Ce trãsnãi a mai fãcut Mos Mar(t)in
ÎNCERCARE…Una dintre principalele nevoi ale fiintei umane este sã fie privitã cu admiratie de cei din jur, sã fie importantã. La Dumitru V. Marin aceastã nevoie a devenit patologicã din moment ce, de zeci de ani, încearcã sã îsi demonstreze valoarea. Ultima aspiratie a acestui personaj de film este sã intre în rândul Uniunii Scriitorilor din România, în consecintã, si-a depus dosarul la USR filiala Bacãu. Cititi si consideratiile unui cititor al ziarului nostru, Emil Titoianu (n.r. posibil pseudonim), despre aceastã nouã ispravã a lui Marian.
Dumitru V. Marin, personaj pestrit de pe meleagurile vasluiene, a socat de-a lungul timpului cu ideile sale ‘’originale.’’ Considerate adevãrate revelatii de acesta, dar privite dubios de cei din jur, aceste idei i-au creat mai degrabã imaginea unui veritabil Arlecchino autohton, nu a unui om de culturã, om al presei sau cuceritor, asa cum ar fi vrut personajul, autointitulat “întemeietorul jurnalismului vasluian” sã fie perceput de cei din jur. Ultima ispravã a lui Dumitru V. Marin este încercarea de a intra în rândurile Uniunii Scriitorilor din România. Opera vastã a autorului este atât de (ne)cunoscutã cetãtenilor de rând din Vaslui – dar si specialistilor – încât 9 din 10 trecãtori nu stiu sã rãspundã nici mãcar la întrebarea “cine este sus-numitul.” Convins fiind cã este detinãtorul unor reale calitãti ce îl recomandã ca pe un profesionist al condeiului, când de fapt la mijloc este vorba despre un simplu scrib, Dumitru V. Marin si-a depus dosarul la Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacãu, informatie care ne-a fost confirmatã. “Si-a fãcut dosarul, dar nu s-a pus încã în discutie, probabil luna viitoare se va întâmpla chestia asta.”, au declarat reprezentantii USR Bacãu. Sansele acestuia de a-si vedea visul cu ochii sunt limitate, nu-l recomandã titlu de doctor luat la Chisinãu, nici trecutul cultural, nici criticii, dar sã nu cobim, niciodatã nu se stie sub pielea cui se ascunde un nou Creangã. Si dacã tot am amintit de ideile “geniale” ale lui Dumitru V. Marin, a rãmas celebrã initiativa sa de a dona Muzeului Judetean “Stefan cel Mare” Vaslui propria statuie, realizatã din fonduri proprii. Si cum nu s-a demonstrat încã faptul cã a avut un aport deosebit în nici un domeniu, statuia a rãmas în depozitul muzeului. Încercãrile disperate de a epata, de a iesi ca pãduchele în frunte îl învãluie în penibil pe acest om care se laudã cu faptul cã este profesor doctor, desi dupã Revolutie a fost nevoit sã plece, de la catedra pe care o ocupa la Liceul “Mihail Kogãlniceanu” din Vaslui. La acea vreme a fost un scandal de notorietate deoarece plecarea sa a fost precedatã de mai multe proteste ale elevilor si pãrintilor, legate de prestatia dezastruoasã a pedagogului Marin. Tot de “cariera” de pedagog se leagã alte scandaluri în care acesta apare în postura de seducãtor de eleve. Destul de cunoscut a fost si traseul politic parcurs de acesta. Si-a încercat norocul în mai multe partide si a ajuns într-un sfârsit la PNL. În 2008 a produs o mare surprizã atunci când a fost nominalizat ca si candidat din partea acestei formatiuni politice la Primãria municipiului Vaslui. Din aceastã posturã a reusit sã obtinã în jur de 600 de voturi (în jur de 2%) din optiunile electoratului, dar asta nu a mai fost o surprizã. Ulterior a fost dat afarã din partid si a pierdut si scaunul de consilier judetean. A dat partidul în judecatã si si-a cîstigat functia politicã în instantã. Demnã de mentionat, în privinta viziunii politice a lui Dumitru Marin, este una din ideile sale electorale si anume amplasarea unui WC public în centrul Vasluiului.
“Bãdita Marin V. Dumitru si USR-ul”
CONSIDERATIE…Iata ce am primit pe adresa redactiei de la un cititor, Emil Titoianu (n.r. posibil pseudonim), cu privire la încercarea lui Marian de a intra la USR. Mentionãm cã acesta deja avanseazã ideea cã cererea lui Marin a fost respinsã, însã noi nu am obtinut nimic oficial în acest sens. Redãm integral textul acestuia, asa cum ne-a fost trimis:
“Bãdita Marin V. Dumitru si USR-ul
Opriti-vã, nu mai suduiti nevasta, nu mai bateti copiii totul s-a dovedit si adevãrul a iesit la ivealã spre linistirea sufletelor prea aprinse. Nu este vorba cã Udrea vrea jacuzzi în celula de arest, acesta este floare la ureche pe lângã stirea care a fãcut înconjurul marelui târg Vaslui, cel mai mare târg din partea de est a localitãtii Brodoc, stire care spune franc: bãdita Marin V. Dumitru, stiti dvs. doctoru’ acela în… de fapt nici el nu stie precis în ce este doctor dar pretinde sã i se spunã asa, vrea acum sã fie membru al Uniunii Scriitorilor din România! A depus dosarul la Filiala Bacãu bazându-se pe cele vreo 14 volume de maculaturã jurnalisticã, dosar care a ajuns mintenas la Bucuresti pe masa celor care hotãrãsc primirea în Uniune. Se pare cã de data acesta cineva s-a uitat un pic pe „opera” individului doritor sã stea si el la masa celor care stiu mãcar gramatica limbii române si a pus un „NU” pe cerere. Era sã-si bage unghia-n gât, a tipat, a contestat, a bãtut din picioare, a dat drumul la câini, a rugat vecinii sã dea televizorul mai încet ca sã poatã plânge, dar nu s-a rezolvat nimic. Deocamdatã! Atunci ce si-a zis el ca sã rupã gura târgului si acum dacã tot are statuie în subsolul Muzeului judetean, sã fie considerat demn de a purta torta culturalã a judetului, bineînteles tinta fiind aceeasi, primirea în USR. S-a gândit (cicã i se mai întâmplã si asta) sau i-a fost suflatã ideea de a face o revistã culturalã. Numele revistei: Meridian cultural românesc (sic!) care în imaginatia putin plecatã cu pluta a bãditei doctor Marin ar cam trebui sã facã de toate, inclusiv cartofi prãjiti si eventual sã-i si mãnânce pentru a demonstra abilitãtile cu care a fost înzestratã de creatorii ei. Ca sã-ti propui atâtea înseamnã cã ori nu ai simtul mãsurii ori nu stii despre ce vorbesti. Pãi, priviti si dvs. ce va cuprinde cicã revista: studii si istorie literarã, poezie, prozã, teatru, interviuri, eseuri, stiintã si educatie, aforisme si panseuri, comentarii politice, Pãstorel (cenaclul) are cuvântul! Ridente dicere verum! (latineste carevasãzicã), istorie, tinere condeie, pagini din lupta anticomunistã, opinii, fise de autori, un segment (moment) din bãtãlia pentru Limba Românã cu arma cuvântului si sensibilitãti omenesti. Nu-i asa cã va fi cea mai mare babilonie de la Babilon încoace? Bineînteles cã dacã amesteci haine cu Heine si ghete cu Goethe, apoi îi dai un titlu de revistã se vor gãsi câtiva care te vor crede sau poate te vor si aclama dacã vorba lui bãdita doctoru’ „le mai dai si vreun pol de parale” fiindcã dupã pãrerea lui toti cei care scriu sunt mereu cu foamea-n gât. Revista probabil va apãrea zilele acestea pe fondul unui mare fâs! editorial dar bãdita Marin nu se predã, luptã pe metereze tot înainte pânã primirea în USR. Dacã nu cumva se va gãsi si pe acolo cineva precum fostul tov. Bran de la Comitetul de Culturã Vaslui care i-a dat lichidarea lui dom’ prof. doctor când a plecat de la culturã la ziarul local comunist. Veti spune cã un sut în scuzati! partea dorsalã a unui viitor doctor nu este o lichidare corespunzãtoare dar asta avea la ora aceea Bran la dispozitie si asta i-a dat. Cu sete!”
