Pr. Andrei ZAGAN
Pericopa evanghelicã ce se citește ȋn cea de-a III-a Duminicã a Postului Mare, ne vorbește despre Crucea lui Hristos, ȋnsã nu neapãrat despre Crucea ȋn sine pe care Hristos a purtat-o ȋn spate pe drumul Golgotei, ci, mai cu seamã, despre Crucea spiritualã care ne este nouã scarã duhovniceascã spre Ȋnviere. De aceea, Biserica a rȃnduit ca acest text evanghelic sã fie citit ȋn a III-a Duminicã a postului, cȃnd creștinul postitor a ajuns la jumãtatea urcușului sãu duhovnicesc prin post și rugãciune ȋntețitã, spre Preamãrita Sãrbãtoare a Ȋnvierii Domnului și are nevoie de o ȋmbãrbãtare, de o ȋncurajare pentru a-și continua drumul sufletesc spre unirea cu Hristos.
,,Zis-a Domnul: Oricine voiește sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-și ia crucea și sã-Mi urmeze Mie. Cãci cine va voi sã-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Cãci ce-i folosește omului sã câștige lumea întreagã, dacã-și pierde sufletul? Sau ce ar putea sã dea omul în schimb pentru sufletul sãu? Cãci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și pãcãtos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatãlui Sãu, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevãrat grãiesc vouã cã sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pânã ce nu vor vedea Împãrãția lui Dumnezeu venind întru putere.” (Marcu 8, 34-38; 9.1)
Asadar, Mȃntuitorul ne spune tuturor: ,,Oricine voiește sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-și ia crucea și sã-Mi urmeze Mie.” Prin urmare, vedem ȋn aceste cuvinte, trei condiții pentru a-L urma pe Fiul lui Dumnezeu ȋn Ȋmpãrãtia Cerurilor, și anume: lepãdarea de sine, purtarea crucii și urmarea lui Hristos.
LEPÃDAREA DE SINE
Aceasta ȋnseamnã renunțarea la modul de viațã care este centrat pe egoul nostru. Mulți dintre oameni au ca unic scop ȋn viațã doar propria lor persoanã și, tot ceea ce fac, se limiteazã doar la sporirea calitãții propriei lor vieți. Acest mod de a trãi te face sã nu ȋi mai iei ȋn considerație pe cei din jurul tãu, adicã sã ȋi desconsideri și, mai grav de atȃt, sã uiți de Dumnezeu. Felul acesta de a trãi ȋncalcã fundamental cea mai mare poruncã pe care ne-a dat-o Hristos: ,, Sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta si din tot sufletul tãu si din toatã puterea ta si din tot cugetul tãu, iar pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” (Luca 10, 27; Marcu 12, 30-31; Matei 22.37-39). Așadar, Mȃntuitorul ne spune cã putem sã-L urmãm și sã fim alãturi de El lepãdȃndu-ne de noi ȋnșine, adicã trãirea noastrã sã nu mai fie pentru egoul nostru, ci pentru cei din jurul nostru, pentru aproapele nostru. Deviza vieții nu trebuie sã fie ,,carpe diem”, adicã ,,trãiește-ți propria clipã”, ci ,,trãiește ȋn Hristos alãturi de semenii tãi”.
LUAREA, PURTAREA SAU ASUMAREA CRUCII
Este cea de a doua condiție a urmãrii lui Hristos ȋn Ȋmpãrãția Sa. Atunci cȃnd vorbim despre purtatrea crucii ȋn viața omului, vorbim despre acceptarea unor suferințe care de multe ori ȋnseamnã boalã gravã, pierderea cuiva drag, suferința din cauza unor patimi proprii sau ale persoanelor apropiate, neȋmpliniri ale vieții și așa mai departe. Atunci cȃnd Mȃntuitorul ne cheamã sã ne asumãm, sã ne acceptãm crucea, de fapt ne invitã sã ne purtãm crucea alãturi de El, sã Ȋl acceptãm și pe El alãturi de noi la aceastã cruce, sã Ȋl lãsãm sã ne umple neȋmplinirile și sã ne aline suferințele prin dragostea Sa dumnezeiascã. El, care este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, vrea sã ne ajute pentru a purta crucea suferinței prin care putem dobȃndi bucuria Ȋnvierii. Prin purtarea Crucii alãturi de Hristos putem sã biruim toate ȋncercãrile vieții. Sf. Apostol Pavel ne ȋncurajeazã astfel: ,,Toate le pot ȋn Hristos, Cel care mã ȋntãrește” (Filipeni 4, 13)
URMAREA DOMNULUI IISUS
Inseamnã urmarea Evangheliei Sale, a ȋnvãțãturii pe care El ne-a dat-o nouã și pe care noi o gãsim fie ȋn Sfȃnta Scripturã, fie ȋn scrierile Sfinților Pãrinți, fie ȋn cuprinsul slujbelor din sfintele biserici sau ȋn cuvȃntãrile preoților slujitori. Ȋn orice ȋmprejurare a vieții noastre putem gãsi Cuvȃntul lui Hristos. Trebuie doar sã vrem sã ȋl auzim și sã ni-l asumãm, asã dupã cum Ȋnsuși Fiul lui Dumnezeu ne spune: ,,Iatã, stau la usã si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.” (Apocalipsã 3, 20)
Al doilea verset al pericopei evanghelice de astãzi spune: ,,Cãci cine va voi sã-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui.” Din acest verset trebuie sã ȋnțelegem cã cel care voiește sã ȋși mȃntuiascã sufletul doar prin propria sa putere, nu va reuși, ci ȋși va pierde sufletul. Ȋnsã dacã ne unim cu Hristos prin Sfintele Taine și ne purtãm Crucea alãturi de El, atunci ne putem mȃntui, cãci unirea cu Hristos ȋnseamã mȃntuire.
RUSINAREA DE HRISTOS
Mai departe, Mȃntuitorul ne spune ȋntr-un mod cȃt se poate de clar ce se va ȋntȃmpla cu cei care se rușineazã de El ȋn lumea aceasta. Și cȃți dintre noi nu ne rușinãm de Hristos… Cȃți nu sunt care nu intrã ȋn bisericã de ,,teamã” cã ȋi vor vedea unii cunoscuți și cã aceștia vor rȃde de ei. Oare poate un om prezent ȋn bisericã cu trupul dar, mai ales, cu sufletul, sã rȃdã dacã ȋl vede pe un cunoscut cã a venit ȋn casa lui Hristos? Și chiar dacã s-ar ȋntȃmpla așa, e mai importantã pãrerea oamenilor despre noi sau a Domnului Iisus? Mulți dintre noi obișnuim sã spunem o rugãciune sau, mãcar, sã ne facem semnul Sfintei Cruci cȃnd ne așezãm sau ne ridicãm de la masã, ȋn casa noastrã. Dar pe cȃți i-ați vãzut sã facã aceasta atunci cȃnd se așazã la masã alãturi de mai mulți oameni? Fiecare a participat ȋn viața sa la o masã de nuntã, de botez de aniversare, etc. Ați vãzut pe cineva sã facã mãcar semnul Sintei Cruci atunci cȃnd se așazã la masã? Nu este și aceasta o rusinare de Hristos pe care, din pãcate, cei mai mulți dintre noi o fac? Și cȃte exemple despre felul ȋn care ne rușinãm de Domnul mai putem gãsi ȋn viețile noastre… De aceea ne spune atȃt de clar Mȃntuitorul: ,,cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și pãcãtos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatãlui Sãu, cu sfinții îngeri.” Prin urmare, trebuie sã avem tãria de a-L mãrturisi pe Dumnezeu ȋn orice ȋmprejurare a vieții și chiar prin cele mai simple gesturi. Cel de lȃngã tine care vede cã faci aceasta, va prinde și el mai multã nãdejde și ți se va alãtura ție ȋn urmarea lui Hristos.
Crucea care astãzi se ȋmpodobește și se așazã spre ȋnchinare ȋn mijlocul bisericii ne amintește și de Patimile Domnului, dar, totodatã, momentul ȋnchinãrii la Sfȃnta Cruce este și un popas de ȋncurajare, de ȋntãrire a noastrã ȋn urcușul nostru duhovnicesc spre Ȋnviere, cãci una din cȃntãrile slujbei Utreniei Duminicilor exclamã cã ,,Iatã, prin Cruce a venit bucurie la toatã lumea”.
Dumnezeu sã ajute fiecãrui dintre noi ca astãzi, cȃnd ne ȋnchinãm la Sfȃnta Cruce cea dãtãtoare de viațã, sã prindem și mai mult curaj ȋn a-L mãrturisi pe Hristos și sã ne facem urmãtori ai Lui pe drumul Crucii, cãtre Ȋmpãrãția lui Dumnezeu!
