31.6 C
Vaslui
29-iun.-2022

Drama bolnavilor din Psihiatrie, abandonați de familie: “vedeți că aveți o mamă aici, un frate sau o soră, ați uitat?

ÎNTREBĂRI… Managerul spitalului din Murgeni, Ionel Carp: “Întodeauna avem această problemă: când externăm, unde le dai drumul? Are aparținători, are familie? Îl primește cineva pe acest om?”

SACRIFICII… Cazul tulburător al Ralucăi, “fata cu mințile rătăcite de la Huși” ajutată să se refacă aproape miraculos de cadrele medicale de la Spitalul de Psihiatrie Murgeni, a atras atenția spre această instituție și spre acest colectiv care face, iată, lucruri excepționale, dar despre care se vorbește mult prea puțin. Sub ochii lor, acolo, în Spitalul Murgeni, fiecare caz reprezintă o dramă, iar provocarea angajaților din spital este dublă: să echilibreze un om din punct de vedere medical, dar să vadă și de rănile din familia care l-a adus acolo și, de foarte multe ori, nu vrea să-l mai ia înapoi. Chiar în aceste zile, un caz dureros este al lui Doinel! Fiu de cadre didactice, decedați în prezent, Doinel a stat o vreme în spitalul din Murgeni, dar acum e bine, poate reveni acasă, lângă cei dragi. Fratele care ar trebui să îl ia, nu mai are timp pentru el. “Eu îi mai sun pe cei care fac așa și le spun: vedeți că aveți o mamă aici, un frate sau o soră, ați uitat de ea? Răspunsurile sunt de cele mai multe ori dureroase”, spune managerul Spitalului Murgeni, Ionel Carp.

“Eu așa mi-aș dori să fie Psihiatria. Să avem cumva susținere, fonduri și pe mai departe. Da, e ameliorat, e bine, îl externăm în familie, dar așa avem posibilitatea să îi urmărim și de acasă cumva. Dacă și-a luat tratamentul, dacă ești bine… Sunt care pot fi reintegrați foarte bine, dar cu răbdare, cu blândețe. Eu pe unde mă duc, ridic mereu problema aceasta. Spun: bun, și când externezi pacientul psihic, ca să-l reintegrezi, ce faci cu el? Că el ajunge acasă, dar nu-și ia tratamentul, nu ascultă… Societatea e plină de vicii, vede un prieten, se duce la cârciumă, unde se mai întâmplă altele și așa mai departe”, spune managerul Ionel Carp.

Legislația pentru bolnavii psihici se oprește de cele mai multe ori la poarta spitalului care externează

“Mai avem foarte multe cazuri care mai sunt în unitate. Sunt care au plecat, pentru că situația nu stă în loc, ci de la o zi la alta situația se schimbă. Avem pacienți care sunt ameliorați, care pot fi reintegrați în familie, în societate, dar foarte mult ne lovim de următoarea problemă: familia nu-i mai vrea, nu-i mai acceptă, că o mai făcut, că au mai încercat, adică tot felul de motive… De aceea, ar fi ideal să mai ai o posibilitate, să îi verifici și pe mai departe, la ei acasă, măcar o dată pe semestru, să vezi cum sunt, după episodul cu internarea. Că un medic și chiar și un asistent cu experiență își dă seama de simptome, chiar și după privire, după comportament, după două întrebări puse, îți dai seama dacă trebuie să îI propui să mai vină la spital măcar o săptămână, să mai vedem un pic tratamentul, ca să fie totul bine. Noi am trecut prin perioade dificile de-a lungul anilor. Au fost perioade în care stăteam într-un singur doctor, nu aveai cu cine lucra. Acum e bine, acum mulțumim lui Dumnezeu, avem patru medici la unitate. Mai avem doi medici la pregătire, la rezidențiat, care sperăm să vină la noi. Am avea cu cine să facem o extindere a activității noastre, dacă legislația ar avea în vedere o atenție mai mare pentru acești oameni cu probleme psihice”, este de părere managerul Spitalului din Murgeni, Ionel Carp.

“Intodeauna avem această problemă: când externăm, unde le dai drumul? Are aparținători, are familie? Îl primește cineva pe acest om?”

“Marea majoritate a pacienților din spitalul nostru sunt din județul Vaslui. Avem pacienți și de la Iana, și de la Ghermănești sau Solești, de peste tot. Dar întodeauna avem această problemă: când externăm, unde le dai drumul? Are aparținători, are familie? Îl primește cineva? Iată, avem acum un caz asemănător cumva cu al Ralucăi, în sensul că a fost ameliorat foarte mult, e bine. Tot tânăr, în jur de 40 de ani, un munte de bărbat. Doinel îl cheamă, are și un nume frumos. Părinții săi au fost învățători, dar au decedat, dar mai are un frate. Și tot am luat legătura, i-am spus că Doinel e bine, luați-l, angrenați-l cumva în activități, să vă ajute la ceva, doar să își ia tratamentul… Dar nici nu vrea să audă. Și să știți că, cu regret o spun, nu societatea în general nu îI mai vrea, ci chiar ai lor, familie, frații. Aparținătorii se împart în două, unii vin după un părinte, o mamă, un tată, și îi aduce de toate și li se rupe inima de toată situația, la fel cum mi se rupe și mie când văd, dar sunt și unii pe care îi sun și le spun: domnule, ai aici o mamă, ai uitat de tot de ea? Și aud răspunsuri de genul, că nu are timp, că nu are cum. E dureros. Și pe mulți îi așteptăm, dar nu vor să vină”, spune managerului Spitalului de Psihiatrie din Murgeni, Ionel Carp.

spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

3 COMENTARII

  1. Daca angajatii centrelor de psihiatrie din spitale si cei ai centrelor pentru persoane cu handicap ale DGASPC nu ar vinde medicamentele destinate celor cu afectiuni psihice (la mare cautare printre drogati) si ar administra, in mod corect, schemele de tratament prescrise de medicul psihiatru, am asista zilnic la astfel de „miracole”.
    Dar… traim in Romania…

  2. Un articol emoționant, dar și foarte bun din punctele de vedere medicale și sociale. Mulțumim Alina Darie pentru ceea ce ne transmiți! Felicitări și cadrelor medicale de la Murgeni!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here