la învăţătură”.
Printre factorii importanţi care îl pot ajuta pe cel mic se numără un mediu familial sigur şi călduros, capacitatea acestuia de a-şi crea legături constructive cu cei din propriul anturaj, recunoaşterea talentelor sale reale, dinamismul din mediul şcolar şi accesul la resurse din cele mai variate.
Cât despre părinţi, aceştia sunt sfătuiţi să „facă un orar zilnic care să conţină timp de relaxare, timp pentru odihnă, pentru lecţii, pentru joacă, iar dacă cel mic nu-l respectă, părintele să-i ofere alegerea de a-l urma sau nu, cu asumarea consecinţelor de rigoare (spre exemplu, să nu se mai uite la emisiunea preferată la TV în seara aceea)”.
E ideal să aleagă împreună momentul potrivit pentru a face lecţiile, să găsească ambianţa care corespunde cel mai bine nevoilor copilului la efectuarea temelor (cu muzică sau nu), dar şi spaţiul de unde să-l poată supraveghea.
În plus, e bine să fie eliminaţi toţi factorii care l-ar putea încurca pe cel mic, să împartă în e tape mai mici sarcina de a efectua temele, cu pauze relaxante, care-l încurajează, să poată îndeplini regulat o sarcină care-i face plăcere – de exemplu, să-i pună apă şi mâncare papagalului, să colecţioneze poze ori să participe la un curs de dans modern.
Oricum, părinţii trebuie „să încurajeze copilul prin privilegii şi activităţi satisfăcătoare – un film la cinema, amânarea mo mentului în care trebuie să se culce ori să vină de la joacă”, pentru a-l motiva să-şi facă temele, se mai arată în ghidul FDSC.
evz.ro
