PACOSTE Dupã ce au avut de înfruntat îngheturi, inundatii sau secetã, agricultorii vasluieni au pierderi importante si din cauza animalelor sãlbatice. Cã e vorba de ciori, grauri ori alte pãsãri sau de porci mistreti, fermierii terorizati cautã tot felul de metode pentru a scãpa de animalele care le dijmuiesc recoltele. Pierderile provocate de animalele sãlbatice sunt mari, an de an, pierderi la care se adaugã si cele fãcute de „animalele” cu douã picioare, care s-au dedulcit la bucate nemuncite.
În acest an, recoltele sunt bogate, iar agricultorii ar avea numai motive de bucurie, dacã nu ar înregistra pierderi importante din cauza animalelor sãlbatice, unele specii fãcând adevãrat prãpãd în lanuri. Fermierii care au teren la marginea pãdurilor au de suferit din cauza porcilor mistreti, în timp ce în lanurile de la marginea localitãtilor, în special pe lângã orase, dau iama cârduri imense de ciori. Fiecare se apãrã cum poate, unii, pentru a alunga mistretii, fac de pazã noapte de noapte, aprind focuri la marginea ogorului si fac cât mai mult zgomot, în speranta cã vor speria lighioanele. Împotriva ciorilor si a altor pãsãri care dau iama în lanuri, metodele vechi, cu sperietori din fân, nu mai dau rezultate, astfel cã fermierii se vãd nevoiti sã apeleze la puscã sau la tehnici mai moderne, care imitã zgomotul împuscãturii.
Fugãresc ciorile cât e ziua de lungã!
Inginerul Mihai Picioroagã lucreazã peste 400 ha de teren de la marginea municipiului Vaslui spre Bãlteni. În acest an, recolta de grâu a fost una bunã, desi a avut de suferit din cauza ploilor din prima jumãtate a anului. A terminat recoltatul grâului si, una peste alta, e multumit de productia obtinutã în acest an. Pe deal, a obtinut peste 3000 kg/ha, în timp ce pe ses, pentru cã apa rezultatã din topirea zãpezilor a bãltit pânã târziu în aprilie, a scos ceva mai mult de 1000 kg/ha. „Acum, mai am 125 ha de floarea soarelui, care, dupã cum vedeti, e tare frumoasã. Din pãcate, am mare necaz cu ciorile si graurii, care, cât e ziua de mare, dau iama în culturã. Asa multe si agresive ciori ca în acest an, nu am vãzut niciodatã! Anul trecut, am cultivat 50 ha de floarea soarelui, si din cauza ciorilor am avut pierderi de 20 – 25%, asa cã, si în acest an, mã astept la ce-i mai rãu. Si nimeni nu ia nicio mãsurã! Vãnãtorii, care ar avea în obligativitate stârpirea dãunãtoarelor, sezonul la ciori fiind deschis tot anul, nici nu trec pe aici decât dupã iepuri, fazani sau cãprior. În loc sã-mi fac treaba si sã pregãtesc terenul eliberat de grâu, stau ziua întreagã si fugãresc ciorile din lan!”, era supãrat Mihai Picioroagã.
Dupã ciori, cu pusca si tunul…
Ca sã fugãreascã ciorile care-i dijmuiesc recolta, Stefan Picioroagã, fiul fermierului, si-a luat permis si puscã de vânãtoare cu alice. Toatã ziua dã roatã lanurilor, trãgând dupã pãsãri, de cele mai multe ori în aer, fãrã prea mult folos, înaripatele se sperie, zboarã câtiva zeci de metri si se pun înapoi în lan. Disperat, fermierul si-a achizitionat un „tun”, de fapt un dispozitiv fabricat în Olanda care, legat la o butelie de aragaz, se încarcã periodic si descãrcându-se, face un zgomot asemãnãtor unui foc de armã. Pentru cã „tunul” nu ar avea niciun efect dacã ar fi plasat într-un loc fix, Mihai Picioroagã l-a pus în masinã si, cu el pornit, dã roatã culturilor în speranta cã va speria ciorile. „M-a costat tunul 1600 lei, mai cheltui câte douã butelii pe sãptãmânã, plus benzina la masinã, nu mai vorbesc de timpul pierdut fugãrind ciorile si tot nu reusesc sã le alung. Sunt cârduri întregi, câteva mii sau zeci de mii de pãsãri, si dacã nu le-as speria toatã ziua, vã dati seama ce pagubã mi-ar face. Numai seara am liniste, cã pleacã la oras sã se culce, dar dis de dimineatã sunt înapoi, iar eu cu tunul, fiul cu pusca, odatã cu ele!”, povestea, cu nãduf, ing. Mihai Picioroagã.
Cine rãspunde?
Teoretic, vânãtorii afiliati la AJVPS ar trebui sã facã partide de vânãtoare de ciori, pentru stârpirea dãunãtorilor, lucru stipulat în obligatiile pe care le au ca membri. „Este adevãrat, AJVPS-ul si membrii afiliati au aceastã obligatie, de stârpire a dãunãtorilor, nu doar ciori, dar si câini sãlbatici sau alte animale care provoacã daune sau probleme. Astfel de actiuni se fac, sezonul la animale dãunãtoare fiind deschis pe tot parcursul anului, inclusiv, cu autorizatie specialã, în localitãti, dacã este cazul. Din pãcate, efectele nu sunt spectaculoase, dat fiind numãrul mare al dãunãtorilor, al ciorilor, de exemplu”, a declarat Virgil Cadãr, presedintele AJVPS Vaslui. Totusi, astfel de actiuni sunt rare, iar participarea vânãtorilor este destul de redusã. „E de înteles, la cât costã permisul, plus cartusele, care-s scumpe, drumul si oboseala, parcã nu-ti vine sã umbli pe câmp sã-mpusti ciori. Dacã este vreo actiune organizatã, atunci mergem, dacã nu, nu!”, povestea un vânãtor. La fel, primãriile ar trebui sã ia mãsuri împotriva proliferãrii ciorilor, stricându-le cuiburile, lucru care se si întâmplã, dar fãrã vreun rezultat notabil. În aceste conditii, fermierilor nu le rãmâne altceva de fãcut decât sã fugãreascã ei însisi ciorile!
