„După dealuri” a fost premiat pentru scenariul scris chiar de regizorul român. Actriţele Cosmina Stratan şi Cristina Flutur – laureate pentru interpretările lor.
Cristian Mungiu şi echipa sa au părăsit Cannes-ul miercurea trecută. Ieri, el a fost sunat de organizatorii festivalului şi invitat la gala de premiere. Palme d’Or-ul a fost adjudecat de „Amour”, de Michael Haneke
Regizorul Cristian Mungiu a vorbit cu EVZ despre controversele legate de filmul său, „După dealuri”, pe care chiar şi le-a dorit.
După dealuri” este „mult mai complicat şi mai pretenţios decât cel de dinainte. Mai controversat. Suscită iritări în rândul celor care-l văd, ceea ce e un semn bun, din punctul meu de vedere. Rostul filmelor nu este să obţină unanimitate de opinii – atunci înseamnă că nu au generat păreri diferite în jurul unui subiect care merită discutat. Nu e un film simplu, comod. Vorbeşte despre nişte valori şi decizii personale importante şi te îndeamnă să ți le reverifici tu, ca spectator”.
„Am încurajat actorii, indiferent de ce cred ei personal, să apere punctul de vedere al personajelor pe care le interpretează. Aşa cred că e rezonabil să facă”, descrie cineastul, în parte, metoda de lucru cu interpreţii.
Cât despre structura filmului, Mungiu o caracterizează drept „foarte simplă, lineară din punct de vedere temporal, prezintă situaţia aşa cum a evoluat ea, neomiţând niciun moment important. Nu sunt elipse. In scenariu, fiecare nouă zi este indicată cu precizie. Am încercat să aloc fiecărei zile cam aceeaşi cantitate de timp filmic. Singurul moment în care poţi să consideri că există o elipsă e acela în care a venit zăpada – dar asta nu e ceva ce a ţinut de voinţa noastră”.
Nu mă pot abţine să îl întreb cine e vinovatul din „După dealuri”. Nu numeşte pe nimeni, consideră că ar fi o nedreptate faţă de personaje.
„Autorul nu trebuie să tragă concluziile. Eu consider că sunt mult mai mulţi vinovaţi în cazul particular al acestei fete (Alina – n.r.) decât vezi în film. Ea e rezultatul unui sistem, unei societăţi, care nu funcţionează. Un sistem care face ca educaţia părinţilor acestor copii şi conjunctura în care au trăit să îi determine să îi abandoneze în orfelinate. E un caz de abandon extrem, dar sunt mulţi copii astăzi abandonaţi în alt fel de părinţi – oferindu-li-se prea puţină atenţie sau educaţie. Mă interesează ca filmul să vorbească despre toate lucrurile astea. Ce mă bucură când am aceste discuţii cu presa (Mungiu dăduse peste 30 de interviuri la Cannes doar în acea zi – n.r.) este să văd că multe din aspectele astea sunt prezente în film tocmai pentru că eu păstrez echilibrul general al situaţiei şi las toate lucrurile astea să existe acolo fără să apăs pe vreunul anume. Vorbesc despre un fel de responsabilitate socială”, pune punctul pe „i” Mungiu.
„O responsabilitate a tuturor instituţiilor prezente în viaţa acestor fete, în viaţa celor care trăiesc azi în aceeaşi ţară cu ele, despre valorile şi convingerile celor din jur care, după cum arată acest caz, nu îi privesc doar pe ei, ci ne pot afecta şi pe noi ceilalţi. Cât îi priveşte pe părintele şi maicile din film, chiar dacă ce au făcut ei e greşit, vor avea întotdeauna scuza că sunt singurii care măcar au acţionat”, susţine regizorul.
Când şi-au primit premiul, interpretele Stratan şi Flutur au mărturisit că se dăduseră jos din avion în urmă cu zece minute
www.evz.ro
