„Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.” (Marcu 8, 34-38; 9.1)
Pericopa evanghelică ce se citește ȋn cea de-a III-a Duminică a Postului Mare, ne vorbește despre Crucea lui Hristos, ȋnsă nu neapărat despre Crucea ȋn sine pe care Hristos a purtat-o ȋn spate pe drumul Golgotei, ci, mai cu seamă, despre Crucea spirituală care ne este nouă scară duhovnicească spre Ȋnviere. De aceea Biserica a rȃnduit ca acest text evanghelic să fie citit ȋn a III-a Duminică a postului, cȃnd creștinul postitor a ajuns la jumătatea urcușului său duhovnicesc prin post și rugăciune ȋntețită, spre Preamărita Sărbătoare a Ȋnvierii Domnului și are nevoie de o ȋmbărbătare, de o ȋncurajare pentru a-și continua drumul sufletesc spre unirea cu Hristos.
Mȃntuitorul ne spune tuturor: ,,Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Prin urmare, vedem ȋn aceste cuvinte, trei condiții pentru a-L urma pe Fiul lui Dumnezeu ȋn Ȋmpărătia Cerurilor, și anume: lepădarea de sine, purtarea crucii și urmarea lui Hristos.
Lepădarea de sine ȋnseamnă renunțarea la modul de viață care este centrat pe egoul nostru. Mulți dintre oameni au ca unic scop ȋn viață doar propria lor persoană și, tot ceea ce fac, se limitează doar la sporirea calității propriei lor vieți. Acest mod de a trăi te face să nu ȋi mai iei ȋn considerație pe cei din jurul tău, adică să ȋi desconsideri și, mai grav de atȃt, să uiți de Dumnezeu. Felul acesta de a trăi ȋncalcă fundamental cea mai mare poruncă pe care ne-a dat-o Hristos: ,, Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca 10, 27; Marcu 12, 30-31; Matei 22.37-39). Așadar, Mȃntuitorul ne spune că putem să-L urmăm și să fim alături de El lepădȃndu-ne de noi ȋnșine, adică trăirea noastră să nu mai fie pentru egoul nostru, ci pentru cei din jurul nostru, pentru aproapele nostru. Deviza vieții nu trebuie să fie ,,carpe diem”, adică ,,trăiește-ți propria clipă”, ci ,,trăiește ȋn Hristos alături de semenii tăi”.
A doua condiție a urmării lui Hristos ȋn Ȋmpărăția Sa este luarea, purtarea sau asumarea crucii. Atunci cȃnd vorbim despre purtatrea crucii ȋn viața omului, vorbim despre acceptarea unor suferințe care de multe ori ȋnseamnă boală gravă, pierderea cuiva drag, suferința din cauza unor patimi proprii sau ale persoanelor apropiate, neȋmpliniri ale vieții și așa mai departe. Atunci cȃnd Mȃntuitorul ne cheamă să ne asumăm, să ne acceptăm crucea, de fapt ne invită să ne purtăm crucea alături de El, să Ȋl acceptăm și pe El alături de noi la această cruce, să Ȋl lăsăm să ne umple neȋmplinirile și să ne aline suferințele prin dragostea Sa dumnezeiască. El, care este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, vrea să ne ajute pentru a purta crucea suferinței prin care putem dobȃndi bucuria Ȋnvierii. Prin purtarea Crucii alături de Hristos putem să biruim toate ȋncercările vieții. Sf. Apostol Pavel ne ȋncurajează astfel: ,,Toate le pot ȋn Hristos, Cel care mă ȋntărește” (Filipeni 4, 13)
Urmarea Domnului Iisus ȋnseamnă urmarea Evangheliei Sale, a ȋnvățăturii pe care El ne-a dat-o nouă și pe care noi o găsim fie ȋn Sfȃnta Scriptură, fie ȋn scrierile Sfinților Părinți, fie ȋn cuprinsul slujbelor din sfintele biserici sau ȋn cuvȃntările preoților slujitori. Ȋn orice ȋmprejurare a vieții noastre putem găsi Cuvȃntul lui Hristos. Trebuie doar să vrem să ȋl auzim și să ni-l asumăm, asă după cum Ȋnsuși Fiul lui Dumnezeu ne spune: ,,Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsă 3, 20)
Al doilea verset al pericopei evanghelice de astăzi spune: ,,Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui.” Din acest verset trebuie să ȋnțelegem că cel care voiește să ȋși mȃntuiască sufletul doar prin propria sa putere, nu va reuși, ci ȋși va pierde sufletul. Ȋnsă dacă ne unim cu Hristos prin Sfintele Taine și ne purtăm Crucea alături de El, atunci ne putem mȃntui, căci unirea cu Hristos ȋnseamă mȃntuire.
Mai departe, Mȃntuitorul ne spune ȋntr-un mod cȃt se poate de clar ce se va ȋntȃmpla cu cei care se rușinează de El ȋn lumea aceasta. Și cȃți dintre noi nu ne rușinăm de Hristos… Cȃți nu sunt care nu intră ȋn biserică de ,,teamă” că ȋi vor vedea unii cunoscuți și că aceștia vor rȃde de ei. Oare poate un om prezent ȋn biserică cu trupul dar, mai ales, cu sufletul, să rȃdă dacă ȋl vede pe un cunoscut că a venit ȋn casa lui Hristos? Și chiar dacă s-ar ȋntȃmpla așa, e mai importantă părerea oamenilor despre noi sau a Domnului Iisus? Mulți dintre noi obișnuim să spunem o rugăciune sau, măcar, să ne facem semnul Sfintei Cruci cȃnd ne așezăm sau ne ridicăm de la masă, ȋn casa noastră. Dar pe cȃți i-ați văzut să facă aceasta atunci cȃnd se așază la masă alături de mai mulți oameni? Fiecare a participat ȋn viața sa la o masă de nuntă, de botez de aniversare, etc. Ați văzut pe cineva să facă măcar semnul Sintei Cruci atunci cȃnd se așază la masă? Nu este și aceasta o rusinare de Hristos pe care, din păcate, cei mai mulți dintre noi o fac? Și cȃte exemple despre felul ȋn care ne rușinăm de Domnul mai putem găsi ȋn viețile noastre… De aceea ne spune atȃt de clar Mȃntuitorul: ,,cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.” Prin urmare, trebuie să avem tăria de a-L mărturisi pe Dumnezeu ȋn orice ȋmprejurare a vieții și chiar prin cele mai simple gesturi. Cel de lȃngă tine care vede că faci aceasta, va prinde și el mai multă nădejde și ți se va alătura ție ȋn urmarea lui Hristos.
Crucea care astăzi se ȋmpodobește și se așază spre ȋnchinare ȋn mijlocul bisericii ne amintește și de Patimile Domnului, dar, totodată, momentul ȋnchinării la Sfȃnta Cruce este și un popas de ȋncurajare, de ȋntărire a noastră ȋn urcușul nostru duhovnicesc spre Ȋnviere, căci una din cȃntările slujbei Utreniei Duminicilor exclamă că ,,Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea”.
Dumnezeu să ajute fiecărui dintre noi ca astăzi, cȃnd ne ȋnchinăm la Sfȃnta Cruce cea dătătoare de viață, să prindem și mai mult curaj ȋn a-L mărturisi pe Hristos și să ne facem următori ai Lui pe drumul Crucii, către Ȋmpărăția lui Dumnezeu!
