Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 sunt considerate cea mai mare fraudă electorală din istoria României. Blocul Partidelor Democrate (BPD), alianță condusă de comuniști, a fost declarat câștigător cu un scor uriaș, de peste 80 la sută, în timp ce partidele istorice, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc, au obținut sub 10 la sută din voturi. Triumful comuniștilor a fost posibil doar după o campanie electorală violentă, mascată de propagandă masivă coordonată din umbră de sovietici, dar și de falsificarea grosolană a rezultatelor alegerilor.
Contextul istoric În toamna anului 1946, statul român era condusă de Mihai I, dar controlat cu mână de fier de un guvern procomunist, supus lui Stalin. Deși războiul se încheiase, armata sovietică nu se retrăsese din România și stăpânea toate instituțiile importante, obiectivele majore fiind naționalizarea economiei și înlăturarea monarhiei.
Noul regim comunist instaurat la putere în 6 martie 1945 nu avea legitimitate în fața cetățenilor, fiind respins mai ales de țărănime care se temea de înființarea cooperativelor agricole de tip sovietic. Se impunea așadar organizarea de alegeri democratice al căror rezultat să îndreptățească preluarea puterii de către alianța condusă de comuniști.
Pentru a-și atinge obiectivele, aparatul de stat a început o propagandă acerbă, străzile marilor orașe fiind împânzite de manifeste procomuniste, de afișe electorale care promovau soarele, simbolul electoral al acestora.
Citeşte întreaga ştire: Cum s-au fraudat alegerile care au adus la putere comuniștii. 10.000 de „huligani” îmbrăcați în uniformă de jandarmi au vegheat urnele duble din secțiile de vot
